Nicolae Matei

Visul copacilor goi

Sătui de frig, de viscol și ninsoare
Copacii goi în pudră se îmbracă,
Se-arată vremuri ce dădeau în floare,
Visând sub mantia de promoroacă.

În alinări de dulce amorțeală
Muguri umflați visează să plesnească,
Verdele crud împrăștie beteală,
Firava frunză începe să foșnească.

Se-ngână ciripit de păsărele,
Triluri suave-n rătăciri de dor,
În cuibul lor din vârf de rămurele
Străbate vântul adiind ușor.

În urlet disperat și vuiet mare
Au tresărit din vis copacii goi,
Vor suferi în viscol și ninsoare,
Vor îndura noroaie, frig și ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Matei

Întâia ninsoare

Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.

Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.

Lin se-așază peste creștet
Fulgii calzi, plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.

Geruri, viscole-n vâltoare
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Întâia ninsoare

Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.

Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.

Lin s-așază pe-al meu creștet
Fulgii calzi plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.

Geruri, viscole-n vâltoare,
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori, blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Ciocârlia-și cântă dorul

E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.

Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.

Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vârf se pregătește să dea pâinii legământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Lorena Craia

Întrebare de ninsoare

În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.

În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.

Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.

Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
Îmi voi găsi un loc firesc,
Nici pământesc și nici ceresc
Și-apoi voi fi ori nu voi fi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Matei

Ciocârlia-și cântă dorul

E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.

Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.

Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vânt se pregătește să dea pâinii legământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Malec

E iarnă

anului i-au căzut toți dinții

când tremură de frig nu clănțăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerșetorii
cioturi spre cer

se lasă ceața
ne-mbâcsește sufletul
se deapănă peste oraș

un singur corb la scena asta e părtaș -

iar eu

tot mai aștept ca anii
să mă muște cu dinți de ger
de floare
de fruct
de soare
de ninsoare

și mister.

poezie de (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena MalecSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Matei

Atacul iernii

În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-împrăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase.

Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-încărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.

Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează în noiane peste vârfuri de uluce.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Atacul iernii

În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-mprăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase,

Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-ncărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.

Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează prin noianuri peste vârfuri de uluce.

poezie de din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Buletin meteo

Luni va fi nițel răcoare,
Marți - și burniță și ploi,
Miercuri – viscol și ninsoare...
E clar: – Vara pică joi.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Schimbarea la față

Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud,
Plutește o urmă de ceață
Urnită de vântul zălud.

Struguri grei pe-araci se cocoață,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud.

Pământul e reavăn și ud,
Scârțâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfață
În iz de uscată fâneață,
Natura se schimbă la față.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marian Hotca

Pământul e...

Pământu-ntreg este o floare
În universul trist și pal;
Tot timpul este sărbătoare
Pe pământul nostru drag.

Și vezi cum vântul lin doinește
Printre copacii seculari;
Planeta noastră se-nveselește,
Cu munții nalți și milenari.

Și aerul e dulce-dulce
Ca mireasma de răcoare,
Iar gândul meu lin se duce,
Și zboară-ncet în altă zare.

Pământul e o pozie,
Pe-o hârtie neagră scrisă,
Doar ea singură este vie
Când și cartea este-aprinsă.

Pâmântul e-un vers duios
Ce-l cântă păsărele,
Și-l cântă-atâta de frumos
Căci răsună și-ntre stele.

Pământul e-o oază de verdeață
Unde lumina lin pătrunde,
Când soarele răsare dimineață
Sau când duioasa lun-apune.

Pe pământul nostru drag,
Întodeauna-i sărbătoare,
De e frig sau de e cald
De e vânt sau e ninsoare.

Pământul este o minune,
Căzută din lungul univers
N-am nici laude pentru a-ți spune
Cât de mult eu te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Să mai aduc în casă o ninsoare

Să mai aduc în casă o ninsoare
Mai lasă-mi Doamne timp și doar un brad
Să-i spăl omături aspre pe picioare,
Să-i cer iertare și să-i fiu toiag.

Mai lasă-mi timp de timpul care pleacă
Și vine doar cât ar trăi un vis
Să-i fiu opaiț în nopți de promoroacă
Și-obrazul să mi-l duc într-un cais.

Mai lasă-mi Doamne-atât, încă o iarnă
Cu viscol lung și perne puse-n geam
Cu mere amețite de povara
Zăpezilor trosnind în vechiul ram.

Și dacă mă auzi de printre friguri,
Bătrânii-mi, Doamne, să mai stea în prag
Să înflorească lemnele din linguri
Și frunze vechi să intre-n vechiul fag.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Pădurea-și numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.

Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți să cari

Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Iarnă în Mănăștur

S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puțin
peste ochi în depărtare
și-al copiilor suspin

s-a lăsat un frig amar
în oraș și peste tot
și pe străzi — pe trotuar
înflorind al vremii clopot

gerul prinde rădăcină
în Cluj și în Mănăștur
iarnă grea iat-o să vină
să ne lege pasul pur

chiar și vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-și dezmorțească

nicio creangă nu mai mișcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pișcă
dintr-o floare legendară

iarna — pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu șapca peste urechi

și cu țurțurii cei goii
de la streșini pe la țară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară

este iarn㠗 bine-i șade
și cu frig și cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă

iată Cluju cum surâde
printre blocuri și pe străzi
și ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi

poezie de (8 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Început de primăvară

Sosește primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ștergând tristeți din urmele lăsate.

Ne-a târât iarna prin viscol și noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Sosește primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.

Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcolește-adânc la ceas de moarte,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

A decofeiniza zăpada, a introduce un viscol în patul nupțial, a scoate la licitație cămașa miresei, a dezbrăca un tei de prima ninsoare: a fi poet în trup de gladiator gata de trântă!

aforism de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare acceptabilă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rodica Nicoleta Ion

Prima ninsoare

E prima ninsoare...
Mi-am găsit inima la amanet.
Sufletul e în renovare...
A alungat vântul
Ultima frunză strânsă
În cercul tăcerii.
Pe schiuri alunecă secundele
Risipite-n clepsidră.
Mi-e viața în repaus.
Pasăre mută,
Transformată în cioburi,
Pentru ultima nuntă.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața unei frunze

A rămas o frunză-n pom,
În bătaia vântului.
Cum plânge puiul de om,
Ea dă aripi cântului.
Tremură de frig săraca
Și s-a-ngălbenit de tot.
Vântul o să rupă craca,
Stăpânul o pune-n foc.
Atunci ea se va-ncălzi,
Dar nu se va bucura.
Viața ei se va sfârși,
De frig n-o mai tremura.
La fel ca omul trăiește
Și frunza de pom: o viață.
Ca și omu-mbătrânește,
Se rupe firul de ață.
Din muguri, în primăvară
Alte frunze se vor naște.
Se vor bucura o vară,
Apoi caprele le paște.
De câte ori vântul bate
Cad alene la pământ.
Tot de vânt sunt spulberate,
Parcă sunt fete dansând.
Curând iarna le ascunde
Sub mantia ei de nea.
Zac până cucul se-aude,
Și iar s-o-mprimăvăra.

poezie de (24 octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Matei

Liniștea ninsorii

Albă liniște aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.

Nori cuminți din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliți, încet se-aștern,
Cad în dulce agonie.

Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul și-a găsit odihnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook