Gafă

Niciodată n-am fost mai ancorată
în timp decât atunci
când am gafat.

Tristeţea am simţit-o
precum jocul păsării
ciugulindu-mi
de-a dreptul din ceafă.

Împrejur-hăul liber
dosind ademenirile.

Totul ca şi cum ai închide o uşă
din spatele căreia
continuă să te strige
tot mai disperat cineva.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

Ca o umbră a ploii
m-aplec să mângâi
Tristeţea păsării în toamnă.

Paşii-mi aţipesc
sub petecul de lumină
în ultima alergare
spre ierburile dinlăuntrul.

Gândurile se caută-n
chemări rotunjind zborul.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

Ca o umbră a ploii
m-aplec să mângâi
Tristeţea păsării în toamnă.

Paşii-mi aţipesc
sub petecul de lumină
în ultima alergare
spre ierburile dinlăuntrului.

Gândurile se caută-n
chemări rotunjind zborul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarnă

Târziu, închipui dantela paşilor tăi
prin zăpadă.
Peste perdeaua sufletului
iubirea am simţit-o mereu
muşcata
îngenuncheată-n fereastră.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Mă-nrobeşti cu veşmânt înşelător
şi răbdătoare-mi coşi peste trup
panglicele umilinţei.
Mă-nveţi tot mai des
să-nchipui în tine
o scoică a timpului
prin care ecoul se pierde
spre nudul depărtărilor...

Ca şi cum noi n-am fi fost
niciodată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj cu chilii

Şal fumuriu, albul muşcatelor
şi liniştea chiliei
mai mult decât salvatoare.
Prin covorul de cetină
văd trupul cântător al bisericii
unduindu-se.
Liber, amăgitor doar mirosul
de ionathan
prin fumul subţire, mai presus
niciodată patimă...

Îngenuncheate-n iedera timpului
lumânările aprind ziua
în purpură de octombrie.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima păsării

Târziu,
oricât de târziu
aşteaptă în catedrala înverzită.
Pasărea, oricum te va striga
ca pe cel preţuit.

E o lumină în cântec
şi-un cântec de aşteptare
în lumină...

Ea ştie lucrul acesta!

Te-adulmecă
ca un străjer venit de departe.

Lasă-ţi tâmpla pe aripa ei
spre înalt, în litanii
cu laur şi mir
inima păsării
de tine alături vrea să zboare...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toccata lui Bach m-a sfâşiat atunci pe dinăuntru. Am fost în acelaşi timp disperat şi fericit. Disperat, pentru că mi s-a făcut brusc teamă că nu voi putea face niciodată parte din lumea grandioasă a unei astfel de muzici, şi fericit, pentru că simţeam că fac parte din ea.

citat clasic din Erich Bergel (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări, gând pe rând

Păsării căreia orizontul
I-a tăiat zborul,
Aripile nu i se mai văd,
Rămâne-n amintire dorul
Şi dragostea ascunsă în omăt.

Păsării căreia curcubeul
I-a furat culorile,
Penele s-au făcut fulgi
Pe toate cărările
Semne de cruci şi năluci.

Întrebările vin fiecăruia
Gând pe rând:
Cine-am fost,
Ce-am rămas,
Cine sunt?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Simţi amorţeala aceea dulce
a trupului alungindu-se
sub tiparele zilei?

În noi, fără număr
punctele cardinale ale dragostei,
ca şi cum
căutându-te am fi fost
călători dintotdeauna.

S-asculţi târziu,
în inima păsării
vârtejul zborului
peste peisajul alpin.

Mii de aureole îmbulzindu-se
vin spre refugiul de taină
al însinguratului,
crucea cu sâni
luminând-o.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repere

Poate e un acord al tainelor
prin ceaţa adâncă
N-am văzut niciodată un ghid umilit-
spre nord, pe coapsa copacului
Se lăfăie sfidător verdele muşchi,
dinspre sud, încet-încet
broasca ţestoasă
sporovăind sub scutul voievodal.

Când împrejur
clipa dănţuieşte-n resorturi
gata să scapete.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul de iederă

Când pleci, priveşte doar înainte
asemeni păsării în zbor.
În urma ta, patul
ia forma mormântului
de iederă.

Suflete arse la margini de tăcere
mă-mbie departe,
tot mai departe.

Te-adună frumuseţe,
la ceas înalt
într-o nerostită chemare...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârşi în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a şti că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopţii, liber, când mai jos şi când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut şi ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toţi, cred că o văd
doar când viaţa-i o dilemă şi le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
ştiu ce-i viaţa, ştiu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-şi doreşte a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, paşii singur mi-i măsor,
şi tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.

Sunt aşa cum este firea celor ce-şi doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care ştie că a fost
şi-a dat timpului măsură, şi a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
ştiu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăţ, învăţ să ştiu...

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Cu surâsul tău
ai putea ferici această clipă
acum, când privindu-mă-n oglindă
mă simt ca-n faţa
plutonului de execuţie.

În toate-i un gol translucid
precum uneori memoria.
Nu mă privi ca şi cum ai şti
în noi naivitatea hrăneşte pe furiş
intrusul ce deseori mai caută
ieşirea din timp.

Aş vrea pe umerii cerului
să m-aşez
în veşmânt răbdător
şi obosiţi nervi să nu se mai arate.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile învaţă unele de la altele să nu recunoască niciodată adevărul întreg faţă de un bărbat. Dar dragostea cea mai înaltă se întemeiază pe o sinceritate deplină de ambele părţi. Tocmai pentru că nu sunt bărbaţi, femeile n-au de unde să ştie că atunci când un bărbat priveşte înapoi spre femeile cu care a avut legături de dragoste, inima lui se simte cel mai aproape de femeia care a ales calea adevărului. Un bărbat din soiul bun, chiar dacă se lasă prins timp de-o clipă de jocul uşuratic de-a jocul şi apărarea, nu se opreşte niciodată aici.

Madame de La Fayette în Principesa de Cleves (1678)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lupta ta cu destinul ai şi ieşit învingător, n-am să mai uit niciodată: ai fost lovit, te-ai ridicat şi ai reuşit să nu urăşti pe nimeni, adică să nu fii mic, aşa cum păreai în ochii altora. Acum eşti un om liber, sau mai bine zis eliberat, ai dreptul să iubeşti şi să fii fericit...

Marin Preda în Marele singuratic
Adăugat de Rovena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni păsării

Sub clopotul nopţii, ascult
monologul păsării de diamant.

Deşteaptă-te, mi-a strigat.
Apa ferestrelor curge în cascade
peste sânul de piersică al lunii.

Inima mi-e mută şi vie
în lanul înrourat şi maci luminaţi
înfloriri le curg într-o desfătare a lor.

Peste tâmpla umedă a pietrei
să fiu pasăre, Doamne.
Cuvântul să-l cânt înalt.

Să pricep graiul mireselor ierbii
adunând mănunchiuri de lumină
din catedrala înaripată.

Sub aripa geamănă
vreau liniştea şi cuminţenia îngerilor.
Strigă-mă pe nume
în cămara ce încet mă leagănă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă alexandrină

IV

Am învăţat să mizez totul
pe intenţia aripii de a colora
un cer abstract,
dar pierd la masa pe care
tristeţea îşi înşiră aşii de cupă.
Mai am de jucat o singură carte.
Ştiu, voi pierde totul fiindcă
nu am o mână crescută de-a dreptul din inimă.

poezie de Viorel Ilişoi din Curierul (august 2006)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui ins fidel

A fost mereu un ins fidel
Şi niciodată n-a-nşelat,
În viaţa lui a fost model
Şi pentru alţii de urmat.

Consoarta tot i-a reproşat
Că l-a văzut făr' de inel,
Deşi era un ins fidel
Şi niciodată n-a-nşelat.

Şi i-a mai zis când l-a certat
Că n-are "verzi"' în portofel;
E supărată c-a gafat,
Dar mulţumită-i întrun fel

Că insul... e căţel fidel.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţii pentru niciodată

nu am avut niciodată curaj
să fac vreun rău ori vreun bine
am mers doar în linie dreaptă
cu grijă să nu trezesc copilăria
dintr-o jucărie pe care n-am scos-o niciodată din cutie

niciodată n-am dus dragostea până la capăt
am lăsat un cerc incomplet
o rană deschisă
cu orice senzaţie analizată catalogată anesteziată
în acest insectar unde mă trag singură-n ţeapă
cu o viaţă mereu amânată
cu fiecare clipă tăiată milimetric
totul conform planului
totul pentru iluzia certitudinii

noapte de noapte acelaşi vis
o cădere continuă cu viteză constantă
şi nu vreau decât să ating pământul odată
să mi se împrăştie creierii pe asfalt
ca în ultimul tablou al lui Pollock
dar nu sfârşesc nimic niciodată

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!