Stela: Aa, tatuajul fluture, ştampila prostituatelor, e pentru mine ca untul pe pâine. Presupun că adevărata poveste include o despărţire nasoală şi nişte băutură, numai dacă nu e vorba de tatuajul unei bande, caz în care cred că e momentul să găseşti o altă bandă.
Ted: Aa, nu, m-am gândit doar că ar fi tare să-mi fac un tatuaj cu o omidă şi dintr-o dată, după câteva săptămâni...

replici din filmul serial How I met your mother (24 martie 2008)
Adăugat de Adriana Stoica, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hai, să mergem acum! Presupun că au sosit deja toţi!
Mihai: Tot ce se poate să fi sosit.
Lucian: Ah, încă un lucru înainte de a pleca de aici, Mihai! Data viitoare când vei mai dori să transmiţi vreun mesaj de genul acesta, acasă, să mă anunţi înainte de a-l fi transmis deja, nu după aceea.
Mihai: De ce? Ca să-mi interzici să-l trimit?
Lucian: Nu, normal că n-am de gând să-ţi interzic nimic!
Mihai: Desigur, eşti foarte subtil... Îmi vei aminti care ar fi impactul unui asemenea mesaj, doar ca să-mi dai serios de gândit asupra acţiunii mele...
Lucian: Anunţă-mă doar, atâta tot! Bine?!
Mihai: Nu cred că va fi cazul să te anunţ, pentru că nu va mai fi nici o altă dată viitoare. Şi nu pentru că ai fi reuşit să mă convingi tu cu argumentele tale, sau să mă pui serios pe gânduri... Ci doar pentru că aşa am hotărât eu însumi, chiar din momentul în care trasmiteam acel mesaj. M-am gândit să fie primul şi ultimul pe care-l voi transmite. Unicul. Chiar i-am avertizat că s-ar putea întâmpla aşa.
Lucian: Foarte bine! Dar dacă te vei răzgândi, să mă anunţi totuşi dinainte. Ne-am înţeles?
Mihai: Fie. Promit că, dacă va fi cazul, te voi anunţa. E bine aşa?
Lucian: E perfect! Să mergem!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haley: Nu, ţi-am spus. Nathan nu ştie. Of, Doamne, ce mă fac, Luke? Sunt aşa... Urăsc să stau departe de el. Mă gândesc mereu la el. Ieri eram în mijlocul unui test la istorie şi pur şi simplu m-am blocat pe Nathan. Poate nu o să fim împreună pentru tot restul vieţilor noastre, dar pe moment sunt îndrăgostită pentru prima oară. Dacă peste 20 de ani mă uit la tatuajul ăsta şi-mi aduc aminte cum m-am simţit azi, cred că voi fi împăcată cu gândul.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

dacă te-aş regăsi
ţi-aş povesti în sfârşit
de ce m-am născut o dată
şi am murit de câteva ori
tu ai să râzi-clopot
apoi ai să plângi-toacă
ne-am putea
număra singurătaţile reciproc
tu din trecutul meu
şi eu din al tău
am putea urca în hamacul lunii
să privim desfrunzirea timpului
şi te-aş întreba timid
dacă mai doare tatuajul
de pe inimă cu numele meu
tu ai putea să mă-ntrebi
dacă ţi-am păstrat ultimul sărut
pe retina Ochiului
apoi întristaţi de clepsidra zgârcită
ne vom lua rămas bun
şi ne vom pierde fiecare în nerostul său
ascunşi în blestemul androginului
"să nu mă uiţi..."
"să nu mă uiţi..."

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie

Uneori
când venea vorba despre ea însăşi
mama spunea:
Viaţa mea e tristă şi liniştită,
eu întotdeauna am păşit în vârful picioarelor.
Dacă mă supăr un pic
şi bat din picior,
ceştile pe care le am de la mama,
încep să zdrăngăne pe şifonier
şi mă fac să râd.

Când m-am născut, aşa mi s-a spus,
un fluture a intrat pe fereastră
şi s-a aşezat pe patul mamei,
dar în acelaşi moment un câine a urlat în curte.
Mama s-a gândit
că e un semn rău.

Viaţa mea n-a fost chiar
aşa de liniştită ca a ei.
Dar când, cu mâhnire,
iau seama la ce se întâmplă-n zilele noastre,
privind prin nişte rame din care fotografia lipseşte,
şi tot ce văd e un zid prăfuit,
realizez că a fost, totuşi, minunată.

Sunt multe momente
pe care nu le pot uita,
momente ca strălucirea florilor
de toate culorile şi nuanţele,
seri pline de miresme,
asemeni strugurilor roşii
ascunşi în frunzele întunericului.

Am citit cu patimă poezii
şi am iubit muzica,
şi m-am aventurat, întotdeauna mirat,
dintr-o frumuseţe-n altă frumuseţe.
Iar când am văzut prima oară
fotografia unei femei goale
am început să cred în miracole.

Viaţa s-a desfăşurat repede.
A fost prea scurtă
pentru dorinţele mele
care erau fără limite.
Înainte să-mi fi dat seama,
sfârşitul vieţii mele era aproape.

Moarte-mi va bate curând la uşă
şi va intra.
Surprins şi îngrozit mi se va tăia respiraţia
şi voi uita să respir din nou.

Poate o să mai am fericirea
încă o dată să sărut mâinile
celei care cu răbdare şi-n pas cu mine
a mers şi-a mers şi-a mers,
şi care m-a iubit cel mai mult.

poezie clasică de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tuse cu subînţeles

după ce m-am gândit
mi-a venit chiar să plâng:
cine sunt eu? m-am gândit
iar în gât
râdeau prosteşte nişte bomboane expectorante
(?!)
nu am o viaţă de invidiat
m-am gândit
şi după ce m-am gândit
parcă am supt la bomboanele alea
şi am tuşit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Sunt zodia Peşti, îmi plac piercing-urile şi bărbaţii cu tatuaje.
Anderson: Ai venit aici cu părinţii? Aţi venit cu barca?
Joey: De fapt ne-a adus şoferul. Mamei nu îi place să navigheze. Nu îi place soarele. Se arde uşor.
Anderson: Iar tu?
Joey: Eu mă dau cu loţiune.
Anderson: Nu la asta mă refeream. Îţi place să navighezi?
Joey: De ce întrebi?
Anderson: Mă interesam pentru că vreau să te plimbi cu mine cu barca mâine.
Joey: Nu pot.
Anderson: Haide! O să-ţi arăt tatuajul meu.
Joey: Frumuşelul are un tatuaj?
Anderson: Dacă vii cu mine, o să afli.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

După 20 de ani –
tatuajul numelui meu
pe umărul tău

haiku de Letiţia Iubu din Paşi pe nisip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie....

istoria melancoliei
ne include pe toţi.

eu – mă chircesc sub cearceafuri murdare
în vreme ce privesc pereţii albaştri
şi-atât.

m-am obişnuit într-atât cu melancolia
încât o întâmpin ca pe un vechi
prieten.

acum voi ţine 15 minute doliu
pentru roşcata care tocmai m-a părăsit,
povestesc totul zeilor.

fac asta dar nu mă simt prea bine
chiar mă simt rău
apoi mă ridic
purificat
chiar dacă n-a fost de fapt
nimic rezolvat.

asta-i ceea ce primesc fiindcă-i trag
religiei câte-un şut.

ar fi trebuit să-i fi tras roşcatei
şutul în fund
acolo unde-s creierii şi pâinea şi
untul ei
la....

dar, nu, mă simţeam trist
pentru orice:
roşcata pierdută era doar o altă
lovitură primită de-a lungul unei vieţi
ratate...

acum ascult la radio tobele
şi rânjesc.
e ceva în neregulă cu mine
nu-i numai melancolia.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Salut. Deci, domnişorică, aşa ai înţeles tu să ai grijă de pacientul meu?
Nick: Maria a avut grijă de mine aşa cum trebuia.
Stela: Aşa deci... Se vede. Şi ce face pacientul meu? Cum se mai simte el?
Nick: Grozav, Stela! Complet refăcut, ca nou. Numai că injecţia ta m-a cam durut. Priveşte doar cum mi s-a umflat şi mi s-a înnegrit braţul în locul respectiv.
Stela: Eh, doar n-ai de gând să te plângi pentru o micuţă înţepătură. Ea este cea care te-a vindecat.
Nick: Poate... Şi nu vreau să mă plâng de metodele voastre de vindecare, numai că eu nu sunt obişnuit cu aşa ceva.
Stela: Lasă, că ai să te obişnuieşti tu! Şi să zici mersi că te-am înţepat în braţ şi nu în altă zonă a corpului; să nu precizez şi-n care anume...
Nick: Poftim?! În altă zonă?! În care?
Stela: Ah, eşti curios... Vrei să-ţi arăt, chiar acum?
Nick: Nu, mulţumesc! Nu sunt chiar aşa de curios.
Stela: Stai liniştit! Nici nu intenţionam să-ţi arăt; glumeam doar, desigur. Dacă te simţi bine, atunci totul este în ordine. Asta-i tot ceea ce mă interesează, să ştiu că tratamentul meu şi-a făcut efectul, deci a fost eficient. În rest... Nu contează!
Nick: Desigur. Ai dreptate. Scuză-mă, Stela. Sunt cam mofturos. Îţi mulţumesc că m-ai tratat.
Stela: N-ai pentru ce să-mi mulţumeşti, drăguţule. Mi-am făcut doar datoria, fiind medic... Nu cred că mai e nevoie să te consult pentru a constata că eşti complet vindecat. Mi-e destul de clar acest lucru.
Nick: Să mă consulţi?!
Stela: Mda... Dacă vreodată va mai fi nevoie, vei afla şi ce înseamnă acest lucru. Acum însă, dacă n-aveţi nimic împotrivă, haideţi pe puntea principală. Ceilalţi sunt nerăbdători să vă vadă; mai ales sora ta...
Nick: Îmi închipui. Haideţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se întâmpla să fie certaţi, era de ajuns să trimită sau să primească o creangă de liliac, pentru ca, fără cuvinte şi fără explicaţii, o despărţire de câteva zile să ia dintr-o dată sfârşit. Liliacul era pentru amândoi o superstiţie, care îi dezarma, care îi ajuta să se regăsească.

Mihail Sebastian în Accidentul
Adăugat de Anna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa m-am născut

Universul a tuşit o dată
ca să iasă Adam,
de două ori pentru Eva,
că se înţepenise cu picioarele printre meteoriţi
şi nu mai vroia să iasă,
şi după încă vreo câteva icnete uite că se umpluse deja Pământul de mormoloci,
care mai de care mai mândru şi mai împopoţonat cu gânduri de bine;
la mine deja avea pneumonie severă de gradul I,
aşa că am ieşit nu din două, ci din câteva tusete
împrăştiate printre copaci
şi până să mă adun, săraca, de printre crengi,
hop şi tu cu basmele tale
despre cineva numit dumnezeu
şi te-am crezut, încă neadunată,
încă strângând unghii şi degete,
te-am crezut şi am pornit după tine
pentru că te iubeam un pic
şi pentru că şi tu mă iubeai, în aceeaşi măsură,
şi-apoi într-o zi s-a făcut atâta linişte,
într-o zi universul n-a mai tuşit.
Ne priveam stingheri,
tu cu cartea în mână,
eu cu-ale mele,
întrebându-ne dacă ne vom mai naşte vreodată într-un alt univers,
înţelegând în sfârşit de ce pentru mormoloci nu există eternitate,
şi parcă temându-ne să ne recunoaştem, unul în altul,
şi de-atunci n-am mai deschis nici un ochi,
deşi adunasem o traistă întreagă,
nici n-am mai spus, nimănui, cum m-am născut împrăştiată printre copaci.
Deja se făcuse a doua zi,
copiii n-ar mai fi putut să înţeleagă,
tu însuţi te prefăceai ocupat,
eu întindeam pe pâine miere din fagure,
căutând o poveste fără final care să vă ţină aproape,
apoi am deschis geamul şi parcă l-am auzit iar tuşind,
cât pe ce să zâmbesc şi să zic "să-ţi fie de bine",
tu ai râs, copiii desenau pe mama şi tata cu braţe subţiri şi capete dezlânate,
eu am râs,
aşa m-am născut eu, de fiecare dată,
şi tu te vei fi născut în vreun fel,
numai de ţi-ai aduce aminte,
şi dacă nu-ţi aduci, nu-i nimic,
găsim noi o poveste şi pentru tine,
nu aici, nu acum, poate într-o altă dimineaţă,
înainte să alergi la servici, înainte să-ţi leg cravata cum se cuvine,
înainte să te sărut şi să-ţi spun că parcă tot mai iubesc
mormolocul ăsta din tine,
nu-i aşa?
Parcă tot mai iubesc
pentru că universul e doar o părere,
dar tu eşti al meu şi vei fi până la capătul drumului,
acolo unde vom sta în genunchi şi ne vom spune ultima şoaptă
ultimul gând înainte de a rămâne fără cuvinte,
şi dacă te întrebi ce-i cu toate acestea,
n-am răspuns, n-am sfârşit,
doar o poezie de dragoste murmurată,
adesea în doi, alteori prăbuşită în mine,
eu – tusea grea,
împrăştiata dintr-o pneumonie de gradul I
din genunile universului.

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Am auzit că mi-ai simţit deja lipsa, frumosule!
Lucian: Da, doctore...
Stela: Te-ai grăbit însă cu mesajul ăla; veneam eu şi fără să trimiţi după mine.
Lucian: De unde să fi ştiut?
Stela: Trebuia să-ţi închipui că medicul îţi va face o vizită de "curtoazie", doar nu credeai că ai scăpat de mine?!
Lucian: Nici nu-mi doream asta.
Stela: Da, desigur... Hai, lasă vrăjeala şi spune-mi care-i poanta? De ce doreai să mă vezi, frumosule?
Lucian: Pentru că am o rugăminte, sau o problemă, pe care mi-o poţi rezolva.
Stela: Serios?! Încă nu ştiam cât de pricepută pot fi la mate, dacă îţi pot rezolva o problemă. Deci, despre ce e vorba?
Lucian: Nu despre mate, evident.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci şi cu vorba şi cu gândul. Meseria mea era legată de vorbă şi de gând. Şi m-am gândit că încalc porunca. M-am gândit mult la asta şi la ce înseamnă asta, şi i-am cerut lui Dumnezeu să-mi răspundă, şi El a facut-o, într-un târziu.

citat din Mariana Buruiană
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triz' Trzcinski (după ce citeşte o scrisoare de acasă): O cred. Soţia mea zice: "Dragul meu, n-o să-ţi vină să crezi, dar am găsit în pragul uşii un bebeluş adorabil şi m-am gândit să-l păstrez pentru noi. N-o să-ţi vină să crezi, dar seamănă perfect cu mine la ochi şi la nas." De ce tot repetă că n-o să-mi vină să cred? O cred. O cred!

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Când tu numai eşti cu mine,
Eu de ce să-ţi dau târcoale?
Consider că e mai bine
Ca să nu-ţi mai stau în cale.

Eşti liberă. Fă ce vrei!
Altă fată-am să iubesc.
Şi nu una, poate trei.
Mai am vreme să trăiesc.

Dacă aşa ai hotărât,
Aşa să rămână fată.
Pe mine nu mai doborât.
Viaţa pentru asta-i dată.

poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Untitled.gif 2

bună dimineaţa necunoscutule
bună dimineaţa necunoscuto
nu-i aşa că-i mai bine să nu ne spunem pe nume
ori să ne spunem pe numele unor vulcani din islanda
care-i încurcă pe toţi ştiriştii tv?
când le spui pe nume oamenii îşi pierd superputerile
ca primii oameni care-au pierdut paradisul
după ce dumnezeu i-a strigat pe nume
de ce zâmbeşti?
ai probleme nu glumă presupun că şi în islanda ori în paradis
există condică de prezenţă în care semnezi la intrarea şi la ieşirea din firmă
semnezi cu numele tău şi ai superputeri să treci
peste încă o zi la locul de muncă
păi m-am gândit că dacă tot împărţim aceeaşi bancă pentru fumat
aş putea să-ţi arăt ce visez
imaginează-ţi că eşti într-un terminal şi aştepţi
un necunoscut cu nume comun
îl scrii pe-o pancartă şi dintr-o dată spre tine vin
toţi necunoscuţii
cum ştii pe cine aştepţi? cum alegi?
nu-i aşa că îl simţi?

o tăcere prelungă
ca atunci când tragi un joint şi vrei să-l ţii cât mai mult în plămâni
ţi-e bine în ea şi cu ea
ai vrea ca petru să faci trei colibe
mai bine mi-ai spune ceva trist
păi n-am înţeles niciodată de ce când cineva moare
cei care l-au cunoscut sunt luaţi prin surprindere
se vaită nu pot să cred
vorba amicului meu groucho toţi murim aşa că
tot ce-avem de făcut e să trăim până atunci
vezi că le cam înfloreşti groucho a zis că îmbătrânim nu că murim
ahh
îl ştii şi tu pe groucho? credeam că-i doar în imaginaţia mea

dacă ai fi o simplă hârtie ce ţi-ar plăcea să facă oamenii cu tine?
cred că aş fi cel mai potrivit pentru un zmeu din weifang
să duc dintr-o tabără într-alta strategii militare
ori să alung ghinionul şi bolile
nu crezi că-i prea mult în zece minute să treci prin islanda aeroporturi
şi provincii chineze?
probabil dar vremea se anunţă cam instabilă şi dacă n-o să mai împărţim
banca pentru fumat câteva zile măcar să-mpărţim golul
atunci spune-mi ceva să-mi ajungă
sper să nu râzi
o să te aştept cum aşteaptă isbn-ul
un scriitor debutant

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia

un funcţionar de la ministerul haihui
mi-a pus ştampila cum că sunt bolnav
de o boală incurabilă
de fapt bolile mele erau mult mai multe
cum ar fi lenea beţia trufia minciuna
visarea pentru mine era aşa mai mult de amorul artei
luam poziţia necesară
şi-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereţi
până mă usturau ochii de atâta nemişcare
ori îi rostogoleam în orbite până când universul devenea
cu josul în sus

gândurile mă cutreierau ca nişte gloanţe de aer
după reguli numai de ele ştiute
mai eram cotropit şi de îngerii de fum din taverne
nu râde iubito
de atunci mă chinui să-i demonstrez
funcţionarului că a avut dreptate dar nu-l găsesc
i s-a pus şi lui ştampila bolnav,
bolnav de o altă boală incurabilă mai cu ştaif
de mila lui s-a sinucis într-o dupăamiază de vară
un funcţionar de la ministerul culturii
pe care-l ştiam
şi care a vrut să-mi pună ştampila talentat
pe buletinul meu de cetăţean
dar nu a mai avut unde
scrisesem un poem pe el şi mi-a fost furat în tramvai
poemul l-am auzit după vreo două luni la radio
ca să-l revendic era deja prea târziu
deja se înstrăinase de mine
ce mult mi-ar fi plăcut să mă mândresc
cu o astfel de ştampilă
oftez de necaz apoi îmi înfund mâinile adânc în buzunare
şutez cu năduf toate frunzele căzute în cale
şi plouă peste mine ploi de lumini
crud şi în profunzime

funcţionarul de la ministerul cimitirelor
mă caută de un timp să-mi pună şi el ştampila
numai în mormânt nu mă caută
aici joc şeptic cu poeţii prieteni şi decedaţi demult
ori depănăm amintiri despre
ce frumoasă a fost viaţa pe când eram vii
şi cum am da o sută de ani din moarte
pentru o clipă de viu
atât cât să simţim fierbinţeala
şi umezeala zeiască a unei femeie în extaz
ei nu ştiau că funcţionarul moarte
încă nu mă găsise să-mi pună ştampila
puteam să stau cu ei sute de ani
fără să bage de seamă că sunt un intrus

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alter-ego

De dimineaţa până seara vedea tatuajul
pe mătasea propriului piept: o femeie roşcată,
goală, întinsă-n câmpul de păr. Sub locul acela
unde uneori era haos a apărut, de nicăieri, ea.

Zilele treceau printre blesteme şi-ndelungi tăceri.
Dacă femeia ar fi fost vie, nu doar un tatuaj,
s-ar fi urcat pe pieptul lui păros, iar el ar fi
ţipat mult mai puternic în celula aceea minusculă.

Cu ochii larg deschişi, în tăcere, stă lungit pe pat.
Un oftat adânc, precum suspinul mării, îi cutremură
oasele solide-ale corpului: este întins parcă
pe puntea unei corăbii. Încordat, ca şi cum,
simţind pericolul, odată trezit, trebuie să sară-n picioare.

Trupul, acoperit de-o transpiraţie sărată, revărsa
o lumină solară. Celula era prea mică
chiar şi pentru o singură privire de-a lui.
Mâinile erau dovada că se gândea la o femeie.

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Poţi să-mi explici şi mie ce este asta, frumosule?! Sunt convinsă că ţi-e foarte cunoscut acest obiect. Iar tu, lunganule, dă-te mai încolo! Deci, ce ai de zis în apărare, frumosule?! Hmm... N-aud nimic! Te ascult, comandante!
Lucian: Ce-ai vrea să-ţi spun?!
Stela: Adevărul. Ce-ai zice despre asta?
Lucian: Adevărul?! Bine, recunosc... Am luat câteva pastile de acolo, să mă ajute să dorm. Nişte somnifere...
Stela: Câteva, zici?! Doar câteva?! Atunci, explică-mi, te rog, de ce cutiuţa asta, care până în urmă cu câteva zile, era plină ochi, e acum aproape goală?! Nu lipsesc deloc doar câteva, cum zici tu!
Lucian: Bine, de acord, am luat mai multe, poate. Dar nu pe toate deodată. Câteva doar. Le-am luat... în etape; două sau patru, la câteva ore distanţă...
Stela: Asta ar mai fi lipsit, să le fi luat pe toate deodată! Şi acum... Poţi să-mi spui sincer, ce naiba se petrece cu tine, pentru că eu nu-mi dau seama!? Eşti cumva inconştient când procedezi astfel, ţi-ai pierdut complet minţile, sau ce?! De ce taci, comandante?! Te rog, spune-mi, ce naiba e cu tine?! Eşti anormal, sau cum?!
Lucian: Nu ştiu...
Stela: Nu ştii?! Nu te simţi bine până nu faci câte o boacănă din asta, mare de tot?! Desigur, n-ai mai fi tu dacă ai renunţa la toate prostiile astea... Vorbeşte odată! De ce taci?! Încă aştept explicaţii din partea ta... Să te aud, comandante! Ce ai de zis în apărare?
Lucian: Ce-aş putea spune?! N-am ce explica! Îmi pare rău...
Stela: Ah... Îţi pare rău, nu?! Şi cu asta crezi că ai rezolvat totul?! Eşti complet nebun! Nebun, nu glumă!
Lucian: Nu ştiu; probabil...
Stela: Probabil?! Nu probabil, ci foarte sigur!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!