Melancolie....
istoria melancoliei
ne include pe toți.
eu mă chircesc sub cearceafuri murdare
în vreme ce privesc pereții albaștri
și-atât.
m-am obișnuit într-atât cu melancolia
încât o întâmpin ca pe un vechi
prieten.
acum voi ține 15 minute doliu
pentru roșcata care tocmai m-a părăsit,
povestesc totul zeilor.
fac asta dar nu mă simt prea bine
chiar mă simt rău
apoi mă ridic
purificat
chiar dacă n-a fost de fapt
nimic rezolvat.
asta-i ceea ce primesc fiindcă-i trag
religiei câte-un șut.
ar fi trebuit să-i fi tras roșcatei
șutul în fund
acolo unde-s creierii și pâinea și
untul ei
la....
dar, nu, mă simțeam trist
pentru orice:
roșcata pierdută era doar o altă
lovitură primită de-a lungul unei vieți
ratate...
acum ascult la radio tobele
și rânjesc.
e ceva în neregulă cu mine
nu-i numai melancolia.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre melancolie
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre radio
- poezii despre pâine
- poezii despre prietenie
- poezii despre minute
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.