Elogiul depărtării

În izvorul ochilor tăi
freamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenţei.
În izvorul ochilor tăi
marea îşi ţine făgăduiala.

Aici îmi lepăd eu
– o inimă care-a zăbovit printre oameni –
veşmintele şi strălucirea unui jurământ:

Mai negru în negru, sunt şi mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sunt tu, abia când sunt eu.

În izvorul ochilor tăi
plutesc, la pradă visând.

Un năvod de-un altul se prinde:
ne despărţim îmbrăţişaţi.

În izvorul ochilor tăi
un spânzurat sugrumă ştreangul.

poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana ochiului

Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.

Vama împlinirilor
Converge
Dinţilor căzuţi
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenţei.

Izvorul seacă,
Stelele coapte
Îşi scutură seminţele
În icoană!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim izvorul...

Iubim izvorul, râul şi pădurea
Că ele-s dătătoare de viaţă
Şi asta în familie se învaţă,
Că-s elixir ceresc şi nu de-aiurea!

Privim în fiecare dimineaţă
Cum îşi împrăştie în noi răcoarea,
Cum ne oferă ochilor splendoarea
Când se ridică vălul dalb de ceaţă.

Avem o bogăţie ancestrală,
Milenii-n şir şi-a menţinut culoarea,
Dar de curând s-a instalat paloarea

Căci monştri sângeroşi au dat năvală
Şi prin natură şi-au lăsat duhoarea,
Iar pentru totul cerem socoteală!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut izvorul

Sunt o cascadă
Cu lacrimi clare
Ce-si lasă gândul
Să curgă agale

Cu gândul meu
Sărut izvorul
Credinţă e la greu
Tacit prind zborul

Ajung in matcă
La destinul meu
Cascadă sacră
Iubirea unui zeu

Gându mi visează
La omul însetat
Ce dintr o sorbitură
Izvorul l-a secat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburări digestive: oare

cât să mai înghită ochiul nostru din... peisajul
cu ruine de fabrici, cu ruine de triste uzine?
e... o tulburare
digestivă aici, sau încă nu se ştie ce-ar fi încercat
o inimă de strungar? poate să-şi spele o mână în rampă
cu alta: cu care
se şterge, prin apăsare, la ochi şi în jurul tichetelor de
mâncare... a ochilor prea vioi, a ochilor altcuiva!
mica sau marea
sa aplecare – depinde cum priveşti dispre in
testin – ţine acum de destin: de o crampă...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul, altul decât cel al ochilor

şcolile sunt bine închise -
învăţătoarele sunt în fine deschise...
copiii sunt prizonierii unui sistem
în-ză-pe-zit (?!) - sub
codul roşu, de-un alb...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor tăi

M-am pierdut în verdele ochilor tăi
şi-am alergat până am ajuns departe
în adancul inimii tale.

Minunată se vede lumea,
însă tu o vezi cu bunătate,
iar eu alerg mirată prin ei.

Ce bine şi ce lumină e acolo
... dar ai clipit şi m-am regasit
fericită că sunt "lumina ochilor tăi"!

poezie de Lusiana Drăguşin (18 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Domnule doctor, sunt deprimat.
Psihoterapeutul: Deprimat?
Pacientul: Da, domnule... Cu preţurile astea... cu viaţa asta... m-a apucat depresia.
Psihoterapeutul: Depresia psihică... Mda, înţeleg. Şi cum se manifestă?
Pacientul: Domnule, în primul rând am senzaţia de ameţeală continuă... e drept că nici n-am mâncat de trei zile...
Psihoterapeutul: Altceva?
Pacientul: Îmi vine să plâng tot timpul... tot timpul... iar în faţa ochilor...
Psihoterapeutul: Ce se-ntâmplă în faţa ochilor?
Pacientul: Văd ceva mic şi negru...
Psihoterapeutul: Ceva mic şi negru?
Pacientul: Da, mic şi negru, negru...
Psihoterapeutul: Vai, domnule... cum puteţi spune că suferiţi de depresie? Mic şi negru aţi zis? Dar asta înseamnă, domnule, că dumneata vezi în viitor... Cum pot eu trata de depresie psihică un om care are viitorul în faţă?!...

replici din Unda veselă, spectacolul "Sfârşitul lui Robinson Crusoe" de Corneliu Sofronie (1995)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii pseudocritici literari sunt atât de idioţi încât, în loc să se bucure de apa curată a unui izvor, cred că, dacă pun o picătură de lături în apa lui, vor spurca întreg izvorul. Numai că murdăria e dusă la vale, iar izvorul dă în continuare apă curată.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (19 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda ochilor

Ochilor, voi ştiţi de ce se-nvârteşte Pământul?
Ca să vedeţi voi mereu alte stele
Şi cerul întreţine ghirlande licurinde
Ţinând aprinse toate stelele
Care se-ntrec să fie nevăzute
Ca fetele mari la măritat
Şi tot universul e cu ochii pe voi,
Ochilor. Pe planeta asta cu
Miliarde de oglinzi în care
Se găteşte lumina.
Să mai vorbesc de iarbă, de păsări
Sau de flori? Pentru voi sunt, ochilor.
Norii sunt pentru ochi. Dar tunetul?
Pe el n-aveţi ochi să-l vedeţi,
Cu toate că vă face şi el poze cu blitzul.
Sunetul a rămas al urechii.
Restul e pentru ochi.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (23 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către cetatea ochilor

Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,
din întuneric iubesc
adunarea vulturilor,
pe culmea grea
a vânturilor,
desfăşor
o dorinţă de zbor
infinită fugar
spre o idee doar,
de a ajunge color
la casa mea
şi-a lor
în cetatea ochilor.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi plăcerea sunt una. Mama este Eva, ea este izvorul fericirii şi izvorul morţii, ea naşte veşnic, ucide veşnic, în ea se amestecă dragostea şi cruzimea.

Hermann Hesse în Narcis şi Gură-de-Aur
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu laşi...

Să nu laşi luna să te aştepte
Ti-am făcut din razele ei,.. trepte
Să urci cu buzele pe tâmple
Să nu laşi soarele să te cheme..
Te asteptă căldura palmelor
să-ţi împletească in bucle, diademe..
Să nu-mi laşi marea cu plaja goală
In scoicile ochilor,.. eşti perlă
Să nu laşi pădurea să-ţi strige ecoul
In poiana inimii, unde eşti izvorul..
Să nu laşi dorul să mă ucidă
Sub soare şi lună
Prin valuri şi codri
Căutându-ţi ochii...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul amintirilor

Separ izvorul
de stâncă
în setea mea de gând
să te aflu
sunt valuri aprinse de amintire
când umbra nopţii
departe coboară.
Plâng ochii mei printre şoapte
în dulcea lor rapsodie
m-ai prins
sub paşii tăi...
sărutul vântului
bătând în toacă
parfum ducând
spre soare.
Azi suntem de departe
o torţă de lumină
care dansează.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul fericirii şi izvorul tristeţii se varsă în acelaşi rău numit Viaţă.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbându-mă la Xiamen şi privind marea albastră

La răsărit de muntele Jieshi, privesc marea albastră.
Apa dansează în unduiri line, oglindind insule ca nişte turnuri.
Aici copacii cresc groşi, iar vegetaţia este luxuriantă.
Vântul toamnei oftează, valuri mari se înalţă.
Cărările soarelui şi ale lunii par să începă de aici.
Splendida Cale Lactee pare să-şi aibe izvorul aici.
Oh, sunt aşa de norocos să mă aflu aici, cântându-mi cântecul!

poezie de Cao Cao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea ochilor albaştri

Minune vie a ochilor albaştri,
Smaralde, perle, viaţă, poezie,
A minţii mele dragă nebunie,
Sunt pe pământ, sau înălţat la aştri?

Mă pierd de tot când mă cufund în ei,
Nu mai văd lumea, nu mai văd nimic,
Mă micşorez ca un atom, mic, mic.
Mă-nbată doar mirosul lor de tei,

Ce vrajă, ce magie poate- avea,
Adâncul lacului ce-l poartă în priviri,
Ce m-obsedează până-mi ies din firi,
Cu globu-i fin, cioplit în peruzea.

Minune vie-a ochilor albaştri,
Smaralde, peruzele, chip cioplit,
Tu vindeci omul, doar cu un clipit,
Şi mă ridici sau mă cobori din aştri.

poezie de Gabriel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul cu apă curată Kalirhoe, i-a fost daruit Atenei de mama natură, în schimb izvorul de sânge omenesc a fost deschis în Atena de mâna omului... Izvoarele ei sunt de bună seamă secrete, căci înălţimile ascund adeseori taine...

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul poeziei

Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ţi din suflet,
de albele petale,
ce-ţi ard în floarea ochilor căprii...

De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?

Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?

Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?

Sau, cine ştie?, vreun clevetitor
ţi-a scris o telegramă pe un nor,
spunându-ţi, Miss, că eu,
la rândul meu,
lipsit de suflet şi de Dumnezeu,
aş vrea să-ţi fur şi inima, şi versul,
să chem la judecată Universul,
cerându-i, Miss, tribut şi socoteală,
că,-n poezia ta regală,
a introdus şi suflet, şi splendoare,
şi muzică, şi-arome de cicoare,
de toate florile din spaţiu,
iar lumea te citeşte cu nesaţiu...

De-aşa minciună, tu nu te grăbi,
ca să mă pui la zid, în zori de zi,
aşteaptă, ai răbdare, de-aproape
mă cunoaşte,
citeşte-mă în prima zi de Paşte,
citeşte-mă şi-n noaptea Învierii,
că-n versu-mi vei găsi dulceaţa mierii.
Aşa-i şi sufletu-mi, să ştii..

De-aceea, te întreb: de ce nu vii,
să punem punct melancoliei
şi să sleim izvorul poeziei?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot aşa precum unele râuri îşi au izvorul într-un munte îndepărtat, la fel şi spiritul fiinţei umane îşi are izvorul său tainic.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur să fiu ceea ce sunt...

"Împrăştie dorul seminţele-n gânduri
Cu paşi nevăzuţi, prin strunga tăcerii"
Înşiră viaţa-n coloane şi rânduri
Să simtă urmaşii "puhoiul" durerii

Ce-apasă în suflet o rană ce doare,
dorinţa, izvorul, spre tot ce-i curat,
dreptatea nu piere, e nemuritoare,
izbânda e leacul, pentru cei ce-au luptat...

Izvorul nu seacă, el curge mereu,
căci vine din stâncă, argilă şi lut,
să-ţi spună cărarea, îi este mai greu,
lansează doar vestea, un vis ce e... "mut".

Nu fi enigmatic, fii ceea ce eşti,
un rob printre stele, dar şi pe pământ,
aicea ţi-e soarta, aicea trăieşti,
să-ţi laşi printre semeni, acest jurământ.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri (noiembrie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!