Cântec înainte de cină

De vrei să fii tu cel dintâi alesul
Priveşte-mă şi strigă-mă pe nume –
Lumină-nelumină, vânt-nevânt
Îţi voi răspunde ca o apă lină
Care-n adâncuri zbate şi ciopleşte
Din valuri nevăzute sfânta cină.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie

Nu, ploile încă nu au venit
Şi toamna din clopot nu se aude.
Strigă-mă tu de unde-am plecat
Spanzurat de cer cu aripile ude.

Strigă-mă, strigă-mă fără-ncetare
Strigă-mă, fii frunză - eu ram
Fii fără cădere, eu - fără uitare -
Trecuţi în clipa ce-o aşteptam.

poezie de Dionisie Duma din Ardere (1975)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea cea dintâi,
E niciodată moartă,
Deşi-i din spumă pură
De valuri risipite.
Trăieşte în adâncuri
De mare-ntunecată
Cu forţe neştiute
Calme şi-adormite.
Iubirea cea dintâi
E niciodată moartă.
E cea dintâi vioară
Dintr-un concert de îngeri.

Vavila Popovici în volumul "Nopapte de iarnă", volum editat în 1993
Adăugat de Vavila Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temporar prezent

Doar timpul l-am simţit
Trecand
Prin zilele mele
Bune şi rele.
A cioplit chipul
După chipul şi asemănarea
Dintâi
Şi a rostuit cuvântul
Din cărţile vechi
În puterea mea de îndreptare.
Cine mă ştie
Cine m-adie
Cine mă frânge
Cine mă plânge?
Timpul
Şi mă culege
La ceas de lege...

poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de seară

Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu şi cu tine vom fi izgoniţi
Ca nişte fiinţe pe care nu mai vrei să la ştii
Prin deşertul încins
Al nimicului.
Vom fi legaţi la ochi -
Şi ne vom căuta unii pe alţii
Şi ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră -
Nu se ştie
Cine pe cine mănâncă de foame
Si sătulul se preface
Că doarme.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodnica

Iubite, strigă-mă, puternic strigă-mă!
La geam nu-ţi mai lăsa logodnica atât
în aşteptare.
În alei de platani seculare
seara nu mai stă în cale:
sunt goale.

Şi dacă în casa-noptată
să mă-nchizi n-o să vii,
din mâinile mele împrăştiată
în grădinile albastrului toată
mă voi risipi...

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărţii întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tihnă

Iată,
Eu eram glasul celui
Ce-a strigat în fântână.

Numele tău l-am citit
Printre pietre.

Dincolo de marginea zării
Este o vale
Cu turme de oi.
Lasă-ţi urciorul căuş pentru apă
în semn de aduceri-aminte.

Vino,
Şi casă cioplită vom face.
De viaţă
Odăile multe-n lumină
Vor râde.

poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă fără a spune un cuvânt
şi-mi voi da seama că uneori privirea
spune mult mai mult decât orice vobă.
Priveşte-mă astăzi că poate mâine
îţi vei pierde speranţa către absolut
şi-mi vei putea spune cât de greu este
să-mi vorbeşti fără cuvinte,
să mă priveşti fără a mă vedea
şi să-mi spui vorbe dulci
fără a mă face să-mi pierd capul.
Priveşte-mă şi vei vedea
cât de frumos este
să fii privit cu dragoste
de mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să faci un om de zăpadă? Priveşte-mă rece!

aforism de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

umbrele se şterg în zori
răsar pe mal albi nuferi
eu scriu cu pana înmuiată în noroi
durerea în cuvântul dintâi
cuvântul se zbate în mine
căutând timpul ce vine
mă scurg pe pagina goală
cuvântul în taina Ta se întrupează
eu scriu în cuvinte nevăzute
chipul şi minunea de a fi
o lacrimă de înger peste pleoape
e zbor presărat cu stele
adie lin, în chip de flori peste câmpiile sufletului
eu caut să scriu în slove
chipul şi minunea de a fi în vers
lumina Ta
în noaptea din noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ah... Eşti prea încrezător în tine însuţi, prea arogant. Şi prea crezi că toţi din jurul tău te admiră mereu, pentru felul tău de a fi. Însă nu e chiar aşa, te înşeli. Ai în faţa ta o excepţie. Priveşte-mă bine, dragul meu coleg! Priveşte-mă cu atenţie!
Lucian: Excepţia care confirmă regula... Te privesc bine, scumpă colegă! Şi pot spune că-mi face plăcere. Imaginea oferită ochilor îmi face o deosebită plăcere.
Lia: Priveşte-mă cât vrei! Măcar să mă vezi aşa cum sunt în realitate şi să înţelegi că eu sunt excepţia. Eu nu te admir deloc pentru felul tău de a fi!
Lucian: În schimb... Eu însă admir cu cea mai mare plăcere excepţia.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confruntare

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanţuri.

Ajută-mă, dacă-ţi îngăduie trufia, Să cred şi
Să nu mă tem
De mânia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânţa-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Şi să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

poezie clasică de Eugenia Miulescu din Posibila trecere (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Prefă-te într-o dimineaţă şi tu că mă iubeşti,
Prefă-te doar puţin, cum te prefaci demult
Şi-n dimineaţa ceea, când torni cafea în ceşti,
Priveşte-mă în ochi şi-apoi am să te-ascult...

Priveşte-mă în suflet şi minte-mă frumos,
Aşa cum m-ai minţit de multe ori probabil,
Sau spune-mi adevărul chiar dacă-i dureros,
Chinuitor şi cinic şi crud şi lamentabil.

Şi-ai să mă minţi frumos în dimineaţa grea,
Şi-am să te strâng la piept pentru ultima dată,
Cu ochii tăi frumoşi, prin aburi de cafea,
Priveşte-mă în suflet cum n-ai privit vreodată...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui D. Grama, la apariţia plachetei "Călător în adâncuri"

De ce nu străluceşti în poezie,
Am priceput când titlul ţi-am citit:
De unde vrei lumina să îţi vie,
Când în "adâncuri ai călătorit"?!

epigramă de Alexandru Doru Şerban din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea

Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieţi, între două ţărmuri surori
Aşa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopţii.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiţi să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Şi cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ţinînd viaţa în alertă şi cunoscutul în panică
Pentru viaţa ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptăţii
Şi al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul ţese
Frunzele în pelitar.

Via-n bocet se jeleşte
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubeşte
Că dulceaţa i-a trecut.

Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieţii,
Nunţile au fost sistate,
Au plecat petrecăreţii.

Vrabia la cosoroabă
Îşi repară aşternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ţine cu amărâtul.

Doar măceşii de pe maluri
Îmbrăcaţi în purpură
Bucuria-îşi cântă-n valuri,
De soare se bucură.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei iubirea...

Te chinui de ceva timp
să întâlneşti iubirea,
vrei cerul senin,
focul nestins şi împlinirea,
vrei să fii însetat
şi să te-nbeţi iubind
şi nu otravă dulce,
visând şi suferind.
Vrei covor de roze
şi petale de bujor,
ce-ţi încântă privirea,
pe lângă alte flori.
Vrei ca iubirea să fie icoană
sau altar de zeu,
cu luna arzătoare
şi steluţe-n defileu.

poezie de Eugenia Calancea (21 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Alesul"

Democraţia e o şcoală,
Care mai fulgeră şi tună,
Aş prefera să doarmă-n sală
Decât să urce la tribună.

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mări de adâncuri

Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-şi apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine şi eu
Aştept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă şi-mi cântă mereu
Şi nu mă mai lasă ascunsă în ele.

Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Şi ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.

Din mări de adâncuri Îţi strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea şi pune-i un nume,
În braţele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...

poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel bun, cel cu Numele Iisus
Pe Sfânta Cruce şi-azi plăteşte
Exponenţialitate a Eului sedus
De viaţa care-n eternitate este

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!