Noapte de iarnă

Din vârful unui brad priveşte luna,
Printre lungi ţurţuri de cleştar,
Pe-un ochi de geam, de la fereastră,
La vatra-n care pâlpâie un foc pe jar.

Ferestrele-s gătite ca la hramuri,
Cu genţiene şi broderii de gheaţă,
Steluţe de cristal sclipesc la geamuri,
Învăluite-n voaluri reci de ceaţă.

Venind grăbit din miazănoapte,
Şi vâjâind prin despletite ramuri,
Rosteşte viscolul neînţelese şoapte,
Bătând frenetic la îngheţate geamuri.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna...

Soarele şi-ascute dinţii, sub tălpi scârţâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează şi împodobeşte geamuri,
Cu steluţe de cleştar se inundă iar livada,
Pomii-n somn îşi ţes inele tremurând uşor din ramuri...

Ţurţurii par gene lungi care-atârnă pe la streşini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esenţa de răşini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnişoare...

Fumul pe acoperişuri se învăluie, se zbate,
Semn că viaţa dăinuieşte şi în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Şi din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colţii şi-i arată!...

Satul se cufundă-n noapte şi se sting lumini la geamuri
Iar pe uliţă nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul şuieră năprasnic şi cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig nocturn

ard în felinare cearcăne de ceaţă
desluşind nocturne colţurile-n străzi
scufundaţi în stele nourii îngheaţă
cerul geme jilav săgetat de prăzi

ţurţurii de gheaţă împletiţi în ramuri
scânteiaza noaptea printre lacrimi reci
gerul rebegeşte florile pe geamuri
streşini bat în lături urmele când treci

din povara bolţii vântul înfăşoară
peste câmpul searbăd mânecile lungi
apa zgribuleşte-n roata de la moară
rătăcita lună sfârtecată-n dungi

poezie de Valerian Dincă (decembrie 2020)
Adăugat de Valerian Dincă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge peste noi...

Ninge peste noi cu fluturi, -
Dans mirific, de poveste, -
Îngropându-ne-n trecuturi,
Dealurile-albind pe creste...

Bate Crivăţul în geamuri,
Parcă-i fum şi parcă-i ceaţă,
Pe la streşini şi pe ramuri
S-au prins ţurţuri mari, de gheaţă...

Iarnă rece, iarnă sumbră,
Anotimp al amintirii
Anilor pierduţi în umbră,
Precum slovele Psaltirii!...

Cine-şi mai aduce-aminte,
Două vorbe, două şoapte,
Sărutarea ta fierbinte,
Visele pierdute-n noapte?...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigarea colindătorilor

Hai! Crăciun în casă,
În casă curată
Şi mult luminată,
De venirea lui,
Ziua Domnului,
A mântuitorului,
Bucuria omului.

Hai! Crăciun în casă,
Intră pe fereastră,
Cu colindă aleasă,
La cei ce te-aşteaptă,
Cu brad şi beteală,
În prag cu aburi şi zăpadă.
Cu stele de gheaţă,
În geamuri cu ceaţă.

Hai! Crăciun în casă,
Cu colaci pe masă,
Şi sarmale-n oală,
Din lut de la ţară,
Cu tort auriu de mămăliguţă,
Şi friptură grasă,
În vârf de furculiţă.

Hai! Crăciun în casă,
La bucurie aleasă,
Cu vin rubiniu,
Cu tare rachiu,
Apă de prună şi foc,
Toţi colindătorii,
S-aducă noroc,
Când bat la fereastră
Şi ne intră în casă,
Domnului Iisus
Să îi mulţumească

poezie de Valeria Mahok (27 decembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar zăpadă şi ninsoare,
Aer rece şi mult ger,
Ramuri goale, îngheţate,
Nori grămadă, ţurţuri reci...
Anotimp de sărbătoare.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Reflexe tari şi un rendez-vous general
de spontaneitate şi filozofie lăuntrică
îmi inundă chipul într-un mod ambiental...
Dar, total.
Şi-i frig in gând,
şi-i vânt curând...
În ochi negri, de pământ...
Căci
toamna-i de metal
şi are o pâclă de cristal...

Curcubeul de frunze
şi dulcile miresme
de fructe coapte
te fac să vorbeşti doar prin şoapte...
Căci
e noapte...
Şi poate...
doar umbrele reci
ce-au dispărut pe veci
la geamuri mai bat
De dor.
Cu aliura lor de pictor...
Ce pictează fără sens
frunze seci
din univers.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun şi s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă şi un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era ţesută din mii şi mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă şi gingaşă, dar era de gheaţă, de gheaţă sclipitoare, şi totuşi era vie; ochii îi străluceau ca două steluţe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap şi a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băieţaşul s-a speriat şi s-a dat jos de pe scaun şi i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul toamnei

Mă îmbrăţişează toamna cu negurile ei,
Şi rece îmi aşterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.

Şi şoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rosteşte prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.

Parfumul ei de brumă şi de crizanteme,
Îşi face cuib în mine şi mă ispiteşte,
E vreme de iubire şi-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră şi mă linişteşte.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

E vîntul care-mi bate-n geam
Ori mîinile iubitei mele,
Care-a zburat pe-un şir de stele
Să mă sărute cînd plîngeam?

Sunt sunetele harpei mele,
Sunt sufletele unor morţi
Ce bat în geamuri şi la porţi?

Oh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam.-
Subt şirurile lungi de ploaie
Gîndirea mea se înconvoaie,
Suspinul meu e lung şi stins,
Şi imnul meu se-naltă mort
Din coarda ruptă ce-am întins.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă...

Mai lasă-mă puţin să privesc focul,
Să văd prin şemineu, scânteile cum sar,
Pe-un jilţ să îmi găsesc, în fine, locul,
S-ascult la horn cum suflă vântu-n jar.

Mai toarnă-mi ceai în ceaşca argintie,
Şi-n ea să-mi pui un cub de zahăr brun,
Vreau să privesc prin astă reverie,
Cum sar scântei din lemnul de gorun.

Deschide o carte şi citeşte-n gând,
Şi lasă-mă să hoinăresc printre amintiri,
Tihnit, vreau să privesc focul dansând,
Fierbinţi tangouri cu albastre pâlpâiri.

Ia-ţi cartea şi te ghemuieşte lângă mine,
Citeşte-n gând şi lasă-mă în astă noapte,
Să privesc focul şi să-mi amintesc de tine,
Ascultând viscolul şi ale flăcărilor şoapte.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În salonul inimii de vise

Înflorit-au bobocii bucuriei
În salonul inimii de vise,
Se deschid pe-a harpei melodie,
Înoată prin plânsul apei ucise.

Poema de roze a sfintei iubiri
Se-nalţă în agonie de ploi,
Picurii udă crinii din priviri
Ce-şi lasă parfumul pe buzele moi.

Trupuri se privesc ca luna prin ramuri,
Un tablou de mister ia naştere,
Şoapte de miere tuşesc la geamuri,
Sălbatec se pierd într-o cunoaştere.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de toamnă

Murmură lin vântul, streşini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună şi în bălţi se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În şoptiri de ape noi poveşti se ţes,
Cu un înţeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins şi luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Şterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorţit,
Readus la viaţă, ochii şi-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu pluteşte către tine-n zbor.
Te aştept pătrunsă de tainic fior
Şi mi-e tare dor.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos...

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari şi cu steluţe lucitoare,
Cu ţurţuri mândri de argint şi cu beteală
Şi cu bomboane învelite-n poleială.

Te-nalţi cu vârful tău semeţ şi-atingi tavanul,
Pe Moş Crăciun l-ai aşteptat şi tu tot anul,
Că ştii că-ţi pune la picioare daruri multe
Să dai la toţi aceia care vin să cânte.

Căci este seara de Crăciun şi se colindă
Lumina-n suflete din nou o să se aprindă
Şi ochii noştri vor luci ca nişte salbe
Când vom cânta lui Moş Crăciun cu plete dalbe.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Şi totuşi mă gândesc, cuprins de înfiorare,
Că locul tău e în pădurile umbroase,
Dar te jertfeşti mereu şi vii la noi în case.

poezie de Octavian Cocoş (22 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, Ninge galben" printre ramuri,
Toamna bate larg în geamuri,
Crizantemele înfloresc,
Viaţă, ce mult te iubesc.

Valeria Mahok (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia primăverii

Plouă!-n geamuri bate ploaia...
Trece iar baba Vrâncioaia.
Se apleacă gânduri, ramuri,
Trece viaţa valuri-valuri.
Ceru-ndoliat se-arată.
Trec bătrâni sărmani prin sloată.
Floarea-i scuturată-n vânt,
Anii vieţii numărând.
Trec prin viaţă şi prin noapte
Anii – un sobor de şoapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea frigului

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm şi împrumut
Cerbii şi cerboiacele la rut
Poartă-n coarne gheţurile sloi

Atâta frig din cale-afară
Ca nişte saci de piele crudă
Din care câte-o paparudă
Tot scoate vorbe de ocară

Silabele-ntre noi îngheaţă
Ca portativele de ger
Cu ţurţuri coborând din cer
Printre luceferii de ceaţă

Pătrunde frigul în cetate
Şi în fiecare dintre noi
Cărţile-i prezintă pe eroi
Îngheţaţi de veacuri în tratate

Şi frigu-a devenit o lege
Din care încă facem parte
Colibe vechi cu geamuri sparte
De pe domeniul unui rege

În case şi în suflete e frig
Apele îngheaţă în fiorduri
Şi ne trecem viaţa-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, colind!

(surorii mele dragi)

De mult a căzut frunza şi bruma a căzut,
A nins şi peste sat şi casa părintească
Şi ninge-acum, de ziua-n care te-ai născut
Cu flori de gheaţă roz, în geam, să-ţi amintească;

De ai uitat cumva că încă eşti femeie,
Priveşte soarele şi luna cea batrână
Şi jarul din cămin, lumina din scânteie
Nu lăsa cupa vieţii să îţi cadă din mână.

De ziua ta, foşnesc aburii albi de iarnă
Şi dor îmi e de tine, ca de livezi de meri,
Îţi dau în dar din versuri şi ţurţuri din lucarnă
Şi steaua ce răsare, din cer, din nicăieri.

Îţi dau tot infinitul şi dragostea de soră,
Ramuri de măcieşe cu nea acoperite,
Din timpul meu îţi dau măcar o biată oră,
Îti urez la mulţi ani, colind de zile sfinte...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua vieţei

Când norii palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă şi stinge lungi zilele mele,
Cobori, o, cobori!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţurţuri de gheaţă
câte o sclipire prin geam
la somn de amiază

haiku de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TURBATUL VÂNT ÎŞI FACE DRUM PRIN RAMURI
Turbatul vânt îşi face loc prin ramuri
Să smulgă frunzele - plăpânde flamuri,
În timp ce stropii grei ai vijeliei
Ca snop de gloanţe îmi plesnesc în geamuri.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!