Epitaf unui informator

Le-a săpat la toţi mormântul
Cu stiloul şi cuvântul,
Doar pământu-a fost în stare
Să-i astupe gura mare!

epitaf epigramatic de Ovidiu Creangă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui scriitor hulit

A fost un om de mare suprafaţă
Şi plângem toţi destinul său unic:
Atâta l-au mâncat confraţii-n viaţă...
Că viermilor nu le-a rămas nimic!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile şi poveştilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleştiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare şi mângâiere.

Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Să-ncepem, deci, cu începutul,
Aşa cum ne-a-nvăţat natura:
Adam a inventat sărutul,
Să-i mai astupe Evei gura.

epigramă de Elis Râpeanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor politicieni

Fură toţi, cu mult elan,
Doar sunt fii ţării!
Ţara e pe tobogan
Pradă disperării.

epigramă de Ovidiu Creangă din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unei literate

Aici zace-o literată
Ce-a fost mare doar ca fată!

distih de Sofronie Ivanovici
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi când un singur american – care n-a făcut nimic greşit – este forţat să-şi astupe mintea şi să-şi închidă gura – atunci toţi americanii sunt în pericol.

citat din Harry Truman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Mia

El îşi ţine sus blazonul
Şi pretinde milionul,
Mie o fi fost odată...
Când era bunica fată!

epigramă de Ovidiu Creangă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care mai caută încă mormântul lui Ovidiu

De-aţi scormoni pământul
În vecii vecilor,
Nu veţi găsi mormântul
Unui nemuritor!

epigramă de Nelu Cristescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf lui Homo sapiens

În acest mormânt imens
Doarme Homo sapiens;
N-a murit de nicio boală,
Mintea lui i-a fost fatală.

Singur şi-a săpat mormântul,
Distrugând întreg Pământul;
I-a fost dat ca să dispară
Dintr-o armă nucleară.

epitaf de George Budoi din Epitafuri (31 decembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pi

Pianul a fost prea greu şi le-a căzut pe scări.
Binecuvântat Cel de Sus, că au ajuns de râs şi de măscări.
Picioare le-aş da în fundurile lor de handicapaţi.
Că ne-au tratat mereu pe toţi ca pe ciumaţi.
Mereu ne mint şi afirmă că sunt nevinovaţi.
Tratând cu banul public, precum cu marfa la promoţie.
Pigmentară viaţa noastră cu escrocherii, minciună şi hoţie.
Din vocabularul lor, lipsind cuvântul asumare.
Guvernarea au tratat-o jalnic, ca şi pe un episod pilot.
Când lumea a ieşit în stradă, cu mic, cu mare,
S-au revoltat, au ţipat şi au strigat "complot"
Pinocchio ar trebui să le fie emblemă de partid.
Atâta timp cât pe corupt, nu îl tratează ca pe un hemoroid.
Pierdură simpatia omului de rând.
De când lăsară o ţară sângerând.
Găsesc şi azi un sprijin în prost, sărac sau asistat.
Şi-n toţi aceia ce n-au nimic de zis sau contestat.
Că "pi" la ratat din "acea" formulă.
Le-a fost fatal şi astăzi s-au spart precum o bulă.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Eva n-a fost în stare să-i întoarcă pe dos costumul lui Adam.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul este un gânditor, stiloul un scriitor! (Atenţie!)

citat din Claudiu Ovidiu Tofeni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia este reprezentată de o fată legată la ochi

E legată c-o fâşie,
Adevărul să nu-l ştie,
Când în jur-aproape toţi,
Sunt escroci, corupţi şi hoţi.

epigramă de Ovidiu Creangă din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oseminte pierdute

Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.

Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, tu florile-ţi arunci.

A mai venit de-atunci să v-asculte,
Voi plopi adânci, cu voci şi şoapte multe?

Voi aţi rămas întorşi tot spre apus,
Voi creşteţi toţi de-a pururea în sus.

N-o mai zăriţi, din vârfuri, nicăieri?
Ştiţi voi ce vorbă este vorba "ieri"?

La poartă, umbr-aceluiaş stejar.
Mă rog, intrând, de domnul grădinar.

Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu.
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.

Şi toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-aşa, ca dintru început.

I-am spus că vreau să caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.

Şi mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula poporului de boi

Cum îşi dorise-o corcitură
De lup german,
Şef mare-n sat
Ce se voia încă o tură
Ca Preşedinte instalat,
A reuşit, cum a visat
Să aibă un guvern al lui,
Condus de un cocoş,
Cam beat
Dar care-n Parlament, tehui,
Dând de băut,
A dărâmat,
Guvernul vacii care-a vrut
Şi care chiar a ridicat
Nivelul traiului, scăzut,
Pentru toţi boii-acelui sat.
Cocoşul însă le-a cântat
Că el le va schimba destinul
Şi corcitura de-or vota,
El le va face la toţi plinul,
Încât toţi boii au votat
Cu ochi de boi spre viitor,
Uitând, normal,
Tot ce le-a dat
Guvernul, vacii-n satul lor.
Astfel că boulenii-n sat
Foarte curând
Au constatat
Că-acest guvern şi corcitura
Au dat numai aşa, cu gura
Înfometând întregul stat.
Fără speranţă, înşelaţi,
Au mers toţi boii la prelaţi
Că numai Ceru-ar fi putut
Să le dea iarăşi ce-au avut
Şi-L întrebau:
-De ce doar noi
Suntem atât de oropsiţi,
De-ai noştri-aleşi mereu loviţi?
Iar Cerul le-a răspuns corect
Prin glas de tunete şi ploi:

-Pentru că voi, v-o spun direct,
Sunteţi doar un popor de boi!

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

care iese din gură
astăzi e ploaie
culcă tot la pământ
inundă după ce l-am ro(s)tit
şi ieri tot ploaie
a fost cuvântul
care mi-a părăsit gura
era pe undeva deficit
de apă
- n sol - doamne, ce potop
a fost - acum pământul
a devenit o baltă puturoasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rămas doar amintire

Umor lasciv mi-e viaţa împreună
Cu tine şi mi-e bine.
Pe îngeri pot să pun martori să spună.

Ne cuibăream unul pe lângă altul
Şi povesteam de toate
Dovedind că se poate
Şi să glumim şi să spunem oftatul.

În bunele ore de conversare
Nu m-am temut vreodată
Să spun în gura mare
Ce vreme minunată
Mă pregătea de starea de visare.

Eram doar doi, lumea nimic nu ştie
Şi nici n-a fost nevoie
Să spun gândul deific,
Doar sentiment mirific
La fel cum a fost Noe
De-a îndreptat pe toţi de la pustie.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, nu le da copii!

Doamne, fă cum doar Tu ştii
Şi să nu le dai copii
Celor care nu-i doresc,
Celor care nu-i iubesc;

Celor ce ştiu doar să-i nască,
Dar în stare nu-s să-i crească,
Nu-s în stare să-i educe,
Ci doar a se reproduce;

Celor ce-s lipsiţi de suflet,
Nu ştiu alina un plânset,
Celor cu inimi de iască
Ce vor să îi părăsească!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie

Femeia visurilor sale
Alcovului i-ar da căldura,
Şi-ar presăra pe ea petale
... Să îi astupe bine gura.

epigramă de Mihaela Kerestely din ziarul "Viaţa Buzăului" (9 martie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealul suferinţei

Ion visa fericit
C-o să-i fete vaca,
Dimineaţă a luat-o de funie
Şi-a dus-o la păscut.
A adormit în bătaia vântului,
Viţelul l-a mirosit,
Era spre vecie trecut.

Maria, la aproape un an,
Se gândea să-i facă mare pomană,
A scos gâştele din ţarc
Şi-a intrat în grădină
Să le-aducă buruiană,
A căzut cu braţul sub cap
Şi a rămas bătută de vânt
Cu ochii sub năframă.

Copiii, nepoţii, s-au întors în sat,
Vestea le-a cutremurat făptura
- Nu mai avem pe nimeni,
Ţara va muri
Când româneşte
Nu va rosti gura...

Dimineaţă, au pus ulcele de pământ
În portbagajul dorinţelor dorinţei,
Au îngenuncheat la plecarea pe poartă,
Vântul le-a răsturnat obada timpului
Sub dealul suferinţei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!