Izvorul poeziei
Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ți din suflet,
de albele petale,
ce-ți ard în floarea ochilor căprii...
De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?
Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?
Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?
Sau, cine știe?, vreun clevetitor
ți-a scris o telegramă pe un nor,
spunându-ți, Miss, că eu,
la rândul meu,
lipsit de suflet și de Dumnezeu,
aș vrea să-ți fur și inima, și versul,
să chem la judecată Universul,
cerându-i, Miss, tribut și socoteală,
că,-n poezia ta regală,
a introdus și suflet, și splendoare,
și muzică, și-arome de cicoare,
de toate florile din spațiu,
iar lumea te citește cu nesațiu...
De-așa minciună, tu nu te grăbi,
ca să mă pui la zid, în zori de zi,
așteaptă, ai răbdare, de-aproape
mă cunoaște,
citește-mă în prima zi de Paște,
citește-mă și-n noaptea Învierii,
că-n versu-mi vei găsi dulceața mierii.
Așa-i și sufletu-mi, să știi..
De-aceea, te întreb: de ce nu vii,
să punem punct melancoliei
și să sleim izvorul poeziei?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.