Spirala
Alunec pe-o lume-n spirală,
cu ochii pe-o treaptă în plus,
rotindu-mă iară și iară,
dar cad, iar căderea e-n sus.
Îngheață privirea-mi uimită,
căderea se-oprește și ea,
căci toată spirala se-agită,
întinde o mână, mă ia,
și-ncepe o nouă rotire
cu mine urcând un abis,
și cad, și mai urc o clipire
spre vârful spiralei din vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.