Pe mormântul unui scriitor hulit

A fost un om de mare suprafaţă
Şi plângem toţi destinul său unic:
Atâta l-au mâncat confraţii-n viaţă...
Că viermilor nu le-a rămas nimic!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Al.O. Teodoreanu

Reţete-ţi sunt reuşite
Şi aplicându-le-am mâncat;
Perfecte ciorbe sau clătite
Dar... poza-ţi m-a intoxicat!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din revista "Veselia" (1934)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

"L-am mâncat pe Cincinat!" N. Mihăescu-Nigrim

Se explică astfel sfada
Şi întreagă răzmeriţa:
Cincinat lupta cu spada,
Iar Nigrim cu furculiţa!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul deschis al unui mare orator

A vorbit în viaţă, a vorbit cu zel,
Dar acum când pleacă în eternitate,
Cel puţin o dată, cred că e dreptate,
Să vorbească alţii şi să doarmă el.

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La citirea versurilor lui Cocoş, Păstorel a ameniţat:

Atâta l-a cuprins amarul,
C-a zis, uitându-se urât:
"Acuma s-a umplut paharul!"
(Şi-l dete repede pe gât!)

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Păstorel, politice şi apulitice (1941)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La citirea versurilor lui Cocoş, Păstorel a ameninţat

Atâta la cuprins amarul,
C-a zis uitându-se urât:
- Acuma s-a umplut paharul!
(Şi-l dete repede pe gât!)

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia umorului românesc, 2005 (1941)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pictor

Mi-am spus adeseori în taină,
Văzând că nu faci nici o brânză:
Când n-ai cămaşă pe sub haină,
De ce mai strici atâta pânză?

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui reporter care la un banchet nu s-a atins de mâncare

A rămas în toiul cinei
Mai perplex ca Buridan.
Între pieptul de curcan
Şi acela al vecinei

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plângem

Românul veşnic reproşează
Când n-a făcut nimic în viaţă:
Că tata n-a fost om de vază,
Că popa nu i-a dat povaţă.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor sensibil la critică

Să nu-i pară viaţa grea,
Noaptea scrie, ziua bea!
Unii l-au cam criticat
Şi de-atunci... le-a inversat.

epigramă de Virgiliu Şchiopescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ar scrie

o poezie despre păduchi (?!)
nu se găsesc poeţii
cu tocurile pregătite pentru a scrie despre o in
sectă
corp turtit dorso
- ventral nu ar fi bun pentru a dansa
la bară sau pe mese
eu am fost scăldat în călimară cu cerneală
şi voi scrie o poezie despre insectele
care se plimbă pe hainele şi pielea omului
sau în
părul nostru
trebuie să fim încântaţi: pă
duchii l-au mâncat de viu
pe sulla - şi ăsta a fost dictator şi tot l-au piş
cat sau supt -
l-au mâncat şi pe regele iudeu irod
iar pe măritul filip al II-lea al spaniei nu l-au părăsit
nici în mormânt
are o culoare alb mur
dar pentru omul modern
luat dintr-o simplă îmbrăţişare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul s-a cutremurat

Bătrân pământ cu coama gârbă,
Sortit de zei să ne înghită,
De-ndatorire se achită,
Dar se cutremură de scârbă.

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Puiu Iancovescu

Protestăm cu indignare
Împotriva făr-de-legii!
Puiu-l cheamă, dar nu-nseamnă
Să-l mănânce fript colegii!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea zeului zburător

Înainte nu a fost absolut nimic
Deodata nimicul a adormit
si a început sa viseze.
Astfel s-a nascut cifra zero.
Nimicul a visat cifra zero.
Cifra a adormit si a visat:
cifra unu.
Cifra unu a adormit si a visat
iarba si capre.
Iarba visând visul caprei
a nascut un copil, doi copii,
trei copii, patru copii...
copii au mâncat iarba
si au crescut
Dupa aceea au mâncat si capra
si s-au facut mari.

Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al doilea
al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare.
Apoi
primul copil mare a ramas singur.
El a zis:

Al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare
Apoi,
primul copil mare a ramas singur
El a zis:
"eu ma trag din nimic
din nimicul cel care a adormit,
cel care a adormit si a visat
cifra zero"
Zicând acestea
a început sa se închine cifrei zero.
Apoi, dupa un timp,
de foame si-a mâncat
un picior.
Apoi si-a mâncat celalalt picior.
Dupa un timp si-a mâncat
mâna dreapta
apoi si-a mâncat mâna stânga.
La urma si-a mâncat
propria limba.

Dupa acestea nu a mai fost absolut nimic.
- De unde stii legenda asta
ma întreaba îngerul,
de unde o stii daca dupa aceea
nu a mai fost absolut nimic?
- Nici n-o stiu, i-am raspuns
nici macar n-o stiu
- Daca n-o stii, îmi zise îngerul
atunci, atunci de ce o spui?
- Nici n-o spus, i-am spus,
nici macar n-o spun.

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui autor dramatic

Nu ştiu de ce, dar lumea zice
Când vede piesa-ţi fără haz,
C-ar trebui să ţi se-aplice
Aplauzele pe obraz.

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul lui Păstorel

Iubiţi prieteni, după moartea mea
Să-mi construiţi o lespede frumoasă,
Rotundă sau pătrată, ca o masă,
Să zac o veşnicie "mort" sub ea!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Antologia umorului românesc, 2005 (1941)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul lui Păstorel

"Iubiţi prieteni, după moartea mea,
Să-mi construiţi o lespede frumoasă,
Rotundă sau patrată ca o masă,
Să zac o veşnicie "mort" sub ea!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Păstorel, politice şi apulitice (1941)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revistei "Pătrat"

Privind la titlul lor confuz,
Fără de voie-am exclamat:
-Revista este un Pătrat
Dar are spiritul obtuz!

epigramă de Virgiliu Slăvescu din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!