Sunt oameni cărora Natura a făcut mare risipă dându-le carne şi oase. Ar fi fost în folosul lor să se fi născut fără corp, ca nişte idei plutitoare.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Istoria e o hazna, ce păstrează rahatul Lumilor apuse. E o găselniţă împotriva lui Dumnezeu, care ne vrea fără amintiri, anonimi, impersonali... simple creaturi din carne şi oase, pieritoare...

definiţie de Gheorghe Truţă în romanul Îngere, vii? (2010)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cremvuştii pentru copii sunt o mare mizerie. La preţ de carne ţi se vinde o bătaie de joc nutriţională, din carne de pe oase şi resturi de oase (carne dezosată mecanic), gelatină, E-uri, proteină vegetală.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta vreau să fie mesajul meu către lume. Eu am zis să îţi foloseşti personalitatea ca să obţii ce vrei tu în viaţa asta. Să ai bani, sănătate, corp de model, statut social, relaţii, stil de viaţă, absolut orice. Pentru că totul vine din interior. Totul este atitudine. Totul ţine de convingeri, mental şi emoţional. Cei cărora mă adresez eu, sunt oameni ca mine, pentru că acesta a fost visul meu. Mulţi dintre ei, oameni care nu ştiu încă ce comoară zace în ei. Oameni cărora nu le place cariera şi jobul şi vor să îşi descopere vocaţia. Oameni nefericiţi, bolnavi sufleteşte şi depresivi. Mulţi dintre ei, oameni care vor să descopere cum să facă bani, cum să slăbească şi cum să găsească marea iubire. Aceşti oameni, atunci când cumpără o carte, un curs sau merg la un eveniment plătit de dezvoltare personală, fac un efort mult mai mare şi de aceea lupta lor este admirabilă. Preţul plătit de ei în efort şi resurse este mai mare dar şi victoria lor va fi mai dulce.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum există oameni fotogenici, sunt şi oameni literari, care par a fi desprinşi direct dintr-o carte.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile nu mai sunt

liniile cuvântului se instalează în mine
precum pasărea-n cuib
nu mai sunt iubirile cum erau
nici oameni nu mai sunt
corăbiile sau prins în furtuna sângelui
şi noi ne înecăm încet-încet

mi-am prins degetele în cleşti
acum trag unghiile se rup
rămâne doar carne şi un veşnic vierme
ce roade

iubirile nu mai sunt cum erau
iubirile nu mai sunt deloc
s-au stins odată cu degetele care
rămase fără unghii şi carne
se mai ţin de corp printr-o singură viţă vie

poezie de Cezar C. Viziniuck din Luceafărul (30 martie 2016)
Adăugat de Laura Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt făcut pentru o natură bogată, luxuriantă, meridională şi tropicală, nu sunt făcut pentru flori vii şi parfumate, pentru fructe cărnoase, pentru soare. Natura pe care o simt eu, natura mea e cea a Toscanei, cea în care am învăţat să respir şi să cuget; natura golaşă, săracă, cenuşie, tristă, închisă fără fast, fără excese de culori, fără miresme şi fără ghirlande păgâne de viţă-de-vie, dar cu atât mai potrivită cu o sensibilitate delicată, cu o gândire de om solitar.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce plăcut ar fi să te afli printre oameni cărora le e pentru prima oară teamă, iar tu însuţi ai pentru prima oară în viaţă un duşman ca lumea, în carne şi oase, de care să te temi. Ce bucurie nestăvilită! Nu e ăsta oare secretul eroilor?

Walker Percy în Mirajul fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursa

Poeţii în fapt nu se-arată, ei nici măcar nu se văd
Sunt acoperiţi de ei înşişi, de acest strat negru, de smoală
Cu care se lipesc de alţi oameni, şi tot aşa
La rândul lor oamenii îşi lipesc fisurile între ei
Cu aceeaşi tristeţe caldă, domoală
Pe care o vezi uneori deasupra caselor
Ca un şoim în căutare de pradă
Şi te întrebi, oare de ce în ziua mare
Se închid toate ferestrele, gândurile
Cad din cerul gurii forjat, înţepenit
De fiecare dată se întâmplă la fel
Deşi ştii lecţia foarte bine, tot cazi
Şi tot cazi în mintea ta ca-ntr-o ţesătură
Făcută din propriile vene
Care te-aruncă în sus, în jos ca pe un acrobat
La ultimul număr de circ

Şi cu toate astea nu ar trebui să vorbesc despre poeţi
Dar ei totuşi există, în carne şi oase, la fel ca efemeridele
Stau cu anii în mâl până într-o zi când nu mai pot vorbi
Maxilarul le e blocat de propria frumuseţe
Viaţa le oferă apoi doar câteva ore să iubească
Câteva ore şi atât, în rest poeţii sunt oameni în carne şi oase
Toată ziua nu fac decât să se ascundă de urâţenia lor
Sub pielea marilor oraşe

Şi eu am fost îndrăgostită de un poet...
După ce pleca obişnuiam să-i port cămaşa prin casă
Mergeam desculţă, poate ca vecinii să nu-mi audă paşii
Care trosneau a corp uscat, bolnav, şi nu-mi plăcea
Să creadă că deja-l locuiam de sus până jos
În cămaşa lui eram ca-ntr-un fel de penitenciar
Şi-abia acum îmi dau seama, el ştia de la bun început
Şi lăsa cursa asta deschisă la nasturi să intru de bună voie
Ca-ntr-un cuib alb, imaculat, fără greşeli
Toată ziua nu-mi era foame, nu-mi era sete, tot ce voiam
Era să-l văd pe fereastră venind cu pâinea sub braţ
Cămaşa-mi pătrunsese adânc până-n oase, ningea uşor
De câte ori îl îmbrăţişam ne făceam de omăt
Şi-acum iată-ne aici în toată splendoarea
Topiţi, împroşcaţi pe foi
Iar rândurile astea nu sunt decât
Nişte vreascuri, lemne, buşteni
Din care încerc să fac un stăvilar să-l pot opri
Să-l pot opri şi atât

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că toate gândurile şi visurile de fericire pe care mi le-am făcut în legătură cu el au fost pentru mine însăşi fericirea în carne şi oase.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcelarului

Toată lumea, fără vorbă,
A făcut din oase ciorbă,
Dar el, fire mercantilă,
A făcut din oase... vilă!

epigramă de Virgil Cacinschi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare reuşită în această viaţă nu e să-ţi vindeci sau salvezi corpul, ci să te salvezi de corp, din închisoarea lui de sânge, muşchi şi oase. Dacă vei reuşi să recunoşti asta, vei realiza exact ca şi Maharaj că tu eşti Nenăscut. Fără farsa numită minte, persoana nici nu ştie că s-a născut nici că va muri sau a trăit. Totul este vis, umbră şi deşertăciune!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare reuşită în această viaţă nu e să-ţi vindeci sau să salvezi corpul ci să te salvezi de corp, din închisoarea lui de sânge, muşchi şi oase... Dacă vei reuşi să recunoşti asta, vei realiza exact ca şi Maharaj că tu eşti Nenăscut... Fără farsa numită minte, persoana nici nu ştie că s-a născut nici că va muri sau a trăit... Totul este vis, umbră şi deşertăciune!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar o dată la câţiva ani îmi vine să fac tabula rasa. Să arunc încărcătura materială şi afectivă din viaţa mea, să eliberez nişte culoare, să curăţ nişte terenuri, să renunţ la o parte din amintirile mele. Atunci când mă apucă, ard manuscrise, arunc pliante, aranjez fotografiile în albume ca şi când n-ar mai trebui să le privesc niciodată, arunc obiectele care nu-şi găsesc un loc în câmpul meu vizual sau cărora nu le găsesc întrebuinţare zilnică. Mă debarasez fără regrete de toate lucrurile cărora nu le pot da o semnificaţie nouă. Într-un fel, ştiu că fac asta ca să las loc altor oameni, altor întâlniri, altor idei, altor obiecte, altor amintiri, deşi nu asta e intenţia mea. Pur şi simplu îmi place să merg mai departe, privind în urma mea cu nostalgia cu care contemplu siajul unei bărci uşoare...

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne e greu şi să fim oameni, oameni cu trup şi sânge adevărat, al nostru; ne ruşinăm de asta, considerăm că e o mare ruşine şi tare ne mai place să fim nişte oameni universali nemaivăzuţi. Suntem născuţi morţi şi, de altfel, de mult nu mai suntem născuţi din părinţi vii, iar asta ne place din ce în ce mai mult. Am prins gustul. În curând ne va trece prin cap să ne naştem cumva din nişte idei.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii nu au fost fiinţe anormale, cazuri interesante, materie de studiu pentru medicii moderni. Au fost şi sunt normali... din carne şi oase ca şi tine. Şi au învins!

citat din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul s-a născut poet

De visuri a făcut risipă,
Sub cerul nopţii ca de smoală,
Imaginându-şi marea clipă
Când n-o mai fi cu burta goală.

epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii în sufletul cărora nu încap toţi copiii lor sunt nişte oameni cu suflet mic.

aforism de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adineauri ai făcut un gest frumos: ai plecat.

Gheorghe Truţă în Marea brambureală (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt oameni cărora să le strângi mâinile. Aproape toţi le au băgate în buzunarele altora.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!