Creierul

Ce exprim extern
E expus extrem de redus
Sa devin expert extins
Cat exist...
Nu e exclus
Caut exact opus
Cand tot, ce-i sinonim este inclus
Invocat in vis
Intuind in repaus
Vad claritatea infinitului
Segmentata-n haos
Cursa-n spirala spre asimilare
La sursa finala
Las iluzia limitarii
Pentru dimensiunea reala
Simt calea ca se simplifica
Contradictie in logica stiintifica
Incalc legi din fizica
Scurtcircuit
Rescriu datele
Sterg tot
Procur altele
Le reorganizez punctual
Spre noi directii
Le reorientez
Reiau procesul
Ma fortez
Adulmec indicii
Traiesc
Sunt plin de vicii
Ascendent
Spre echilibru-n balanta
Ascendent
Spre eliberare-n rezonanta
Cursa-n spirala spre asimilare
La sursa finala
Las iluzia limitarii
Pentru dimensiunea reala

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprind

aşchii aşchii
descopăr cu durere
linia
dincolo de cerc
dincolo de sferă
dincolo de spirala vieţii
indecis
fac salturi
dinspre amorf spre cristal
prin punct
caut dinspre orizontal
verticalul
din vertical prin zbor
sub lupa lacrimii
culoarea
dimensiunea luminii
punte supusă arcuirii
prin iubire
trecător între lumi
un fel de vis ce-şi caută
purtătorul

împart timpul
în note muzicale
îl desenez în cuvinte
sculptez cerul cu măiastre
toate clipele devin păsări
toate iubirile devin stele
universul un cuib
în care pasărea de foc
visează

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiastra

Învelită în aripi de soare,
e gata să zboare,
spre poarta sărutului,
spre coloana infinitului,
sus, mai sus,
spre nemuritorul Brâncuşi.

poezie de Marius Alexandru (19 februarie 2024)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia dintre tineri pare să-şi aibă sursa în plăcere, pentru că, trăind sub dominaţia pasiunii, ei urmăresc înainte de orice plăcerea prezentă şi personală. Dar, o dată cu vârsta, şi lucrurile ce la plac devin altele. De aceea, prieteniile lor, pe cât de repede se înfiripă, pe atât de repede se destramă. Căci, odată cu obiectul plăcerii, trece şi prietenia, iar asemenea plăceri sunt repede schimbătoare. Să adăugăm că tinerii sunt înclinaţi şi spre sentimente erotice care cel mai adesea sunt dictate de pasiune şi îşi au sursa în plăcere. Acesta este şi motivul pentru care ei iubesc şi încetează să iubească cu aceeaşi repeziciune, schimbându-şi sentimentele de mai multe ori pe zi. Dar ei doresc şi să-şi petreacă tot timpul împreună, căci acesta este modul în care-şi reprezintă legăturile de prietenie.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendenţă
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viaţă,
nu în viaţa asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
şi nopţile de mai,

speranţa,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţiunea e îndrumare spre stăpânire de sine, îndrumare spre supunerea către rânduiala morală ori îndrumare spre virtute. Prin educaţiunea raţională omul are deci să fie îndrumat, înainte de toate, spre cumpătare, spre spiritul de economie, spre clemenţă şi spre generozitate. Piscurile acestor munţi se ating greu, dar se urcă.

definiţie clasică de Ioan Slavici în Educaţiunea morală
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele este tendinţa spre ordonare a materiei şi-a spiritului. Răul este tendinţa spre dezordine şi spre haos. Împreună constituie lumea de la Adam şi Eva. Isus Hristos a început reîntoarcerea!

Viorel Muha (aprilie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferinţă. Eu simt multă teamă în tine.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri neîmplinite

Cerul îmi vorbeşte în tonuri de mov şi roz aprins
Soarele zâmbind mi-a spus pe curând,
Un stol de iubiri neîmplinite îşi iau zborul
Gândul mi-e la tine iar
Te aştept...
Luceafărul mi-e prieten bun
În taina serilor de vară,
Privesc spre cer şi vreau un semn, o minune divină
O stea căzătoare să-mi lumineze calea spre tine,
Şi te voi afla într-un final!
Capătul de drum se află la marginea singurătăţii
Inima îmi tresară,
Şi alerg spre iluzia unei iubiri împlinite.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala

Alunec pe-o lume-n spirală,
cu ochii pe-o treaptă în plus,
rotindu-mă iară şi iară,
dar cad, iar căderea e-n sus.

Îngheaţă privirea-mi uimită,
căderea se-opreşte şi ea,
căci toată spirala se-agită,
întinde o mână, mă ia,

şi-ncepe o nouă rotire
cu mine urcând un abis,
şi cad, şi mai urc o clipire
spre vârful spiralei din vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre frumos

Moda Evei s-a extins
Spre frumos, ca niciodată,
Nu mai pune frunza lată,
Pune un cârcel întins.

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensibilitatea nu este un handicap, aşa cum s-ar crede: sursa unor mari decepţii atunci când te înalţi cu încredere spre soare şi descoperi că de fapt ai plonjat spre cerul ce se oglindeşte într-un ochi de apă uitat în copita speranţei...; ci ar putea fi un vulcan din craterul căruia se poate naşte o lume.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Ana Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremi tomnatice...

Copaci goi, întuneric,
Vântul brăzdează cerul...
Lacrimi de frunze foşnesc sub tălpile alergând.
Cerul vibrează,
Noaptea se ascunde în măruntaiele lui.
Ramuril, ca o caracatiţă cu braţe frângându-se
De durerea otrăvurilor,
Se încolăcesc într-un dans sinistru.
Elevi cu ghiozdanele-n spate ţipă,
Ţipă mereu...
Şi spirala timpului îi înalţă
Spre culmile unor glorii
Doar în vise atinse.
Pe A. D. N. se caţără singurele cuvinte
Ce îşi schimbă dimensiunea –
Mamă, ţară, străbuni, libertate şi dor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea lui Isus

In clipa-apocaliptica de-nfricosata-nviorare
Ma porti prin timp si spatiu spre unica salvare,
Ohh, ochiul meu cuprins-a in limita-omeneasca
Doar un crampei din ceea ce ai ales sa se-mplineasca.

Mai mica, tot mai mica ma fac cand Iti privesc
A Ta privire blanda spre noi, spre omenesc...
Contrastul ma izbeste si cad in prosternare
La poala crucii Tale, la sfintele-Ti picioare!

Si eu te-am rastignit, si cel de langa mine
Unii-nteleg asta mai tarziu si altii, mai devreme...
Dar Tu spre toti privit-ai pe cruce inaltat
Si ai soptit: " O Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"

poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

Moarte, tu esti o iluzie.
Misterul tau, face sa creada
O lume intreaga:
Ca viata e reala

Mi-aprinzi gandirea
Cand mi-amintesc de tine
Esti geniul meu, esti nemurirea
Aprinzi in noi lumina
Si iubirea.

Tu, dai valoare, de jur imprejurul meu,
Tu esti creata de un zeu,
Tu esti creata cu un scop ascuns:
Ca sa iubim mereu.

Farmecul tau ma tine, tainic,
Printre oameni, desi as vrea sa mor
As da orice sa fiu nemuritor. As da orice
Sa traiesc, doar imbibat, de parfumul tau,
Ispititor. Fug, dar revii spre mine, ca un izvor.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul este de o importanţă vitală pentru stat, domeniu al vieţii şi al morţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire. E neapărat necesar să fie studiat temeinic.

Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destrămarea unei lumi

de obicei călătoream singuri, unul spre celălalt în acelaşi univers plin de lumină.

deşi ne despart doar câteva drumuri scurte,

acum,

trăim în lumi diferite. trezirea
din starea de orbire s-a întâmplat
pentru fiecare, altfel. calea spre miezul
fiinţei este uneori stranie, o rătăcire, un eşec
sunt căi unice pentru a vedea ce avem autentic.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refac drumul lui che gue

vara am plecat spre guatemala
şi mexic
prin ecuador să vă te
forma agrară care a stârnit
furia latifundiarilor
nu am astm şi părul e tuns scurt
che guevara era un refugiat din alte timpuri
în america de sud şi centrală
iahtul meu pleacă
spre cuba spre plaja las coloradas
mustesc dorinţe re
voluţionare să ajung o legendă
bereta stă pe cap cu steaua militară
prinsă la mijloc
caut tovarăşii şi pornim spre sierra
maestra, leagănul insurecţiilor cubaneze
fumez trabuc să alung ţânţarii
rescriu revoluţia cu
baneză (!?) nu adaug nimic
îngrijesc bolnavii şi răniţii
femeile mă vor iubi
tinerii mă vor urma

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul se învârteşte însă de la vest spre est, adică de la apus spre răsărit şi de-aceea vedem bolta cerească mişcându-se de la est spre vest, adică de la răsărit spre apus. Iluzia e tot aceea pe care o încercăm când ne aflăm într'un vagon al unui tren în mişcare: Dacă privim pe fereastră, ni se pare că fug arborii, fug casele, pe când în realitate ştim bine că trenul e cel care fuge. Şi încotro fug pomii şi casele? Tocmai în direcţie opusă trenului. Nu trebuie să ne mirăm că învârtirea boltei cereşti este o simplă părere; o vedem şi totuşi nu există.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsa

lacrimi, atunci cand ploua peste durerea tristetii;
inimi, atunci cand inca bat, desi sunt ranite;
iubire, aparent infrigurata, in umbra,
atunci cand singur si in singuratate-mi, imi inchircesc sufletul in mine insumi, strangandu-mi aripile;

iubirea, eterna inca, se revarsa din inima;
intamplator mai poate fi reinviata de lumina unui soare optimist;
iubirea, surazatoare, ametita de intuneric,
atunci cand norii stralucesc, fierbinti, spre mai adanc, spre mai adanc;

inima mea, care se comprima dureros in imbratisarea ta;
umbrele, care par sa se sfarame violent sub puterea mintii;
adancime, care ilumineaza cu puterea flacarii ce arde
in intunericul abisului, chiar daca este aspatial si plin cu umbre;

asa cum ploaia de lacrimi incepe incet sa se opreasca,
asa cum vantul imprastie norii ca pe niste pene,
plansul se retrage din iubire pentru a se ascunde,
pierzand pana si rezonanta lipsita de importanta a focului.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

In zadar

In zadar ne luptam sa gasim, in zadar,
Al vietii si-al mortii de piatra hotar
Nici noi nu mai stim ce-i bine sau rau,
Urcam in paradis, ne prabusim in hau?

Ce sens are viata, cand n-o intelegi,
Cand esti guvernat de absurde legi
Nici noi nu mai stim, e real este vis,
E drumul spre iad sau spre paradis?

Cautam fericirea cu-atata avant,
Ne-am vinde si fratii pe-o pala de vant
Daca ea ar aduce cat mai curand,
Implinirea ce-o afli doar in mormant.

poezie de Alex Dospian (2004)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!