Carda
Un boboc în roua dimineții
Își deschide aripile vieții,
Ca nou-născut în aura luminii
Începe zborul, arta împlinirii.
Este greu împiedicat de toate,
Dar ambițios le izgonește-n noapte
Și din tristeți renaște fericire
Și suferă zâmbind la zile.
A cunoscut priviri necunoscute
Și-a fost atins de taine mult prea multe
A încercat să lupte, a învins
Dar rănile-n cuvinte s-au destins.
A înotat în ochii săi albaștri
A cumpărat aripi de la aștri
Și zboară neatins de stele
Repetă, ca-ntr-un joc de iele.
Un zâmbet la-nceput, o simpatie
Se pierde în trecut pe o câmpie
Un sentiment transcris în trei cuvinte
El e norocul ce-l aduce-n minte.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Pasărea Phoenix
Renaște, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.
Și-i animat de simțăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaște, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav și siderat...
Și înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,
Renaște, tainic, din cuvinte.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire divină
Ai reușit tu oare să îți închini aripile
Către trupul meu topit?
Și mi-ai atins tu ochii, când m-ai făurit?
Ai stat tu lângă mine și mi-ai cioplit în Rai
Un loc, odihnă sfântă și nu vrei să mi-l dai?
Ai refăcut în legi sclipirea de-ajutor
Și mi-ai întins destinul prin suflul într-un nor?
Iar eu drept mulțumire de barbă-ți mă agăț
Și nu văd că te doare căci tot mai sus mă-nalț
Tu ca un tată Sfânt de-a pururi
Mă iei și-apoi mă liniștești
Și-n noapte să nu-mi fie frică
Tot câte-un înger îmi arăți
Iar eu copilă fiind în toate,
M-agăț din nou de barba Ta
Și pân' la urmă dormi pe scaun
Cu măna-mi mică-n Măna Ta.
Ce lucru să-ți aduc ca jertfă?
Îți dau chiar tot ce am, ce vrei
Căci știu că undeva în ceruri
Tu iar în brațe-o să mă iei.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vede prada când vânează
Respiră sângele fântânii,
Mănâncă lacrima fisuri
Un inorog cu aripi roase
De nimfe astăzi veninoase,
O cupă - pântece de mamă
Un urlet, frică fără teamă.
Iar vârcolacii-n jurul lunii
Ascultă sunetul iubirii.
Un farmec, briza și mireasma
Te prinde și te-ncețoșează,
Cu un miros arid de carne vie
Ești amețit de-o păpădie.
Prințesa dramei, fiica urii
Te manevrează cu puterea lunii,
Iar tu o marionetă fără minte
Nu ști să legi două cuvinte.
Azi ești vânat la vânătoare
E teritoriul ei, iar tu decor în căutare.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străjerul vieții... luna
De ce să pleci când n-ai habar
Că viața e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viața e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiți când vin la tine.
Chiar dacă sari peste greșeli
Sau treci direct prin ele
Din viața asta făr' de legi
Tu chiar acuma poți să pleci,
Iar luna va rămâne.
Și tot așa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alți-ți vor norocul?
Privește-n sus și stai mai drept
Căci luna e deasupra
Și lupt-acum,
Și stai pe veci
În viața asta fără legi
Și fără de nimic.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândră floare, dulce floare
Te-am văzut prin geamul vieții
Mândră floare, dulce floare,
Aduceai zâmbet de soare,
Rouă-n roua dimineții.
Te-am întâmpinat zâmbind
Și te-am adunat la piept,
Ai crezut că sunt șiret
Când îți șopteam bâlbâind.
Tu cu irisul fierbinte
Mi-ai potrivit joaca firii
Și în pacea fericirii
Mi-ai spus câteva cuvinte.
Am surâs, semn de mirare,
Am jurat în joc ghiduș
C-am să urc făr' lunecuș
Cu tine în nalta zare.
Te adun și-n vis la piept
Încercând mereu, mereu,
Zborul lung spre Dumnezeu
Tu, floare și eu, poet.
Geamul vieții se deschide
Zâmbet dulce m-a cuprins,
Zboru-n mine s-a aprins,
Prin tine culoare prinde!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze de speranță
Raze de speranță
O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când flacăra democrației a învins!
Când flacăra democrației a învins
Tu-ai fost un etalon de echitate,
Mănat de-un sentiment de necuprins,
Ai oscilat între hectare și palate.
Pe baricade, acum ni-e glasul stins,
Abandonăm și ultima cetate,
Când flacăra democrației a învins
Tu-ai fost un etalon de echitate.
Jocul tău murdar, obscur,'i-a prins'
Pe toți lingăii ce-ți ridică osanale
Apoi, apari ilustru, hăhăind destins,
Și debitezi cuvinte absolut banale,
Când flacăra democrației a învins!
rondel de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mi-amintesc de cuvinte
Cât de multe cuvinte formează tăcerea...
Mă rezem cu gândul de drumul uitat,
La capătul lui m-ascund după lună
Scriindu-ți cu voce, cuvîntul oftat.
Mă trezesc sentimente ce cad amețite,
Din ochi pică lacrimi și gesturi lipsesc,
Un ceas se ridică deasupra luminii
Când noaptea se duce dar stele lucesc.
Filigranul luminii își schimbă culoarea,
Mi-amintesc de cuvinte lăsate zălog,
Împletesc dimineții din versuri chemarea
Dar tăcerea revine și degeaba mă rog.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei tinere - Să-i fac o epigramă din trei cuvinte
În zborul tău de rândunea,
Cum crezi duduie c-aș putea,
S-o fac așa... din trei cuvinte
Și să fiu sigur c-o ții minte!...
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna iubirii
Îmi amintesc de tine
Un fior dulce-amar în vremea de dinaintea morții
Sub soarele cu raze de gheață al sorții
Fulger de dincolo de zid ce străbate neantul din mine
Ai fost demult, ai fost acum, ai fost aievea, ai fost tot timpul
Fluturele albastru care zboară deasupra eternului alb
Porți stele pe aripi
Și-n ochii tăi, vrăjmașul albului
Unde or fi acum lumile din privirea ta
S-a așezat colbul de stele pe aripile tale
Zborul e greu și albastrul se albește
Te țin ascunsă dincolo de zăbrelele ochilor
Am uitat cotlonul și nu mai găsesc cheia
poezie de Florin Constantin (noiembrie 2009)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litere dansând
Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniștea lor, sunt vârful și pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îți cântă vioară
Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoții în scris,
Un foșnet de carte, un mic paradis
Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar șiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleași citate
Visează poeții, cuvinte... cuvinte,
Îți tac mult prea mult în aduceri aminte
Și strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complotul simțurilor
Încrederea
Un fulg de nea topit
În cristalinul unei priviri.
Un zâmbet
O rază de soare
Ce străbate norii buzelor.
O lacrimă
Un ocean de gânduri
Pe cărarea unui obraz.
O mângâiere
O petală de trandafir
Peste spinii degetelor.
O îmbrățișare
Un gust dulce
În vorbele unei tăceri.
Un sărut
O explozie de culori
Pe buzele zilei.
Un dans
O plutire tandră
În vidul pașilor.
O cugetare
O oprire a unei clipe
Și derularea unui mit.
O clipă
O bătaie a inimii
În privirea surdă.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară mereu
Primăvară e în sufletul meu
Iubirea o stăpânesc cu greu.
Tu ești floarea veșnic înflorită
Cu parfumul dulce-a dimineții binevenită!
Îmi mângâi duios parul bălai
Sărutul trezirii plăpând îmi dai.
Cu ochii tăi albaștri și duioși
Privindu-mă, dragostea noastră pe veci o coși!
Talia subțire tu mi-o cuprinzi
Învârtindu-mă, aripi vrei să prinzi.
În zborul lin purtat de vânt
Să-mi arăți ca iubirea nu are nevoie de nici un cuvânt!
Tu ești raza de soare a dimineții,
Melodia surda ce acompaniază dansul vieții.
Tu ești luna înconjurată de stele
Ce-mi veghează tandru în nopți, visele!
poezie de Diana Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Român
Soarele-i și el român,
astăzi mândru ne zâmbește
și-a luat hainele mai bune
fiindcă azi sărbătorește.
Cerul e și el român,
ne unește în simțire,
de pe orișice tărâm
el ne aduce fericire.
Codrul e și el român,
a văzut atât de multe
bucurii, tristeți și lupte
să rămâi aici stăpân!
Azi, in zi de Centenar,
inimile noastre toate,
Doamne, fă-le să trăiască
sentiment de Unitate!
poezie de Ionuț Daniel Gudula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haina cuvântului
Ce straniu gol în liniștea dintre imagini de timp uitate în valiză
am purtat-o prin anii existenței perene
mă asurzește profunzimea necuvintelor ce stau ascunse pe foaia albă
se cred fantome, ele cuvintele
chiar au devenit fantome din cauza tăcerii dintre noi
nu-mi urlu neputința de a îmbrăca frumosul în haina cuvântului
zi de zi cos literele una de alta cu emoția risipirii de mine
nu toate hainele cuvinte ce le creez îți îmbracă sufletul.
Poate sufletul tău nu e pe măsura creației mele
nu am făcut școala stilistilor în arta scrisului pe măsura celor inteligenți
am doar școala vieții la care mulți se cred premianți
pentru că știu să coase cuvinte ce uneori nu le înțeleg nici ei în profunzime
asta nu-i împiedică să desconsidere efortul meu de a coase cuvinte din boabe de roua
nu vreau să ajung mare creator de modă în arta scrisului
visez să nu mai simt atât de pregnant acest gol din liniștea dintre imagini
care imagini? Deschide cartea vieții și privește foia albă a timpului neînceput
Spune-mi ce vezi? Trecut, prezent?
vei vedea doar viitorul ascuns în haina de cuvinte fantomă
destinul îți pregătește garderoba pentru suflet. Nu pierde acul timpului.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc la două lumi
Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.
Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.
Și ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin
Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?
Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.
Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?
Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nou-mormânt
Și dus a fost!
Cuminte
m-am așezat apoi pe bancă
cu cele două aripi pe genunchi
cădeau mănunchi de frunze peste vie
și pași se auzeau
prin curte măturând
din cele două aripi ningeau peste cuvinte
cadavrul unui înger
ce dus a fost
de-o minte
c-un nou-născut mormânt!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indulgență divină
Mă mint să văd în mine ce nu-i adevărat...
Mamona nu stă-n casă cinând cu Dumnezeu...
Mă mint c-aș fi aleasă pe drumul cel curat,
Dar adevăr, e numai orgoliu-n apogeu.
Sunt mult prea multe taine ce eu am cunoscut...
Așa multe mistere pătruns-au prea adânc...
De la-nceput mi-a dat multe de avut...
Cărând neîncetat din timpul meu de prunc...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Fluturi noi
Albastru-n cer și verde pe pământ -
Așa-i acum, e-o primăvară caldă
Și-n dansul nou, uitând de nori și vânt,
În fluturi noi, privirile își scaldă.
Cuprinde-n ochii ei nemărginiri
Întinerite-n roua dimineții
Odată cu-ale zorilor priviri
Ce-ndepărtează urmele tristeții.
Și râde înspre noaptea ce-a trecut,
Și cântă fericită și zglobie
În zborul ce-l mai are de făcut
Atât cât timpul ei va fi să fie.
Spre fluturi noi, trimite-acum salut,
Căci fluturii albaștri-au dispărut
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!