Şeful ăsta, om ciudat

Ca-ntr-o veche poezie
Vorbele, cuvintele
Să ştiţi că Arvinte le
Şi re-scrie şi pre-scrie

pentru şeful. Să se ducă
La şedinţă, una mică
Unde capul de somn pică
Făcând,, poc" precum o nucă:

- Şefule, te ştiu abil
Vezi că vine şi ministru'
Dar să taci fiindcă sinistru'
E din fire cam labil.

Nu te vânzoleşti în treabă
Nu te-aşezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă

O mai lălăi, o mai scalzi
Cum fac ăia cu tulumba
Când n-au apă, joacă rumba,
Te gândeşti la covrigi calzi.

Una două şi şedinţa
O juma' de zi şi gata
După care-ţi iei răsplata
Că-ţi revine elocinţa.

Şi te-ntorci din nou cuminte
Schema noastră te aşteaptă
Ca să urci treaptă cu treaptă
ierarhia. Luând aminte,

Că eu sut acela care
Ţi-am fost singur de folos
Şi să nu mă laşi pe jos,
Dac-ajungi din nou călare.

Şi când fuse promovat
Într-un post mai acătării
Tot pe el l-a dat uitării
Şeful ăsta,... Om ciudat!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!