Poemă alexandrină

IV

Am învăţat să mizez totul
pe intenţia aripii de a colora
un cer abstract,
dar pierd la masa pe care
tristeţea îşi înşiră aşii de cupă.
Mai am de jucat o singură carte.
Ştiu, voi pierde totul fiindcă
nu am o mână crescută de-a dreptul din inimă.

poezie de Viorel Ilişoi din Curierul (august 2006)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta mileniului III

Azi dau totul pe nimic

azi dau totul pe iubire

Dumnezeu la loz în plic

Domnă altă nălucire

Azi dau totul pe iubire

azi dau totul pe o carte

doar lectura în neştire

mă aruncă peste moarte

Azi dau totul pe o carte

Dumnezeu la loz în plic

din aproape din departe

azi dau totul pe nimic

Azi dau totul pe iubire

dragă moarte ia un mire

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am jucat totul pe o carte şi am pierdut.

Ingeborg Bachmann în Timp al inimii. Ingeborg Bachmann - Paul Celan, Corespondenţă (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când el

o place mult pe ea
în praful de afară
mult praf
purtat de vânt
şi
şi
de copitele cailor care te duc
la cazinoul unde pierzi tot
chiar şi viaţa după o descărcare
de colt sau de puşcă henry
fumul în interior
praful în exterior
filezi cărţile atent
şi
şi
te abţii să nu trişezi
ea a încercat să-şi scoată
o carte din manşetă
noaptea a vrut s-o întindă
cu portofelul tău plin
n-o denunţi o săruţi
la masa de joc un bandit
joacă ultimul dolar cu pălăria
pe ochi sfidând norocul
un colt sare din toc
ameninţă un jucător trişor
ea îl place pe el
deşi nu se potrivesc
e obraznică pentru bani
se pot citi cărţile în ochii
albaştri se văd aşii de cupă
şi de treflă
o mână lunecă spre un pistol
când el o place prea
mult pe ea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectică

Am învăţat de la izvor
că totul începe de undeva.
Am învăţat de la râu
că viaţa-i plină de meandre
şi nu se-odihneşte niciodată.
Am învăţat de la fluviu
să nu refuz niciun râu
dacă vreau să cresc.
Am învăţat de la mare
să nu dispreţuiesc niciun val
şi interesul egoist al sirenei,
iar, de la viaţă,
că totul curge ca o apă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba priveşti stelele, dacă nu asculţi liniştea nopţii. Totul în lume are o completare, la fel şi oamenii, sunt născuţi cu o singură inimă, iar completarea este inima altei persoane. Nu renunţa la un om care te poate completa pentru libertatea inimii tale! Nu putem să trăim cu o singură inimă!

Raluca Chirilă în Înainte de a mă judeca
Adăugat de Raluca Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru e totul

Negru e totul,
O licărire se întrevede,
Lumina rece îmi arde sufletul,
A mea lume în neant se pierde,
Totul neînţeles, negru totul.

În abisul îngheţat,
Privesc adânc,
Prea infim sunt eu, ca pe el să îl fi descifrat
Totul e ruină,
Singur speranţa îmi mănânc
Negru e totul.

Mă trezesc, negru e totul
Dezamăgit, de lume încet devorat,
Aştept o licărire din abisul îndepărtat,
Dar în zadar. Negru e totul.

poezie de Ioan Nechifor (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Ioan Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe la Caracal

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi,
Părinţii care-şi pierd copiii...

Striviţi sub tainice mistere,
Se duc părinţii spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Şi-i lasă pe copii-n durere...

Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coşmarul morţii în regret,
Şi soarta îşi impune vrerea...

Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Şi îi răpeşte pe copii,
Lăsându-i pe părinţi pustii,
Căzuţi pe-a disperării treaptă...

Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viaţa cupă cu venin,
Şi fără rost e lumea-ntreagă...

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi
Părinţii care-şi pierd copiii!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câţi ani o cunoştea? De niciodată. De fapt nu ştia nimic despre ea; deşi părea că arată totul, era o carte deschisă, dar codificată: o aveai în mână şi n-o puteai citi fiindcă nu-i cunoşteai codul.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A jucat totul pe o carte şi a pierdut. De ciudă şi-a aruncat toate cărţile din bibliotecă.

aforism de Mihail Mataringa (21 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţia este nucleul întregii vieţi conştiente. Intenţia conştientă colorează şi mişcă totul.

citat din Hsing Yun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gafă

Niciodată n-am fost mai ancorată
în timp decât atunci
când am gafat.

Tristeţea am simţit-o
precum jocul păsării
ciugulindu-mi
de-a dreptul din ceafă.

Împrejur-hăul liber
dosind ademenirile.

Totul ca şi cum ai închide o uşă
din spatele căreia
continuă să te strige
tot mai disperat cineva.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Doamnă, fiindcă pasul tău
e mai fragil decât orice
vietate, decât orice vietate
din mare, de pe pământ,
fiindcă trupul tău e mai nou,

un vis (care iscusit te imită, cu totul
te reprezintă, pe tine, iscusit vis mişcător
cu degete, un vis cu sâni micuţi, ridicaţi
şi cu picioare) abia

mă atinge de-a lungul zilei, timid;

între timp, lângă mine, de-a lungul lungii nopţi
şi pe mine, mereu îţi simt proaspătul şi profund
tulburătorul sine, atât de bucuros că e în viaţă —

sinele tău cu coapse fierbinţi,
furăcioase, care perfecte mă fură; cum înţeleapta

mare fură cu totul şi iscusit ţărmul ignorant.

poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie mizat totul pe o singură carte.

proverbe ruseşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea e astfel o fugă, în care pierd totul, iar totul merge în uitare sau către Celălalt.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Tot ce ştiu am învăţat la şcoala prostituatelor", ar trebui să exclame gânditorul care acceptă totul şi refuză totul, când, urmându-le exemplul, s-a specializat în surâsul ostenit, oamenii nemaifiind pentru el decât clienţi, iar trotuarele lumii, piaţa unde-şi vinde amărăciunea, aşa cum îşi vând trupul tovarăşele lui, prostituatele.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dificila cale a cunoaşterii de sine, am înţeles că atunci când câştigi de fapt pierzi şi când pierzi de fapt câştigi. Am înţeles că a fi fericit prin ceea ce-ţi furnizează formele fizice, mentale şi emoţionale, nu înseamnă decât pregătirea pentru marea nefericire care va să vină când le vei pierde, fiindcă niciun lucru nu-ţi aparţine... Totul se transcrie unei experienţe şi unei lecţii în care tu ca fiinţă fizică şi mentală trebuie să fii sfâşiat. Iar după ce este consumat totul rămâne nimicul în care a ajuns totul...

Constantin Luntraru în A doua carte (2007)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea plăteşte totul, răscumpără totul, vede totul, face totul, iartă totul, uită totul!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, totul, orice, ceva: dacă nu ai nimic, atunci ai totul, pentru că ai libertatea să faci orice, fără teama de-a pierde ceva.

citat din Jarod Kintz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!