Zebra
Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul și-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.
Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Și vrăjită ierbăria;
Dar din temniță pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.
poezie celebră de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre cai sau poezii despre ochi
Citate similare
Sună iubire, sună!
sună, iubire, sună!
pământeană așternere de note zâmbește sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârșite
sună, iubire, sună!
clopoțeii șarpelui ridicându-și capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...
sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvășit într-o chemare unică dar atât de inutilă...
sună, iubire... și taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorțit între nimic și nimic.
mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.
parcă erau trei?
pe al treilea mușcă-l cu sete și aruncă-l departe...
o pasăre cu inima de stâncă îl va cuprinde în cioc,
uitând minciunii groaza de a redeveni adevăr...
poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
- poezii despre adevăr
- poezii despre adevăr și minciună
- poezii despre șerpi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întrebările zebrei
Am întrebat zebra,
Ești neagră cu dungi albe
Sau albă cu dungi negre?
Iar zebra m-a întrebat la rândul ei,
Ești om bun cu obiceiuri rele
Sau om rău cu obiceiuri bune?
Ești gălăgios și din când în când tăcut
Sau tăcut și din când în când gălăgios?
Ești un om fericit cu unele zile triste
Sau trist cu unele zile vesele?
Ești dezordonat și uneori îngrijit
Sau îngrijit și uneori dezordonat?
Și tot așa, dă-i și dă-i, dă-i și dă-i,
Și dă-i, și dă-i.
N-o să mai întreb zebra
Niciodată ceva despre
Dungile ei.
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre negru, poezii despre alb, poezii despre zile, poezii despre timp sau poezii despre fericire

Sună telefonul, sună...
Sună telefonul, sună cu emoții răscolite,
Glasul tău este departe, de tine mi-aduc aminte...
Spiritul îmi este ludic, te port în a mea trăire,
Chiar de depărtarea-i mare, cu suspensii de iubire...
N-am pus puncte de uitare pentru exclamație,
Existența îmi frământă visele cu grație...
Sună telefonul, sună, te simt atât de aproape
Încât zările se fac flăcări vii în vad de ape...
O majusculă răsare în cel mai frumos cuvânt,
Este I de la iubire, cât iubire-i pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre telefon
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- poezii despre existență
- poezii despre cuvinte

Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
Ai și tu puțin răbdare,
Că primul născut, vezi bine,
Cu mezinul în spinare,
Au ajuns deja la tine...
Sună bine, sună bine!
poezie de Marius Robu (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere

Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
Ai și tu puțin răbdare,
Căci primul născut, vezi bine,
Cu mezinul în spinare,
Au ajuns deja la tine...
Sună bine, sună bine!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre ochi

Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Și dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre râuri, poezii despre poduri sau poezii despre noapte
Și cornul tainic sună
Și cornul tainic sună; prea înfiorată
Îi simțea degetele jucând pe clapete,
Mimând nepăsarea se uita pe perete
La romanul semeț; rondo de sonată
Se îmbujorase brusc la do-ul de sus,
Mută, suflarea de la Ateneu îl sorbea,
Pe valuri de sunete legănată se lăsa
Iar cornul tainic sună; ca ziua în apus
O captivase toată dorința-i fără glas
Așteptându-l pe scările de la "Artiști",
Se alipiră unul de altul, bizar triști,
Drumul trecând la "Athénèe Palace"
Goliciunea-i, fildeș, se proiecta din abajur,
Instrumentistul, helas, un strașnic virtuoz
În bis-urile ca un vis păgân, mov-roz...
Și, sostenuto, cornul sună în Q-Dur.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ștefan Petică
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre degete, poezii despre artă sau poezii despre Ateneu

Zero fierbinte
Când sună telefonul la ora zero fix,
Pe un covor cu dungi maro deschis
Privești nedumerită ca o vițea la stele
Și mâna ți-ai băga-o în conturile mele.
epigramă de Ileana Nana Filip din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre telefon, epigrame despre stele sau epigrame despre mâini

Plouă
Da, plouă cum n-am mai văzut
Și grele talăngi adormite,
Cum sună sub șuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul și când plouă!
Și ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcnește la ploaie, râzând..
Oh, plânsul și când plouă!
Da, plouăși sună umil
Că tot ce-i iubire și ură
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plânsul și când plouă!
Ce basme și le spun!
Ce lume-așa goală de vise!
Și cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori și nebun?
Oh, plânsul și când plouă!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vecini, poezii despre somn, poezii despre nebunie, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Epigramistului Gheorghe Grosu, autorul volumului: "Cineva sună la ușă"
Când te mai sună, îndrăznesc
Să te implor de mii de ori:
Să nu deschizi, că năvălesc
Nemulțumiții cititori...
epigramă de Nichi Ursei din revista "Epigrama", nr. 48 (iunie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scriitori, epigrame despre nemulțumire, epigrame despre epigrame sau epigrame despre Gheorghe
Rondelul Vânătorilor
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata crește tot mai mare.
Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.
Ucid cerbi și căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ținte aleatorii,
Iar conștiința nu îi doare.
Sună cornul tot mai tare.
rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre creștere sau poezii despre conștiință
Calul plângând
Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele așezate în stog scânteiau
lumini ieșeau din ele
încât cu inima ușoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperișul uscat de arșiță.
Calul plângea. Cine a observat nu mai știu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea
Și i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtițe și pene de păun
Ovăz și trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut să se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând
Atunci au început să-i cânte psalmi
cântece de război Au încercat să se apropie
de el în caschetă militară
în pielea de vită a lui Gingis Han
dar calul plângea stând tolănit
în animalice lacrimi
Și plângea și atunci când toți
pe brațe l-au purtat cântând
și ca pe bolnav în dune de puf
l-au învelit din toate părțile
Calul plângea. În urma lui stogul
se freca de livadă scutura ovăzul
necheza animalic.
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre animale, poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre război sau poezii despre păuni
Zebra nu ține cont de modă. Ea poartă mereu aceleași dungi.
aforism de Mihail Mataringa (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre modă

În grădină plânge vara
În grădină plânge vara,
Sună cornul în ispită,
A căzut pe gânduri seara
Cu lumina risipită...
Cine știe-n câte rânduri
Geana nopții se mlădie
După lacrimă de vânturi,
Care bântuie-n pustie?
Ne mai saltă, când și când,
Bolovanii de pe gând,
Când se leagă de pereche
Mirii potcoviți de streche...
Toate vin și toate trec,
Gerul vieții ne sfâșie,
Pașii verii ne petrec
Toată toamna cenușie...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre ger, poezii despre vânt sau poezii despre nuntă

Arbore: Am inventat un ceas deșteptător! Un ceas care sună întruna.
Samson (cuprins de un entuziasm neașteptat): Nemaipomenit! Vorba poetului: Mereu îl vom întoarce, el va suna mereu!
Arbore: Nu trebuie întors. Are baterie. Sună 24 de ore din 24. Cu el vom putea menține conștiința națională pururi trează! (Pauză.) De fapt, nu sună! Behăie! E primul ceas mioritic, adaptat la exigența tradiției...
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre țări, umor despre tradiții, umor despre poezie, umor despre oi, umor despre inventatori, umor despre copaci, umor despre conștiință, umor despre ceasul deșteptător sau umor despre ceas

Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre sprâncene, poezii despre sfârșit, poezii despre noroc sau poezii despre mâini

Păcală: Mă îndoi, deci rezist.
Tândală: Nu așa sună maxima carteziană!
Păcală: Nu sună, doar se aplică.
replici din Brașovisme de Costel Zăgan (24 decembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Păcală
Viitorul sună bine
Sună puțin comic, dar e tragedie,
Ne vindem viitorul... din prostie.
distih de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre umor, citate despre tragedie, citate despre prostie sau citate despre comedie

Scrisoare
... Și tot așa pe înserate cum e acum ți-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrățișare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când știe gândul să și-o spună...
Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici și-ascultă
Noi amândoi acum e anul. Ce dulce lacrimă și multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu ești tot...
poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Farago despre gânduri, citate de Elena Farago despre timp, citate de Elena Farago despre seară, poezii despre scrisori, citate de Elena Farago despre muzică sau citate de Elena Farago despre cuvinte

Clopotele
Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...
Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre albastru