Cuvântul

umbrele se şterg în zori
răsar pe mal albi nuferi
eu scriu cu pana înmuiată în noroi
durerea în cuvântul dintâi
cuvântul se zbate în mine
căutând timpul ce vine
mă scurg pe pagina goală
cuvântul în taina Ta se întrupează
eu scriu în cuvinte nevăzute
chipul şi minunea de a fi
o lacrimă de înger peste pleoape
e zbor presărat cu stele
adie lin, în chip de flori peste câmpiile sufletului
eu caut să scriu în slove
chipul şi minunea de a fi în vers
lumina Ta
în noaptea din noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

demult, în vremuri vechi
clădeam tăceri
în umbra ramurilor goale
din frunze scriam mărturisiri
pe trupuri dezgolite de copaci
sunt gând, sunt pasăre în zbor
păşesc printre cuvinte aruncate
şi glasul urcă, urcă către El
în trupul meu de lut
făcut-am legământ
să scriu, să scriu mereu cuvântul Tău
pe puntea către cer
mă apropii cu iubire
pe buze însângerate port cuvântul
şi din al Tău cer pogori în lume, iubirea
iubirea e azurul nemuririi, e sângele de foc şi timpul este'i trupul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poet

desculţ de idei
rătăcescpe aleile toamnei
sunt poetul ce plânge într-o rugă
învelind în maluri de humă ecoul
buzele oftează etern a valuri
mă ascund la sânul credinţei
însetat de înălţimea luminii
mi-e cuvântul zbor sacru îmbrăţişând văzduhul
din ochi curg stele
trec ore
grăbite şi ele
lumina s-a contopit astăzi cu marea
în susurul cristalin al gândurilor nespuse
la răscruce de zboruri, strivesc timpul în palmă
căutând tăcerea îngropată
mai scriu un vers printre umbrele serii
sunt omul ce a iubit necuprinsul
şi am făcut din tainice cuvinte o mare
clepsidra se zbate pe ţărm
mă ard razele timpului şi ţip
din lacrimi zidesc turnuri la marginea norilor
căutând în şoapte de pământ, nectarul iertării

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

bătea un gând în geam odată
ecou al unei vieţi uitate
eu adunam din ceară şoapte
am luat în palme cerul
înnodând zările cu tainice şuviţe
şi din noaptea aceea am început să scriu
cuvântul Tău, pe zidurile scorojite ale lumii
m-am prins în paginile scrise
visam pe câte un raft de primăveri
păşind prin câmpuri amputate de memorii
mă rătăceam în tragice amurguri
mă dezbrăcam de păcate
în taina rugii de atunci
mă dezvelesc de gânduri Ţie
în freamătul infinitului suiş
mi-era atâta dor de cer
cel ce mi-a străpuns adânc odată fiinţa
ştergeam o umbră de pe chip
păşind din zare în zare, mai aproape
urcam pe culmile de lut
în orizontul cuvântului deschis
în zbor de aripi peste pleoape
zâmbeam, strângând în palme taina

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

azi nu mai urc şi n-am să cobor
sunt doar un pescăruş în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neştiută
sunt stea însângerată şi timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorţii către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul şi curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foşnesc printre şoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările şi trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
şi la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuţii mei paşi
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtăşiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină şi spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora sufletului

apasă gânduri pe umeri
atârnă veghea pe gene
în labirintul gândului nespus
picură ceară din neguri uitate
susură amintiri din amintirile moarte
eu scriu pe coji roase de arţar cuvinte
le aşez tăcute pe aripi rupte între coperţile timpului
ochii aprind stele
căutând pietre pe fundul mărilor
ei, un demiurg, tăcut...
un fir de iarbă
a rămas agăţat într-un zbor
ţipăt ascuns într-un crin
se aprind aripi de humă
urcând către piscuri străine
cu făclii de amurg în privire
nisipul s-a revărsat din clepsidră
în mână a rămas fir de lut astupând sângele pierdut
pulsează timpul în artere
ceasornicul a stat
catargul agătat de nori printre stele
ancora s-a rostogolit în nisip
urlă zadarnic steagul căzut
eu scriu un vers pe matca timpului pierdut
mă ridic pe vârfuri de gânduri
netezind tăcerea din adâncuri
orologiul a încremenit
plouă cu flori în abisul privirii
cuvântul meu, un strigăt în apus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

mă apasă cuvântul şi timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foşnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se aşterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăţ nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriţi
sub cerul descătuşat de gânduri
sunt mugure de ţărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste ţărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieţii în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
lunecând în lumini
prin văluri de ceaţă
rătăcit în abisul cunoaşterii
iau cu mine raza de soare
în zbor etern peste ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi şi goi
mă aşez în culcuşul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca uşor-uşor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu păşeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfăşurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolţise sămânţa în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul şi-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zare

păşeam sub straşina cerului
degetele gânditoare peste lacrimile lumii
aşezând cuvântul din humă
pe crucea de zări
fluierul suna trist la ceas de uitare
dansam peste pietre încinse
căutând pasul într-o îmbrăţişare
în zori am păşit în biserici de suflet
ştergând dureri la intrare
plouase mult peste culmi de tăcere
pana aluneca peste raze sfâşiate
durerea creştea, tot creştea
în valurile orizontului
udând ţărâna străbună
din lut ciopleam clepsidre de suflet
în eternul cânt peste ape
purtam în ochi doruri despletite
cu rădăcinile înfipte în humă
zidind altare din petale de zări

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

am scrijelit lemnul fierbinte
cu patima trupului
mă aşteptai sub aripa crucii
cu o lumânare
suspinul tău plângea în noaptea tăcută
eram o amintire de o zi
o primăvară sosită prea devreme
o punte peste o lacrimă arzând
un strop de rouă în arşiţa lumii
un cuvânt la poarta sufletului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am învăţat şă îmbrăţişez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

am mâinile murdare de ceaţă
şi timpul a murit în humă
lumina împlea tăceri din înalte turnuri
a rămas pupila împietrită
ridicând peste zări întrebări
mă caţăr stingher către cer
rătăcit în şuvoiul de ape
căutând veşnicia chemării
strivesc în palme uitări
în ochi să oglindesc necuprinsul
voi păşi peste ani în rostirea de seară
să pipăi iarba de acasă
să privesc zborul de fluturi
să respir cerul înalt
zidind în jur biserici de cuvinte
să scriu silabele pe boltă
în taina sfântă a învierii
învaţă-mă îmbrăţişarea, Doamne
să fiu făclie în noapte
purtând pe buze versuri de lumină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

curg lacrimi de piatră
geme durerea şi plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieţii
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveşmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

Scriu.
Pentru cine scriu?
În ce inimi
va găsi ecou
cuvântul meu?
Există un număr
asfixiant
de restrâns
de singuratici
care pot înţelege
ce scriu.
Fiecare
vorbeşte cu el însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

aici şi timpul a murit
înjunghiat
tăcut, necunoscut
cărările mă alungă
spre alte lumi, spre alte dăţi
pulsează în mine un foc necunoscut
păşesc peste ape
sub steaua ultimului ceas
făşnesc gânduri în tragice amurguri
aici şi clipa sângerează
cuvântul a rămas pe buze uscate
mă cheamă un glas
himerice lumi
mă arde retina sub ţipătul luminii
noaptea dansez în ploaie cu strigoii
sub lacrima nufărului alb
uitat între pleoape
în zori, urc să cioplesc
fântâni de rouă în cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

păşesc printre stele
pelerin al nopţii
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absenţa
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerţi, te rog să mă ierţi
m-ai învăţat să respir albi boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ţi-am simţit mâna când m-ai mângâiat
nu ţi-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii să văd necuprinsul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuţitul mă doare şi plâng
uneori păşesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume şi frig
mă apropii de mine
mi-e teamă şi fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aş pleca de aici, aş pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viaţă
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a aşteptare
dimineţile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleştar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu!

Scriu cât de mult mă doare şi nu pot să măsor
La cât aş vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puţin viaţa m-a alintat vreodat'
Şi câte tot ea mi-a luat...

Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puţine zâmbete-am păstrat
Şi cum haina suferinţei-am îmbrăcat.

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită
Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.

Scriu cât de mult se plăteşte-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neşters...
Scriu cât de vag şi de puţine-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte poveşti am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Şi câte taine stridente fără glas.

Mai scriu şi depre ea şi despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunţat
Să fie într-o Carte înregistrat...

Scriu cât de mult aş vrea să se oprească
Şi totodat' neîncetat să crească...
Durerea şi iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Şi tot mai scriu şi peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ţine viu...
O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor
Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos cuvântului

la 31 August - Ziua Limbii Române

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens şi rost existenţial formalităţii cu nume de trup trecător –
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie).

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.

mi-e sufletul o colonadă ce dă sens şi rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers

... un univers în care

cuvintele ce se preling din ochi,
din suflet,
din trupul dezgolit,
le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,
cuvântului nedefinit şi nerostit
(de teama neputinţei de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârşit)
când eu le căutam în întruparea celor morţi din cei vii,
şi-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii-
în alte cuvinte ce le-au adus,
alte cuvinte care s-au spus,
alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute,
de teama neputinţei de-a iubi,
din preaplinul iubirilor trecute,
iubirilor tăcute şi nerostite...
te caut cu neputinţă printre cuvinte.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în noapte

te-am aşteptat o viaţă, femeie
scrijelind orizontul cu pana
scriam poem după poem
căutând veşnicia chemării
striveam umbrele serii
visam să zbor cu aripi de soare
aş vrea să fiu în noapte un sărut
cu buzele de foc
m-ai învăţat să zbor spre necuprins
aş vrea să scriu pe trupul tău cu spuma mării
în zori, să te îmbrac în valuri
atingeam taina cu buzele
căutănd adâncimea unui vis
visam să fiu o liră a iubirii
să cânt, să-ţi cânt
împletind amurgul cu oceanul de gânduri
m-am oprit pe sânul tău mângâind neştiutul
te dezbrăcam de păcate până la limita cărnii
aşteptând zorii de apă
ţeseam din valuri o îmbrăţişare
femeie, fluture în noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul prezent

să mă scriu, să mai scriu
o simfonie a iubirii
pe clapele unui clavecin în astă noapte
priveam tăcutele retine şi lăcrimam
în câte un vers
eu te chemam să complectez prezentul
cu verbul a iubi în taina nopţii
şi oboseam tot alergând după un adverb
tăceai şi te-nveleai cu tăcutele suspine
plecai şi te întorceai în mine
erai femeia fără chip şi nume
şi te priveam...
offf, ce priveam
cum pasul tău şăgalnic pierea prin ani
mă alintai şi iar plecai
să complectezi trecutul
cu un prezent rămas pe buza sorţii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!