
La icoană (jertfă de mamă pentru copilul bolnav)
Se stinge-n glastră floarea ofilită,
Ușor și-apleacă frunzele-a lor frunte;
Lovește-n geamuri ploaia rătăcită
Și se zdrobește-n fărâmiți mărunte,
Se pierde foșnet surd în bezna deasă...
Un ram uscat privește prin fereastră
Și ce-a văzut? O candelă tânjește...
Ce galbenă-i mușcata cea din glastră!
Ce liniște-n odaie stăpânește!
Ca-ntr-un cavou închis, pe veci uitat...
Și Maica Preacurată blând veghează...
Pe cine, oare-n liniștea de gheață?
O mamă lângă pat îngenunchează
Și lacrimi se preling pe supta-i față.
Ea plânge, plânge-ntruna și se roagă...
Se-nchină-ncet, se roagă; iar se-nchină
Și nu poți ști de-i trează, de durere.
Abia își mișcă buzele-n surdină,
Pentru copilu-i îndurare cere,
Dar mintea-i rătăcită nu mai știe...
.....................................
A vâjâit sălbatic vântu-n noapte
Iar ramul rupt de el izbi-n fereastră;
Afară-n beznă se frământă șoapte,
Tânjește-nmărmurită floarea-n glastră:
Bătrâna strânge-n brațe un jeratic...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Floarea albastră
A murit floarea în glastră
Și petalele au căzut la pământ,
Plânge ploaia la fereastă
Și eu n-am niciun gând.
Dor o să-mi fie de floarea cea albastră
Și de parfumlul ei amețitor,
Căci a înflorit odată în glastră
O floare învăluită de taină și amor.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut aseară moartea la fereastră
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră,
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu.
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu,
Când puterile încă mă mai țiu,
Să nu mai văd lumina, să nu mai simt durerea,
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea?
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea,
De-a pururi, de-acum, să-mi piară vederea,
Să-mi părăsesc pe veci copilul și soața,
Să nu mai știu niciodată ce-i viața?
Să nu mai știu niciodată ce-i viața
Și viața să se rupă deodată, ca ața
Și-n viață să nu mai pot să fiu,
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră.
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceasul uitării
E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aud la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.
Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung la fereastră spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.
Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață, pe loc,
ascultă și vântul ce încă mai bate
cu vorbele mele scăpate din toc.
Desigur așa vei afla, fără grabă,
că timpul se scurge acum înapoi,
iar orele-ntoarse întruna întreabă
de ce în pădure sunt pomii mai goi.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscrisul cel nou
E noapte târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aduc la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.
Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung fără veste, spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.
Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață ad-hoc,
ascultă și vântul ce încă mai bate
cu vorbele mele scăpate din toc.
Desigur, așa vei afla, fără grabă,
că timpul se scurge acum înapoi,
iar orele-ntoarse întruna întreabă
de ce în pădure copacii sunt goi.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceasul uitării
E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aduc la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.
Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung fără veste, spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.
Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață ad-hoc,
ascultă și vântul ce încă mai bate
cu vorbele mele scăpate din toc.
Desigur așa vei afla, fără grabă,
că timpul se scurge acum înapoi,
iar orele-ntoarse întruna întreabă
de ce în pădure copacii sunt goi.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 21.06.2021
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Motănel (poezii pentru copii)
Am în cas', un motănel
Și mi-e tare drag de el:
Toată ziua el se joacă
N-are nimeni ce să-i facă.
Motănelul meu isteț
Se numește Pufuleț:
Are blana parfumată
Și-i iubit, precum o fată!
Toată ziulica joacă!
Prostioare, tot să facă:
Sare, din pat sus pe masă
Nici un lucru... nu îl lasă!
-Pufuleața mea frumoasă:
De ce miauni mami-n casă?
De ce te uiți pe fereastră
Și-mi săruți florile-n glastră?
Ia vino la min' pe burtă
Și spune-mi ce te frământă:
Ia vin-o să-mi povestești
La fereastră ce-mi privești?
Pufuleață mititel
S-a gândit cam mult nițel
Și cu mare sforăit
Pe burta mea a sărit:
Îl iubește mami lui
Că e și el, pisi pui!
Îl iubesc, și mă iubește
Îi vorbesc, și îmi vorbește!
-Mă uit, lung pe la fereastră
Și-ți sărut florile-n glastră:
Că mai am un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,
Avea, glasul mai subțire
Arăta, altfel ca tine:
În botic, mă săruta
Și blănița, mi-o spăla:
De-aia, privesc pe fereastră
Și-ți sărut florile-n glastră:
Poate-l văd venind acasă
Să mâncăm cu el la masă,
Sa-u-u, poate mi s-a părut...
Niciodată n-am avut:
N-am avut un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,
Ce să-ți spun eu altceva:
Mă joc, poate... l-oi uita!
Și mă duc... iar, la fereastră:
Să-ți mai pup: florile-n glastră
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală...
Trei gutui stau în fereastră
Lângă mușcata din glastră
Și privesc înspre gutui
Bântuiți de fulgii șui...
Azi, n-au frunze, nici omidă-
Se-așterne alba hlamidă-
Și-i îmbracă-așa frumos
Din creștet și până jos!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara azi e tristă
N-a mai plouat de mult așa
Iar vântul se-ntețește!
Ce liniștea ne prevestea
Azi chiar se împlinește.
Se-adună chiciura pe ram
Copacii par de gheață,
Iar primăvara ce-o doream
Lipsită-i de verdeață.
Și gazele au amorțit
Din nou în hibernare,
O zi sau două s-au mințit
Cu razele de soare.
Primăvara azi e tristă
Varsă lacrimi la fereastră,
"Te credeam mai optimistă!"
I-au zis florile din glastră
poezie de Nicolae Panait Nicu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
În urmă-ți a rămas oglinda goală,
Pe etajeră mai e pastă de dinți,
Adulmec în aer aburii fierbinți
Care se preling aiurând prin sală.
Și vorba-ți trecută mă scoate din minți
Adun din tine câte o petală
Și-o strivesc apoi lacom pe o coală
În ierbarul meu pierdut de biruinți.
Nu mai ud de mult florile din glastră,
Lacrimile lor sălbatic le închid
Și le depozitez lângă fereastră
Cu mâna la spate și fața la zid,
Nu cumva-ntr-o seară iubirea noastră
Să renască la modul cel mai perfid!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea din glastră și tusea din geam
aseară
înnebunit de spaimă
îngerul mi-a bătut în geam
mi-a șoptit bâlbâit
că nimeni nu știe
cine e de fapt stăpânul morții
uite, seceră de-a valma
cu aceeași furie oarbă
atât în cer cât și pe pământ
a înjurat cu năduf
și a fugit în noapte
bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz
după care se-ntoarce degrabă
în fabulele sale mofluz
de atunci nu mi-am mai văzut
îngerul licărind în fereastră
i-am aprins o lumânare
și atât
deși mereu îmi pare
imaginea lui pângărită în geam
de bale cerești
dar niciodată nu am avut curaj
să le șterg
acum că s-a făcut dimineață
tușesc și mă uit
după lumânarea din glastră
de afară se aude cum latră
câinele meu șchiop
de furie vecinul aruncă
în el cu o piatră
lumina se tulbură
și se face iar
și parcă prea prea repede
noapte
Dumnezeu a murit
urlă pe străzi
răspândacul primăriei cerești
bună dimineața noapte
bine ai venit
lângă mine orbul își plânge
ochii scurși
goi și înfrigurați
la marginea cerului
așteptăm să ne îmbrace sfinții
cu trupuri de carne
și cu pantofi sport
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra ta
La fereastra ta-mi zâmbiră
Toate florile din glastră,
Numai floarea cea mai dulce
A fugit de la fereastră.
epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile
tu când te vei trezi
pe perna ta un cer
senin va albăstri
ca floarea la rever
și va șopti blajin
cu rime- nepereche
că cel mai dulce chin
e floarea la ureche
mereu în așteptare
când alta la fereastră
scăldată-n fast de soare
se va îți din glastră...
poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Parcă și florile din glastră
Vorbesc de desparțirea noastră
Și plâng mușcatele la geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și lacrimile se preling
Peste pervazul prăfuit
Și căt aș vrea să nu le ating
Și cât aș vrea să uit...
Aud cum frunzele se frâng
Sub lacrimile grele
Și cât aș vrea să nu mai plâng
Să nu mai plângă ele...
Dar plângem toate lângă geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și plâng și eu și florile din glastră
Acum la despărțirea noastră
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucea pădurea, de miresme beată...
Lucea pădurea, de miresme beată,
Roș-sângeriu mai stăruia pe creste,
Se oglindeau pe file de poveste
Doi maci zglobii, cu floarea tremurată.
Cum tresăream în somn, câteodată!
(Poștașul nu aduse nicio veste).
În farmece și leagăne celeste
Era cuprinsă împăcarea toată.
Privesc mușcata ofilită-n glastră,
Mă întristez la gândul c-o să moară,
Cat lung și fără țintă la fereastră,
Adulmec amintirea, într-o doară,
Doar marea cu privirea ei albastră
Și răsărit de jar mă înfioară.
sonet de Valeria Merca (7 iulie 2016)
Adăugat de Floare de mac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
Din vârful unui brad privește luna,
Printre lungi țurțuri de cleștar,
Pe-un ochi de geam, de la fereastră,
La vatra-n care pâlpâie un foc pe jar.
Ferestrele-s gătite ca la hramuri,
Cu gențiene și broderii de gheață,
Steluțe de cristal sclipesc la geamuri,
Învăluite-n voaluri reci de ceață.
Venind grăbit din miazănoapte,
Și vâjâind prin despletite ramuri,
Rostește viscolul neînțelese șoapte,
Bătând frenetic la înghețate geamuri.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă-i vecina noastră
Frumoasă ca o floare-n glastră,
Vecina-mi pe mulți amăgea;
Degeaba privesc spre fereastră,
C-o face ea, dar... cu perdea
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu
știu, știu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
știu că oul mai proaspăt pus la fiert se lovește de fundul cratiței,
știu că trebuie să trag fărașul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
știu că acul se bagă în ață mai ușor decît ața în ac,
știu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,
știu că nu am avut bărbat să mă știe
și nici copil să mă știe de mamă
știu că e doar o convenție socială
căsătoria
și mersul minutarelor înspre dreapta,
așa, ca roțile mașinilor pe care bărbații le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi
știu că zahărul cu măsură
ține florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
știu și asta
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce privește din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce privește o fereastră închisă. Nu există obiect mai adânc, mai tainic, mai fecund, mai tenebros, mai orbitor ca o fereastră luminată de o candelă. Ceea ce poate fi văzut la soare e întotdeauna mai puțin interesant decât ce se petrece în dosul unui geam. În această bortă neagră ori luminoasă trăiește viața, visează viața, suferă viața.
Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Ferestrele (1962)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă oamenii ar ști cum să iubească și reciproc să se prețuiască, armonia, liniștea, pacea sufletească ar începe să înflorească precum niște bujori multicolori într-o glastră asezată la fereastră ce așteaptă razele de soare să le zâmbească, iar bucuria ar avea șanse mari să crească precum un aluat aromat de cozonac pregătit pentru sărbătoarea pascală de sorginte cerească.
aforism de Michelle Rosenberg (15 mai 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!