Dumnezeu mă vede
Pe un braț de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Și le-adun într-un răsad
Să-ncolțească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau și mă ascultă.
Plâng cu palmele spre cer
Aș veni ca să-Ți mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.
Pe un braț de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Și mă duc să ostenesc
Și pășesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.