Măcelarului

Toată lumea, fără vorbă,
A făcut din oase ciorbă,
Dar el, fire mercantilă,
A făcut din oase... vilă!

epigramă de Virgil Cacinschi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme de oase şi dinţi

Căutătorii de oase
într-o inimă
şaitroc
zbat râurile din brâuri şi frunţile din ochii
deltelor-abdominale.
Oase peste oase
vin
şi mese cu spumă
din copaci se aud pietrele
cum sar din inel în inel.
Oamenii cu tije amanetate
şi dinţi cu coif
îşi caută oasele strămoşilor
să le schimbe
să se mândrească cu ele
pe gâtul blegit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni cărora Natura a făcut mare risipă dându-le carne şi oase. Ar fi fost în folosul lor să se fi născut fără corp, ca nişte idei plutitoare.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oase şi foloase

La gătit mai de folos
Este carnea fără os,
Da-n politică, foloase
Trag acei ce-apucă oase.

epigramă de Elis Râpeanu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fregata de oase

pluteşti graţioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
şi-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.

sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
şi inima sclavă renunţă la muncă,
fregată de oase, pluteşti în derivă.

de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ţi se promise
de Cel ce îţi spuse, prin semne, cuvântul...
fregată de oase, pluteşti către vise.

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată cruzimea plecării tale – poate pe veci – nu e în stare să frângă elanul dragostei mele: vreau s-o ştie toată lumea, şi nu o tăinuiesc, sunt fericită că am făcut tot ce-am făcut pentru tine, împotriva a tot ce se cade, a tuturor datinelor. De când am început să te iubesc, onoarea şi religia mea constau numai în a te iubi fără margini.

Mariana Alcoforado în Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado, A patra scrisoare (1669)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul, după ce a făcut omul, după ce a făcut lumea cu tot ce există, şi-a spus: lumea merită să aibă o regină! Şi atunci a făcut femeia.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (15 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Alexandru Clenciu, care mi-a făcut un portret

Am un portret fără cusur
Făcut de-o mână de maestru.
Colegii spun că-i Aznavour,
Iar soacră-mea... extraterestru.

epigramă de Virgil Petcu (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba n-are oase, dar multe oase rupe.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prin noi pădurea

a trecut prin noi pădurea
ca un claun printr-un târg
când dau vişinile în pârg
şi-a sărit din cui securea

zboară vestea ca o goarnă
şi pătrunde-n multe case
drumul lung şi alb de oase,
noaptea liniştii răstoarnă

am zădărnicit cu totul
o cutumă din străbuni
şi am devenit imuni
când s-a tras la bursă potul

cine a făcut un semn
să ne-arate calea-ntoarsă:
drumul de la Piatra arsă
pân'la sapele de lemn?

poate nu-i de-ajuns să strig
şi mai trebui' o verigă
de la cea dintâi ferigă
pân'la ultimul covrig

toată lumea un dispreţ
afişează suveran:
orice job fără elan
a ajuns la mare preţ!

partea rea că vrem din toate
fără cel mai mic efort:
aspirăm la un confort,
fără să mai dăm din coate!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcie

Bătrâneii, cu măsură,
Pentru ciorba lor de oase,
Chiar de n-au un dinte-n gură,
Cumpără, pe rupte, oase.

epigramă de Traian Conciatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefă-mă, Doamne,-n vânt!

Prefă-mă, Doamne,-n vânt,
Să văd cine m-ar plânge,
Dacă mâine, în pământ,
Pumn de oase voi ajunge.

Să mă duc la fiecare,
"Rubedenii", cunoscuţi,
Să-i văd cu chipuri amare,
Sau hlizând, ce prefăcuţi!

Să văd cine-mi duce dorul,
Şi-mi jeleşte căpătâiul,
Care-i falsul, bârfitorul,
Ce ieri îmi pupa călcâiul.

Să văd cui i-am ţinut partea,
Şi câţi vin c-o lumânare,
Câţi îmi aplaudă moartea,
Şerpi, având două picioare.

Să văd cine poartă doliu,
Şi în suflet, şi pe trup,
Şi câţi stau pe un fotoliu,
Zicând "Mi se rupe!"-n grup.

Cine-mi aruncă ţărână,
În groapă, având oftat,
Şi cine, la săptămână,
Mă vorbeşte cu păcat.

Să văd cine mă descoase,
Ce-am făcut, şi n-am făcut,
Căci atunci voi fi doar oase,
Astăzi? Sunt de toţi plăcut...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin din lumea lui foaie-verde

Eu vin din lumea lui foaie-verde
De unde dorul este pribeag,
Unde dragostea ni se pierde
În tot ce-i frumos şi ni-i drag.

Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,
Unde totul este iubire,
Cânt doina pe fluier de os
Şi caut calea spre fericire.

Eu sunt făcut din lutul barbar
Ţara –o doică cu sânul plin,
De la ea am supt lapte cu har,
Dar şi mierea şi vinul pelin.

Îmi pare c-aud depărtările cum
Plutesc pe aripi de dulce mătase,
Pe toate-aş vrea să le-adun
Din rune trecute, din vise şi oase.

Sub fruntea adânc-a Carului -Mare,
Scârţâie cumpăna fântânii şi-atât,
Doamne, unde-i mâna Ta, oare,
Să mi-o pui drept fular peste gât?

Eu vin din lumea surâsului Tău
Şi glasul duios îmi sună-n timpan,
Eu nu Ţi-am făcut nici un rău,
Trece-mă, Doamne, frumos în alt an.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba oase n-are, dar oase sfărâmă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că toate gândurile şi visurile de fericire pe care mi le-am făcut în legătură cu el au fost pentru mine însăşi fericirea în carne şi oase.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţie

La un colţ de stradă
Ochii ce să-mi vadă?
Era chiar Tanase!
In "coarne" şi oase!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără vorbă

ai înălţat altare din pinii
scorburoşi ai vrut
să slăvim cerul şi pământul
tăcut
ai făcut lucrarea - nu ştiam că se potriveşte
aşa de bine acest rol - să în
locuim smirna cu parfum versace -
liturghiile le-ai făcut în zdrăngănit
de chitară şi nu te-ai oprit aici
ai făcut scări până la soare
oamenii au început să urce la stele
altarele sunt pupitre sofisticate
totul a început de la pinii scorburoşi
care s-au înălţat în haos
faci tot ce faci fără vorbă
tehnologia a dat mâna cu religia
omul se stinge şi se a
prinde dorul de mamă
ce ţipă în fiecare prunc
cu sânul în gură, tăcut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui pescar amator

Doarme-n groapă fără vise
Un pescar cu vechi permise
Care, cât a fost în viaţă,
Peşte-a prins mai mult prin piaţă.

epitaf epigramatic de Virgil Cacinschi din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cremvuştii pentru copii sunt o mare mizerie. La preţ de carne ţi se vinde o bătaie de joc nutriţională, din carne de pe oase şi resturi de oase (carne dezosată mecanic), gelatină, E-uri, proteină vegetală.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut cu toată lumea

Târfe

târfe au devenit cuvintele

târfe ieftine care se culcă pe

bani puţini

cu cine vrei şi cu cine nu vrei

cuvântul patrie se culcă

absolut cu toată lumea

pe bani sau pur şi simplu

pentru promisiuni de tandreţe

cuvântul viitor ne sărută pe toţi pe gură

de dimineaţa până seara

dar cea mai insuportabilă târfă

e cuvântul moarte

fără niciun ban şi nechemată

te aşteaptă în pat

când vrei şi când nu vrei

excitată până la cer umedă până la oase

poezie de Matei Vişniec din Opera poetică (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot, e-o apă, de ploaie

... că doar ce-am scris din nou de ploaie
şi mă întreb; ce-atâta apă
se duce adânc să spele morţi,
ce se-nfiltrează printre filtre?!
... şi beau din ei stând în odaie;
de aceea minţi tot timp ne sapă,
ne redeschide alte porţi,
să primim vizite, părinte...

... şi peştii stau tăcuţi la fund,
perpetuându-se-n neştire,
ingurgitând din mâl cu oase
de când e lumea cea străbună;
din mări ce-au fost cândva pământ
printre corali de-o mânăstire,
meduze de femei frumoase
şi valuri ca o supă-n spumă...

... iar cerul, ce-am făcut lăcaş,
o fi din picuri plutitori
de suflete înnourate
se gravitând, neputând zbor
mai sus... nu şi-au făcut făgaş
şi pică iar pe muritori
în păr şi buze încleştate...
... Ne consumăm îngrozitor!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!