Dresoarea

moto: A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament
----------------

Femeia în negru şi şarpele
Care se uita fix în ochii ei
Dacă nu-ţi asumi riscul, nu iei
Startul spre ţara, unde cresc harpele

Dresuri de tigri, pantere, frecvent
Cercuri de flăcări, luciri de cuţite
Papagalii continuând să imite,
Zodia-n care te naşti, inocent

Copiii palizi în primele rânduri
Adulţii pe laturi, în spate
O muşcă, n-o muşcă, spunea jumătate
Fiorul trecea prin baraca de scânduri

Clovnul machiat strident într-adins
Cu paşii de aer pe scenă-a urcat
În clipa când ea a ţipat,
Stelele pe boltă s-au stins

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un compas

moto: S-a făcut aproape ora cinci
Întunericul s-a risipit de tot
Cari în spate lucruri şi le-mpingi,
Toată viaţa, ca un idiot!
------------------------

Dacă nu mănânci o trântă,
Nu poţi să obţii ce vrei
Şi nici pasărea nu cântă,
Altceva pe limba ei

Daţi-mi numai un compas
Fără să greşească gradul
Şi vă-ntorc eu lumea într-un ceas,
Mai ceva ca Stalingradul

Şi să nu mă scoateţi din sărite
Zicea săritorul la trapez
Că dacă-mi iau zborul din termite,
N-o să mai aterizez!

A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament

Este ora cinci şi zece:
M-am uitat la termostat
Fierbinţeala lumii trece
Dintr-un stat într-un alt stat

Nici un lucru nu atârnă
Până la pământ degeaba
Când te-nhami să cari o bârnă,
Nu mai cochetezi cu graba

Nu mai da cu cai în mine
Când asculţi muzici de Bach,
Calul de bătaie ţine
Cât remiza la un şah

Nici un cal, nici altă piesă
Nu vor fi căluţi de mare
Adâncimea e, prinţesă,
Doar o simplă adunare

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un compas

Dacă nu mănânci o trântă,
Nu poţi să obţii ce vrei
Şi nici pasărea nu cântă,
Altceva pe limba ei

Daţi-mi numai un compas
Fără să greşească gradul
Şi vă-ntorc eu lumea într-un ceas,
Mai ceva ca Stalingradul

Şi să nu mă scoateţi din sărite
Zicea săritorul la trapez
Că dacă-mi iau zborul din termite,
N-o să mai aterizez!

Eu îmi fac călătoria
La bilet cu preţ întreg
Nu ştiu cum călători ea
Cu un soţ aşa de bleg!

A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament

Este ora cinci şi zece:
M-am uitat la termostat
Fierbinţeala lumii trece
Dintr-un stat într-un alt stat

Nici un lucru nu atârnă
Până la pământ degeaba
Când te-nhami să cari o bârnă,
Nu mai cochetezi cu graba

Nu mai da cu cai în mine
Când asculţi muzici de Bach,
Calul de bătaie ţine
Cât remiza la un şah

Nici un cal, nici altă piesă
Nu vor fi căluţi de mare
Adâncimea e, prinţesă
Doar o simplă adunare

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin cadeţii

Viaţa noastră scurtă ca o fugă
Nici nu ştii când s-a dat startul
Sună goarna: vin cadeţii
Garda nouă preia cartul!

Parcă s-a grăbit clepsidra
Ce ne potriveşte paşii
Şi ce iute port-drapelul,
Îl iau de la noi, urmaşii!

Clipa nu-i deloc eternă
Cum credea adolescentul:
Am, albit şi nu remarcă
Nimenea evenimentul

Unde pasăre de dor
Ţi-ai pus cuibul, unde zborul
Şi sfinţenia cu care
Nopţile, visam fiorul?

Cu sau fără menajări
Ne-a dat viaţa la o parte
Ce urmează când citeşti,
Fila ultimă din carte?

Floarea lumii se petrece
Fără zgomot, fără nimb
Sună goarna, vin cadeţii
Generaţia de schimb!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin cadeţii

Viaţa noastră scurtă ca o fugă
Nici nu ştii când s-a dat startul
Sună goarna: vin cadeţii
Garda nouă preia cartul!

Parcă s-agrăbit clepsidra
Ce ne potriveşte paşii
Şi ce iute port-drapelul,
Îl iau de la noi, urmaşii!

Clipa nu-i deloc eternă
Cum credea adolescentul:
Am, albit şi nu remarcă
Nimenea evenimentul

Unde pasăre de dor
Ţi-ai pus cuibul, unde zborul
Şi sfinţenia cu care
Nopţile, visam fiorul?

Cu sau fără menajări
Ne-a dat viaţa la o parte
Ce urmează când citeşti,
Fila ultimă din carte?

Floarea lumii se petrece
Fără zgomot, fără nimb
Sună goarna, vin cadeţii
Generaţia de schimb!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul scuză mijloacele

Când, rătăcit, într-o ogradă,
Un şarpe a putut să vadă
Că ierarhia-i foarte clară
La cei care conduc o ţară,
Adică, dacă pleci de jos
Şi ştii, "să faci la şefi frumos",
Ajungi, aşa cum ţi-ai propus
Pe-o treaptă, undeva, mai sus.
Văzuse el că e un cal,
În curte, şeful principal
Care, ca şef, i-avea pe toţi
Din curtea lui, slujbaşi netoţi.
Dar şarpele voia, se pare
Să treacă peste-această stare
De târâtor care tot pupă
Un fund 'nainte şi chiar după;
De-aceea el cu... demnitate
Muşcă pe primul şef prin spate
Şi-nlăturându-l, i-a luat locul...
Apoi şi-a încercat norocul
Şi-a reuşit, muşcându-l iar
Pe noul şef, nu în zadar,
Că a avut veninul pus
Efectul de-al sălta mai sus.
Astfel ajunse şi la cal,
Pe care l-a muşcat, normal
Şi a ajuns conducător
Doar cu-n venin nimicitor

MORALA:
Astfel, în vîrf, s-ajungă, poate
Şi cel ce muşcă pe la spate!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te muşcă şarpele, îţi este frică şi de râmă.

proverbe româneşti
Adăugat de ramoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ţară în ţara mea

Un bătrân călător pe drum de seară
Trecea străin pe strada mea.
Îl tot vedeam şi-am îndrăznit a-l întreba:
- De unde vii şi cine eşti, bătrâne?
Era-ntristat şi suspina.
Cu glasul stins el mi-a răspuns:
- De unde vin? Nu întreba
Plecat am fost din ţara mea
Dar peste tot unde-am umblat
În suflet ţara mi-am păstrat
Şi m-am întors
Aici, unde-i pământul sfânt
Unit cu el prin legământ.
Cu glasul blând şi coborât
- O, Doamne - se rugă bătrânul -
Mai ţine-mă în viaţă cât
S-apuc să văd zâmbind românul!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tigri de foc, sânii fecioarelor

În oglinzi, sângele verii
tigri de foc, sânii fecioarelor
sirenele cu alge şi val
îşi sulemenesc macii dorinţelor
în oglinzi, sângele verii
femeia muşcă din măr
privind nunţile cu fluturi
nunţi imaginate
de un penel torid
penel atrofiat de tăcere

poezie de Valeriu Stancu din Orbita melancoliei (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele care latră nu muşcă (proverb)

Ieri mi-a spus o femeiuşcă:
Dacă latră, nu te muşcă.
Dar proverbul, dragii mei,
Oare-l ştie şi Grivei?

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (30 aprilie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pentru nebuni

Primăvara muşcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriţi, cu cer
Şi mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara muşcă din nebunii mei
Ştiuţi multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Şi să mă asemeni cu obisnuiţii nebuni;
Primăvara muşcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara muşcă păreri anodine,
Primăvara muşcă în mod neaşteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Şi îmi mărturiseşte treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...

poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumarea reponsabilităţii reprezintă privilegiul celor mai puternici oameni de pe pământ. Cum poţi tu să îţi asumi responsabilitatea pentru alţii când tu nu ţi-o asumi complet pentru tine? Când nu îţi asumi responsabilitatea 100% pentru viaţa pe care o ai, corpul pe care îl ai, iubirea pe care o ai sau nu o ai, banii pe care îi ai sau nu îi ai, pentru orice este în viaţa ta – cum ai putea să fii un exemplu şi să fii şi sprijin pentru alţii? Când eşti o victimă a circumstanţelor, când îţi petreci jumătate din viaţă dând mult din gură despre ce o să faci şi cealaltă jumătate găsind scuze pentru că nu ai făcut – cum ai putea să faci ceva pentru semenii tăi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine-această duioşie ?

De unde vine-această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

Stelele au apărut pe cer şi-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioşie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut şi-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.

Eram obişnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopţii,
Logodită – O, duioşie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.

De unde vine-această duioşie?
Şi ce-aş putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreţ vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în eter

Pe vremea când se coborâse cerul
iar oamenii se căţărau pe nori,
erau poveşti ce adânceau misterul
îndrăgostiţilor rătăcitori.

O astfel de poveste-a fost cântată
la o nedeie, de un bard local,
în sat, pe când bunica era fată,
iar ea a reţinut-o integral.

Spunea povestea că într-o cetate,
trăia, modest, un fiu de-armurier
care-ndrăznise-n rânduri repetate
să se declare mare cavaler.

Ştia să lupte şi o dovedise
în crâncene-ncleştări cu un duşman
ce ne-ntrerupt cetatea o lovise
venind, ades, pe drumul dunărean.

Era îndrăgostit şi-avea nevoie
de-o aură şi de respect, de bani,
căci un sărac lipit nu are voie
să se amestece printre şoimani.

Iar ea, din lumea bună a cetăţii,
frumoasă, ca o sfântă între sfinţi,
era întruchiparea voluptăţii
în ochii lui ce-o adorau, cuminţi.

Şi se iubeau. S-au cunoscut în seara
în care o victorie serbau;
privirea lui s-a înmuiat ca ceara
în timp ce ochii ei îl cercetau.

S-au întâlnit, apoi, în multe rânduri,
dar ochii de prin ziduri i-au văzut
şi, fără a mai sta pe gânduri,
la uşi întunecate au bătut.

A fost blestem, a fost vrăjitorie,
a fost ceva ce nimeni n-a ştiut,
căci de atunci şi, poate, pe vecie,
cei doi n-au mai ştiut de vreun sărut.

El pare fericit şi străluceşte
privindu-ne de pe albastrul cer,
iar ea, sfioasă, noaptea ne-aminteşte
că stelele sunt lacrimi în eter.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un câine muşcă un om, nu e mare scofală, acest lucru întâmplându-se destul de des. Când un om muşcă un câine, ei bine, asta e o ştire.

citat din John B. Bogart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Javră vs dulău

Un dulău îţi iese-n cale, hotărât şi cu curaj,
Javra, însă, e vicleană, se ascunde-n peisaj.
Un dulău te-atacă-n faţă, cu curaj şi demnitate,
Pe când javra se strecoară şi te muşcă pe la spate.

Un dulău îţi iese-n cale, cu curaj şi hotărât,
Latră şi te-avertizează, şi apoi te ia de gât;
Javra, însă, ocoleşte, se-ascunde, nu se-arată,
Şi te muşcă doar atuncea când îi vine, ca turbată.

Un dulău deschis ţi-arată că o să te ia în piept,
Şansă-ţi dă la luptă dreaptă, fi'ndcă-aşa şi este drept.
Javra, însă, fiind laşă, se ascunde în tufiş
Şi când tu nu bagi de seamă, ea te muşcă pe furiş.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (27 mai 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie se repetă

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece şi negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea

undeva s-a produs o greşeală

mama avea ochii sticlaţi şi
mirosea a pâine proaspătă
mă ţinea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme

dincolo de toate acestea
chiar şi Dumnezeu clipea îngăduitor

poate sunt vinovat în ideea că
n-am ştiut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig
ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
şi îi imitam toate mişcările
însă am învăţat cu timpul
că acel ritual
e jumătatea care rămâne aici

mi-e teamă acum
respiraţia îmi abureşte vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere şi inima îmi bătea
ca aripa unui fluture

nici nu ştiu dacă totul e adevăr sau minciună

dar ştiu că dincolo de clipa aceasta
mă aşteaptă tata

şi e decembrie

am glezne de sticlă realitatea
muşcă din mine sufăr dar nu spun nimic
nici nu vorbesc despre tata

e decembrie

şi oricum anotimpurile se repetă

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă Raiul tău e negru,
de ce vrei să satu în el?...
Dintr-un muc de lumânare
şi chiştoace de ţigară,
cum să plămădim un soare?...
Mai rămân în lumea-albastră,
cea cu zâmbete-n fereastră,
unde simt parfumul florii
şi uit cauza prigorii...
Nu-mi întuneca cărarea,
să-mi port pasul prin hârtoape!...
Stai în lume, printre ape!...
slobozeşte-le din hăţuri,
nu vezi că mă prind în coarde?!
Stai, veghează spre nimburi,
printre cruguri de stele,
cu siblie şi sirene!...
E prea târziu şi nu se mai poate
să-ngropăm trecutul veninos,
când veşmântul de flăcări mă arde
şi topeşte în noi, tot...
Cum să oprim secunda care doare,
când timpul trece fără noi?
Nu mă striga curgându-mi prin sânge,
când scânteia se stinge,
când inima-mi ruptă cu-un chin mi-ai cusut,
Hai, să înverzim iubirea pe altare,
şi să spălăm trecutul mincinos,
Să uit demonice atacuri, ce silă-mi fac!...
Când paşii mei vor rătăcit prin ploaie,
pe unde voi trece tot locul să-l sfinţesc...

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea samsarului

Când încerci să convingi cumpărătorul că gloaba pe care vrei s-o vinzi nu muşcă, tocmai atunci ea muşcă.

murphologie
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care, dacă îndrăzneşti să-i ataci, nu se iau în colţi cu tine, ca dulăii, ci te muşcă pe la spate, pe furiş, ca jigodiile.

George Budoi (11 noiembrie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem preadevreme

la un moment dat,
rămâi suspendat deasupra ta,
refuzi să hotărăşti dacă
mai întorci chestia aia făcută din sticlă
prin care, din acelaşi jos spre alt sus,
moartea se scurge în viaţă.

apoi timpul îţi intră pe sub unghii,
de pierdut când zgârii zidul prăvăliei din colţ,
de unde ai cumpăra spaţii mici,
la pungă,
pentru că nu ai suficienţi ani în minus
prin buzunare
pentru un limitless...

auzi cum te strigă vânzătorul de zile,
nu întorci nici ceasul, nici capul,
prin urechile tale
a trecut înainte un somn lichid
cu gust de absint şi cuţite de corsar
care ţi-a luat în sclavie echilibrul...

îţi târăşti ochii înapoi unde vedeai.

acolo,
se poate trăi şi fără timp,
doar cu spaţiu,
aşa cum ai aflat prea târziu
că trăiesc toţi copiii,
până să înveţe
cumplitele învârtiri pe cadrane.

dincolo,
e în gol
toată superba rotire a inimii.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!