deschide-mi ca e frig

Cântă o vioară

cântă o vioară pe ţărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aştept în neştire un gând pe pământ
e frig afară şi ninge
tăcerea mă doare şi lacrimile plâng
cad fulgi rătăciţi pe asfaltul murdar
e frig iar în mine şi ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig şi e iarnă
şi ruga e îngheţată de dor
mă despart iarăşi de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
păşea un înger pe colţuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul

Prin pereţii groşi ai cetăţii nu pătrunde
Nici lumina, nici întunericul, nici visul pierdut al unui soldat,
Dar a pătruns invocat fiind, de noi
Şi un frig ne-a cutremurat din toate mădularele,
Nici chip nu mai avea, nici corp, era doar o suflare de un cenuşiu anost.
Eram prizoniere în lipsa înţelegerii misiunii lui,
Am înţeles şi am desluşit mesajul secret
Iar spiritul s-a învăluit în frig, părăsind odaia.
O să mai apară iară?!
Noi, lecţia am învăţat-o.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba tăcerii

La-ntâlnirea cu ninsoarea
la-ntâlnirea cu zăpada
fulgul îşi deschide floarea
tu c-un înger faci rocada

La-ntâlnirea cu zăpada
ce-ntâlnire ăsta-i viscol
un poet vânându-şi prada
e vânat de-un fulg ridicol

Ce-ntâlnire ăsta-i viscol
fulgul îşi deschide floarea
ning şi eu de un piscicol
la-ntâlnirea cu ninsoarea

La-ntâlnirea cu zăpada
poezia cică-i nada

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (16 decembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul atâta poate: Nişte versuri idioate. Finalul e de-a dreptul hilar: La-ntâlnirea cu zăpada poezia cică-i nada.... de tot râsul. [...] | Citeşte tot comentariul

Romică

E-o seară blândă, oamenii-s pe stradă,
aleargă după daruri de Crăciun,
se-aud urări (ceva c-un un an mai bun),
când, iată! - trece unul pus pe sfadă.

E îmbrăcat cu haine din gunoaie
destul de bine, nu cred că-i e frig,
îl văd destul de des, aşa că-l strig:
-Ce s-a-ntâmplat, Romică, ce-i tataie?

-Păi, ce să fie, mama ei de viaţă!
Aveam un vinişor şi un covrig,
făcusem focul, că muream de frig,
dar a venit nebuna aia hoaţă...

Da' las' că o prind eu şi mă răzbun,
că n-am nimic pe masă, de Crăciun.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moare străbunica

"Mama mea, când s-a-mbolnăvit de-a murit,
Cum a făcut? S-a dus în ziua de Crăciun la tămâiat,
Numai în scurteică şi ghete.
Şi, când a venit, a fript carne şi ce-o mai fi făcut
Şi-a-mpărţit. Şi la urmă a luat-o cu frig
Şi-a-nceput să-i fie rău. Şi-a-nceput să
zacă.
O lua cu frig, cu frig..."
A şezut până în ajun de Anul Nou.
- Bine c-am apucat să fac colacii toţi.
Că dau láştină pe lumea ailaltă.
Bine că m-am grijit, zicea.

- Ioniţă, ia să vezi tu de copilul ăla
(Eu eram copilul, continuă Moşu, care stă pe-un butuc de plută
Ciopleşte un ciomag şi-i povesteşte lui Ionică) -
Îmbracă-l, încalţă-l,
Că de-acum încolo numai tu o să vezi de el,
că eu vă
Părăsesc. A murit în ziua de Anul Nou.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai acasă, iubire

Hai acasă-mi strigă
Inima ascunsă
Intr- un colţ de piept,

Hai acasă-mi urlă
Ochii jilavi şi orbi,
Legaţi cu o pleoapă,

Hai acasă-mi aleargă
Nebune şi obosite
Picioarele intr-o sferă..

In care mă invârt cu dor
Ca un hamster visator,
Hai acasă ţipă
Vântul şi in mine,

Uşa ce mă asteaptă
Nu are nici o broască,
Are pe dinăntru

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara îşi aruncă

iarna peste oraşul încremenit
este un văl care prinde
un beţiv în mrejele somnului
de veci a simţit nevoia să doarmă
acum a fost surprins de gerul
aruncat de noaptea senină
oraşul o să-nvie mâine
poate o să bată şi clopotele
nu se vor sparge-n frig
soarele o să privească dramoleta
unei dumitriţe îngheţate iremediabil
copiii vor deschide laptopurile
îşi vor scrie banalităţile
de rigoare neştiinţifică
liniştea crepusculară a serii
o să prindă hulpavă periferia
uimind genele date cu rimel
iarna a venit într-o noapte
adâncă pe dealurile goale
şi-a spart capul de geamurile aburite

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi chiar şi acum, după atâtea fraze, identitatea mea, a enigmaticului Mircea Cărtărescu - bărbat/femeie, latin/slav, oriental/occidental - nu-ţi este decât foarte vag familiară. Deschide însă cartea mea cu copertă cărămizie, în ciuda numelui de pe ea: abia atunci (asemenea numelui unui nou-născut, asemenea numelui ştiinţific pus pentru prima dată unui fluture nou descoperit) numele meu ţi se va deschide şi el va începe să însemne, poate, ceva pentru tine.

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gavarit Mascva

La noi e frig şi ger în toată ţara
Vă mulţumim tovarăşe Ilici
N-aţi mai venit cu tancul şi ocara
Voi aţi trimis Siberia aici...

N-aţi mai făcut hambarele-răcoare
La voi sunt cheltuieli mai mici
Răsună-n gări cântări la difuzoare
Vă mulţumim tovarăşi bolşevici...

Purtăm mantalele de altădată
Ne încălzim la marii licurici
Tragem în piept cu inima curată
Un aer rece, tăietor şi brici...

Mî gavarim acum pe englezeşte
Nu cum făceau românii (stră)bunici
E frig la noi acum, Doamne fereşte
Ca să uitaţi Siberia pe-aici!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!