Anacronism

Promovând găunoase interese- precum spaţiile mortuare,
ce devin excedentare prin putrefacţie sau mumificare-
reuşesc unii, să-şi creeze alianţe de adepţi
prin partizanerii de găşti- oficiale- compuse cert... din cei fără de neuroni potenţi.

Şi printr-un paradox devenit universal, dintr-o practică milenară,
istoria a inventat- pe un făgaş fals de supremaţie, cel puţin ordinară-
percepte anacronice, vândute într-un modernism deşănţat;
creându-se iluzia unei perimate democraţii, cunoscută sub forma unui lexic de "Stat reformat".

Separarea puterii, nu este cea naturală, universal acceptată;
este rezultatul minciunii, al unei promisiuni intangibile, deplasată...
vândută sub forma de "răvaşe", prin tot felul de săgeţi otrăvite...
inclusiv prin "curve" masculine, sau fotomodele refutate, depăşite...

Însuşirea în bun personal- a ceea ce o naţiune întreagă produce-
face parte din practica unei teorii ce doare, şi îs capabili de a o induce,
fiind o parte însemnată, dar minoritară în acceptul de "escrocherii";
practicându-se făţiş, într-un lanţ vicios de interacţiuni personale, de abjecte financiare... maşinării.

Inevitabilul existent de schimbare... este ignorat în scop strict personal.
Se încearcă evitarea importanţei, că-n fond tot ce se petrece, necesită bun aport intelectual
ce în mod categoric ar asigura o existenţă echitabilă, în cunoştinţă de cauză;
S-ar conduce omenirea la o "pace"- inclusiv socială şi economică- continuă, fără crize... fără pauză...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interioare...

Ascunzişuri acoperite de fumigene mascante
cu cotloane întortocheate ce irump în ieşiri violente,
uneori doar exprimate în subterfugii ezitante,
sau pur şi simplu, sunt doar recunoaşteri de realităţi... evidente.

Inexplorabilul e doar dogmatic, invocat în loc de neştiinţă...
Este-o simplă inerţie, ce încearcă să-şi justifice inacţiune,
sub neverosimilitatea unei pretinse lipse de putinţă,
dar cu pretenţia unei pseudocunoaşteri proclamate, sau prin... delaţiune.

Suntem copleşiţi de descoperitori futurişti de destine
fără şcoli pertinente ale ştiinţei, doar profitori de ocazie, autodidacţi,
simulatori de evenimente incontrolabile, invocate spre deruta de sine;
cu scop coercitiv, de obţinere de profituri fără nicio justificare, nişte abstracţi...

Oricum suntem nişte produşi cosmici, ai astralului nemărginit,
sensibili conjuncturilor de aşezări la masa... Universală,
şi precum oceanul, ce se ridică doar la trecerea unei Luni-satelit...
Inima, mintea, şi în general trupul, nu sunt numai o existenţă... carnală.

Interioarele, în fond, ţin de-o arhitectură cu proiecte precise,
cu termene de execuţie asumate şi realizate după standarde personale,
ce ar ţine de reguli, regulamente şi legislaţii, la plural "bine- simţite";
dar adesea sunt dejucate machiavelic, cu cert suport în relaţii... de o minte anormală!

Concluzia ar fi irefutabilă, prin însăşi înţelesul de "interior",
care presupune fără putinţă de tăgadă, că totul necesită o deschidere...
Deci pentru evitarea exploziei concentrării minciunii şi a perversului "superior"
Ar fi necesară, la faţa locului, pentru început, cel puţin o serioasă... descindere!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să considerăm un principiu unanim acceptat: "Suprafaţa apei are tendinţa de a deveni mereu orizontală". Este o lege universală, aplicabilă apei oriunde s-ar afla. Să luăm un alt principiu: "Materia încălzită se dilată". Este valabil oriunde, în orice moment sau împrejurare. Dacă încălziţi o bucată de oţel, ea se dilată, indiferent dacă vă aflaţi în China, Anglia sau India. Acesta este un adevăr universal. Este, de asemenea, un adevăr universal, că tot ceea ce imprimaţi în subconştient se va exprima pe ecranul vieţii sub forma unei condiţionări, a unei experienţe sau a unui eveniment anume.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzutul există în Linişte, fără a deranja sunetul. Oceanul nu pretinde atenţia valului, chiar dacă Oceanul susţine existenţa valului. Însă, oare, valul îşi aminteşte că el este apă sub forma unui val? Aceasta este călătoria de cunoaştere de Sine, aceasta este călătoria de întoarcere la Sine şi de renunţare la sine. Căci tot ceea ce vezi în lumea manifestată sunt fragmente ale Unicului Sine, care se exprimă prin toate formele existente. Nu există separare între vlăstarii Unicului Sine, la fel cum nu există separare între mal şi apă. Dacă apa nu exista, malul nu avea niciun sens. Apa şi malul sunt Una, exprimate în forme diferite, unice, dar interconectate. La fel este şi forma pe care tu o ai acum: este un fragment al Unicului Sine - al Conştiinţei Absolute - exprimată într-o formă unică şi interconectată cu celelalte forme, la rândul lor unice. Însă, cu adevărat, nu eşti forma pe care o vezi în oglindă - eşti Viaţa din această formă, care se exprimă prin această formă. Iar faptul că ai inteligenţă proprie, se datorează unui mecanism natural prin care forma îşi păstrează direcţia de mers. Însă, ce face forma? Se identifică total cu forma, deoarece uită de ceea ce ea era înainte să fie sub forma unei forme. Înainte ca forma ta să existe, era Fără De Formă. Şi încă mai este, căci Nevăzutul este în continuare în forma ta, susţinându-ţi existenţa formei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia raţiunii pure practice, adică a libertăţii, şi această autonomie este însăşi condiţia formală a tuturor maximelor, singura prin care ele pot fi de acord cu legea practică supremă. Dacă prin urmare materia voliţiunii, care nu poate fi altceva decât un obiect al unei râvniri, care este legată, cu legea, intervine în legea practică ca condiţie a posibilităţii acestei legi, de aici rezultă heteronomia liberului arbitru, anume dependenţa de legea naturală, de a urma vreun impuls sau vreo înclinaţie, şi voinţa nu-şi dă ea însăşi legea, ci numai preceptul pentru supunerea raţională la legile patologice; dar maxima, care în chipul acesta nu poate conţine în sine niciodată forma universal legislativă, nu numai că nu creează în acest mod nicio obligaţie, ci este ea însăşi contrară principiului unei raţiuni pure practice, prin aceasta contrară deci şi simţământului moral, chiar dacă acţiunea care provine din el ar fi conformă legii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era nespus de tulburat. Nu-şi lua ochii de pe ceea ce pentru un scluptor e de-a dreptul, sacru: forma, forma, forma, fiecare alta decât cealaltă, toate asemănătoare şi din nou deosebite şi totuşi, contopite toate şi corespunzătoare unei idei unice: cântarea bucuriei de a trăi prin mişcare; prin mişcarea armonioasă, graţioasă, fascinantă prin frumuseţea ei neasemuită.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurenţă între două nume, în acelaşi timp asemănătoare şi diferite. Chiar şi în absenţa acestei concurenţe, cea de-a doua intenţie nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care aminteşte de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârşeste prin a renunţa, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi dă forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenţie injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

milă

Mila este o mişcare de simpatie prin care ea ne face să depăşim propriul nostru eu; în loc de a mări suferinţa, ea o împarte, cu alte cuvinte, în două şi contribuie la promovarea unei duble satisfacţii: aceea pe care eul nostru, într-un mod general, o încearcă prin faptul largii sale participări la stările psihice ale altuia şi aceea pe care o încearcă altul pentru că vede în mila căreia el îi este obiect, manifestarea unei sincere iubiri şi a unei profunde participări.

definiţie de M. Scheler
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efortul obişnuit presupus de o inhibiţie devine, la auzul unei naivităţi, dintr-o dată inutil, descărcându-se prin râs; aici, abaterea atenţiei nu este necesară, probabil că suprimarea inhibiţiei se produce direct şi nu prin intermediul unei operaţii induse. În acest caz, ne comportăm la fel cu cea de-a treia persoană implicată în relaţia cuvântului de spirit, care beneficiază de o ridicare a inhibiţiei fără efort personal.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul posedă, bineînţeles, o aură care nu se schimbă, care arată ceea ce este el în profunzime, dar ea are nuanţe care variază de la un moment la altul. La fel stau lucrurile cu faţa omenească: în timpul unei zile, trece prin tot felul de expresii, fără ca aceasta să-i afecteze forma nasului, frunţii sau gurii.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găseşte acea pace ce nu necesită o practică, deoarece pacea ce este doar rezultatul unei practici se va prăbuşi în faţa stresului.

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice idee este, prin ea însăşi, înzestrată cu o viaţă nemuritoare, asemeni unei persoane. Orice formă creată, chiar şi de către om, este nepieritoare. Căci forma este independentă de materie, şi nu moleculele sunt cele care constituie forma.

Charles Baudelaire în Inima mea dezvăluită
Adăugat de diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelarea fără pregătire într-un moment nepotrivit a unui adevăr poate dăuna. Dar falsificarea în prealabil a adevărului unei opere sau a unei vieţi (deci a unei conştiinţe) nu este justificată cu nimic.

Marin Preda în Imposibila întoarcere
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat (în mod absolut), Tu nu eşti forma, ci Esenţa manifestată sub respectivă formă; tu nu eşti forma, ci Viaţa din respectiva formă; tu nu eşti forma, ci Liniştea exprimată sub respectiva formă. Esti o formă doar din punct de vedere relativ, adică incomplet. Dacă este incomplet, este temporar. Dacă este temporar, în plan absolut nu există. Aşadar, cu adevărat (complet, absolut), eşti Factorul Fără Formă, fără de care forma nu ar putea exista. De îndată ce te identifici cu forma, dai naştere unor întregi scenarii, construite prin raportarea la celelalte forme ale realităţii, formate chiar în jurul formei care crezi că eşti. Privind realitatea prin ochii formei, încerci să interpretezi ceea ce priveşti, tocmai pentru a-i da sens realităţii şi pentru a construi ierarhii de valoare.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin secolele al XIX-lea şi al XX-lea se obişnuia să se recruteze din toate clasele societăţii copii cărora li se vâra cu de-a sila în creier tot felul de ştiinţe şi rezultatul era că unii învăţau ca o maşină tot ceea ce li se spunea, lucru care nu avea nici o consecinţă rea, dar nici bună, ştiinţa fiind pentru aceştia un mijloc de a ajunge la un scop, pentru formarea unei cariere.

Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitatea minţii este de a întreţine separarea, nu de a-ţi aduce unitatea. Normal că se poate fără ca ea să apară. Uită-te în jur, plantele, animalele, faptul de A-Fi le este de ajuns. Absolut totul este întâmplător dacă vezi că eşti într-un vis, dar dacă te crezi un gând atunci nimic nu mai este întâmplător şi vei vrea să înţelegi totul ca să controlezi totul. Mintea care nu poate supravieţui decât prin rost, printr-un scop, întreabă dacă are şi ea un scop? Doar acela de a te ţine înlănţuit. Când vine vorba de anumite elemente pragmatice mintea e în regulă, dar în căutarea lui Dumnezeu mintea nu are decât rolul unui escroc notoriu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De acum încolo, progresul global este posibil numai prin consens universal în stabilirea unei noi ordini mondiale.

citat din Mihail Gorbaciov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi menţiona numai că prin aceasta nu am în vedere soluţii pripite, în viitorii ani. Vor trebui, însă, găsite în viitor, asupra cărora este necesar să se reflecteze încă de pe acum. Altfel, s-ar putea să se întâmple să fim luaţi prin surprindere, fără a avea soluţii, sau cel puţin perspectiva unei soluţionări a problemelor.

Nicolae Ceauşescu în Convorbiri, Nicolae Ceauşescu - Gerald Ford 2-3 august 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt beneficiu important al hranei vii este încărcătura bioelectrică. Adică hrana vie este încărcată electric de la soare. Prin fotosinteză plantele captează energia solară sub forma legăturilor chimice, care apoi este transmisă către celulele corpului când planta este consumată. Această electricitate primită prin hrană trezeşte moleculele inerte din corp fie prin cedare, fie prin preluare de electroni. Nu mai încape îndoială că potenţialul electric, energia electromagnetică a alimentelor vii face parte din puterea vindecătoare.

Virginia Faur în Un brevet de viaţă lungă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea

Ideea lui Platon trăieşte,
Şi Platon nu-i deloc învechit.
Ideea, lumea urneşte,
Fără idee totu-i împietrit,

Ce-am fi fost noi, oamenii, fără idei?
Am fi rămas nişte bieţi hominizi,
Rătăcind prin tenebre, noapte şi zi,
Fără speranţă şi fără temei.

Ideea făureşte prezentul,
Şi aprinde-o lumină în viitor,
Ea ne separă de trecutul,
Primitiv, fără zor.

Ideea transformă deşertul
Într-un sol roditor,
Şi poate să aducă pământul,
Mult mai aproape de cer.

Viaţa ne este-o idee.
Prin idee astăzi trăim,
Ideea e cea care ne cerne.
Cu idee noi reuşim.

Ideea este sămânţa
Înnoiri din noi,
Ideea este speranţa
Unei lumi pline de nevoi.

poezie de Gheorghe Alionte (30 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!