Traversăm zadarnic un concert

Meduze blând coboară în priviri
Latente umbre părăsesc păduri
Sintagmele cu ultimii sperjuri
Mizează pe-un buchet de trandafiri

Învălmăşiţi în moara de cuvinte
Înalt catargul, vântul de la pupa
Busolele fac ţăndări cupa
Sus ancora şi numai înainte!

O altă Terra Nova ne aşteaptă
Halucinant în veacurile târzii
Îngheaţă toate spaimele în vii
Şi mor lăstuni pe fiecare treaptă

Închidem strâns sextante şi hublou
Adoarme ţărmul pe un banc deşert
Şi traversăm zadarnic un concert
Ca-ntr-un preclasic anonim tablou

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latenţele ce mor

În fiecare zi,
acelaşi ritm impus,
preexistent,
aceleaşi gări în care nu mai ajunge niciun tren,
când neştiute latenţe palpită pretutindeni:
întrebări latente tremură în ochi şi pe buze,
cântări latente înoată în ape tulburi,
drumuri latente aşteaptă răbdătoare,
ascunse după ceaţa sau după întunericul privirii.

Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlă,
dar nu găseşte drumul spre scoică
şi zboară în vânt steril,
făcând doar dune,
nisipuri mişcătoare
sau castele de nisip,
aşa şi viaţa noastră merge pe-un drum bătătorit,
cu frici, cu mari nelinişti
ce cresc în noi şi cresc,
fără s-audă, să simtă, să ştie
latenţele ce mor.

Te-ntrebi
ce sevă să alegi din toate sevele latente?
Spre care răsărit să deschizi ochii
din toate răsăriturile latente?
Ce viaţă să trăieşti din vieţile latente
tăcute, răbdătoare,
sau pline de dorinţa de-a exista sub soare?

Răspunsul e în tine,
în inima care aşteaptă cuminte
să-ţi crească perla
din firul de nisip rătăcitor ce eşti.

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Un fluture timpuriu
În primavara vibrând de seve...
Priveşti de sus.
Cât vezi cu ochii
Sub tine se-ntind mări de flori
Păduri şi sesuri
Inundate în lumina simplă, picturală.

Cu umerii încarcaţi de bronz
Te poartă vântul, te coboară,
Te scufundă în marea de polen.
Dincolo de tăcere
E vântul, cuvintele tale nerostite încă,
Aşteptând o altă naştere, o altă primavară...
Aripile iţi vibrează de dor
Şi treci, căutându-mă în fiecare floare,
În fiecare răsărit,
Într-o altă viaţă.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de cuvinte

Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când păşesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Şi răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara

după ce oamenii nu m-au mai primit
în mijlocul lor
am pornit să caut
cuvintele pe care ei le uitaseră
şi am strâns o comoară întregă

o corabie plină de speranţe
ancora în fiecare seară la ţărm
dar neprimind dezlegare
ridica ancora
şi pornea mai departe

îngerii care străjuiau noaptea cetatea
dimineaţa o lăsau
în grija copiilor

poezie de Ion Untaru (mai 2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara părăsită

Jgheab din lemn uscat de moară
Numai vântul te coboară
Şi din când în când vreo ploaie
Adunată în şiroaie.

Piatră seacă ne-nvârtită
Zaci în moara părăsită
Peste-un veac, mai ştiu şi eu
Vei fi piesă de muzeu.

Lemn şi piatră ţărănească
Dumnezeu vă odihnească!

poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc subit

Mă-ntorc subit ca dintr-un lung coşmar
Cu flori de crustacee prinse-n păr
Halucinant un iz de calapăr
Adoarme risipit pe-un ţărm avar

Te-aş striga dar nu-ndrăznesc femeie
Viclene vânturi toate împotrivă
Poartă luntrea vieţii în derivă
Precum aedul orb o epopee;

O falie adâncă ne desparte
Rostogoliţi în două emisfere
La ultima din vămi ni se va cere
Cioburile din clepsidră sparte.

Ca un brigand cu trunchi de abanos
Înfăşurat în falduri de hermină
Această rană plină de lumină
Face vindecarea de prisos;

Cu pas greoi mă-ndrept spre un amurg
Destinul meu rival, un labirint
În care toate păsările mint
Şi vreau s-adorm cu gândul la Licurg.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O velă-înrourată şi marea la reflux

O velă-înrourată şi marea la reflux –
Venind din pupa, vântul pe valuri călăreţ
Cu freamăt tânăr întinde pânza albă
Şi mlădie catargul elastic şi semeţ.

Şi mlădie catargul elastic şi semeţ, copii!
Liberă ca un şoim, spre-un proaspăt rost
În depărtare nava zboară, lăsând în urmă
Bătrâna Anglie la adăpost.

poezie de Allan Cunningham,1784–1842, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne părăsesc părinţii...

Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopţii coboară şi se-înfige-n sat,
Nălucile-şi împrăştie fiorii reci
Şi umbre stranii joc într-un decor ciudat.

Aruncă bufniţe priviri pătrunzătoare,
Ţipă în cor prin poduri vechi şi ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.

Prea des se-aude glasul bufniţei în sat,
Prea multe stele se desprind şi apoi pier,
Săraci, îmbătrâniţi, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinţii dragi, se duc la cer.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alţii din ignoranţă sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
şi necunoscute itinerare
iar alţi în schimb aleg din comoditate
cele mai uşoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...

Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără de rost

nu mai lupta cu moara de vânt,
vântul umflă azi numai
pânza piratului,
ce dacă se mai scufundă o Atlantidă,
stindardul alienării flutură-a
biruinţă,
nu mai lupta cu moara de vise,
tărâţa se vinde mai bine,
e hrănitoare şi light,
memoria colectivă,
falimentară,
aşteaptă investitorii străini,
plugul ignoranţei
întoarce culturi,
dormi cuminte sub brazdă,
oamenii de gheaţă
nu au timp de discursuri patetice,
nu mai lupta cu moara de apă,
lacrima nu-i mai clinteşte rota
împotmolită-n noroi,
într-un ungher de univers,
cuvântul a intrat în reflux.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa

sar scântei sferice din cuvinte
ca o larmă de lăstuni

cuvintele iau formă de libelulă
refuzând să-şi lase umbra
pe pagina albă ca iarna

se restituie liniştea de dinaintea
spaţiului incendiat de mov şi violet

coboară fraza cu umbre de stele
în liniştea peretelui alb

îţi desenez absenţa
pe locul care dansează începutul nopţii.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O insulă pustie

o umbră
o speranţă
spre altă întoarcere
aşa începe povestea

revenirea
la cele ce-au fost
o altă închipuire
toate îţi par cunoscute
tu doar le vezi de aproape
de aceea ţii focul aprins
ca un semn pregătit
pentru toate corăbiile
care vor trece
nu se ştie când
pe acolo
supărător e doar visul
mare pustie
şi papagalul neadormit
care cârâie mereu
în urechea aşteptărilor
tale
zadarnic! zadarnic!
pe tine
nu te aşteaptă
nimeni
acolo...

poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt toate la un loc şi fiecare ...

Sunt pulbere de stele căzătoare
Sunt scama unui nor pierdut pe cer
Sunt roua dimineţilor cu soare
Sunt un ecou gonind fără reper
Sunt vântul ce adie dimineaţa
Sunt ramul încărcat de flori şi rod
Sunt seva din care se-nfruptă viaţa
Sunt gândul vesel alergând slobod
Sunt apa de izvor ce se prăvale
Sunt matca râului cu susur lin
Sunt faldul aurorei boreale
Sunt zborul către steiul acvilin
Sunt toate la un loc şi fiecare
Sunt doar grăuntele dintr-un deşert
Sunt raza soarelui ce-n veci răsare
Sunt doar un cânt, dintr-un mai vechi concert...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro mergem, Doamne?

din adânc de ani izvodul
păsări albe de lumină
zboară toate fără vină
şi gătindu-le exodul,

celor care se petrec
dintr-o sferă-n altă sferă
ispitiţi de-o baiaderă
printr-un antic templu grec;

că venim de unde nu e
altceva decât mister
singurul din falangster
şi-acela bătut în cuie!

şi ne ducem iarăşi unde
bâjbâind pe câte-o treaptă
nu vom şti ce ne aşteaptă
fiindcă mintea nu pătrunde!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei pierdute

Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârşit.

Ştiu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.

Îmi dăruieşti fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb şi cald de împlinit,
Iubirea-i ce ţi-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.

rondel de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de paşii rămaşi
în noaptea ce cădea peste ape
aşa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcaţi în palide umbre
păşeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii paşi
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe ţărm
cu braţele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce aşteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!