Privirea lui Isus
In clipa-apocaliptica de-nfricosata-nviorare
Ma porti prin timp si spatiu spre unica salvare,
Ohh, ochiul meu cuprins-a in limita-omeneasca
Doar un crampei din ceea ce ai ales sa se-mplineasca.
Mai mica, tot mai mica ma fac cand Iti privesc
A Ta privire blanda spre noi, spre omenesc...
Contrastul ma izbeste si cad in prosternare
La poala crucii Tale, la sfintele-Ti picioare!
Si eu te-am rastignit, si cel de langa mine
Unii-nteleg asta mai tarziu si altii, mai devreme...
Dar Tu spre toti privit-ai pe cruce inaltat
Si ai soptit: " O Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"
poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Giosanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.