Iubim izvorul...
Iubim izvorul, râul și pădurea
Că ele-s dătătoare de viață
Și asta în familie se învață,
Că-s elixir ceresc și nu de-aiurea!
Privim în fiecare dimineață
Cum își împrăștie în noi răcoarea,
Cum ne oferă ochilor splendoarea
Când se ridică vălul dalb de ceață.
Avem o bogăție ancestrală,
Milenii-n șir și-a menținut culoarea,
Dar de curând s-a instalat paloarea
Căci monștri sângeroși au dat năvală
Și prin natură și-au lăsat duhoarea,
Iar pentru totul cerem socoteală!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când mergem prin ceață
E ceață în gânduri și dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat
Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reușim
Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
Să nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe
În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați să trecem chiar prin nori
Când reușim să ne întoarcem iar la viață
Să nu uităm să ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la orbi învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vânt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața e Isus!
Poți alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CU VINUL CURS PRIN VENE-AL NEMURIRII ELIXIR
Cu vinul curs prin vene-al nemuririi elixir
Ce-l vei sorbi cu lăcomie din al zeilor potir,
Curaj vei prinde-n lumea asta și cea ce va urma,
Conștiința să ți-o cureți de păcate-lungul șir.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vînt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața eIsus!
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce
Și-alege-n toate
Viața cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎMBĂTRÂNIM ÎN FIECARE ZI, VIAȚA TRECE ÎN CURÂND
Îmbătrânim în fiecare zi, viața trece în curând
Și cine oare ar putea-o stăvili și asta până când?
Opriți de neagra veșnicie, vom fi la capătul de cale,
În care neștiutul hău va șterge al umanității gând.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred că există o altă lume în care va trebui "să dăm socoteală". Dar oricum avem de dat socoteală pe lumea asta tuturor acelora pe care îi iubim.
Albert Camus în Caiete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Carnete" de Albert Camus este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Rondel pădurii ucise
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi,
Sunteți veniți de pe aiurea
Să ne-alungați și sfinte ploi.
Făcut-ați loc să creștem oi,
Dar voi ne-ați spoliat și sarea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi!
Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Și vă vom declara război,
De veți mai ridica securea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început fiecare femeie așteaptă bărbatul perfect
covorul roșu propriul oscar
își schimbă culoarea părului culoarea ochilor
acul de sub retină
învață să scrie cereri jurnale plângeri
se întrece pe sine în felul cum
detonează vidul
fiecare femeie e o mănăstire de maici pe care le trimite să facă piața
să deretice
să se roage
fiecare femeie sfârșește prin a păși
pe pietre
constată câte statuete inutile îi ocupă sufletul
își amintește ceva despre fiecare bărbat
niciodată despre bărbatul perfect
fiecare femeie dispune
de un potențial imens de tandrețe
are o poză de familie
pe care zilnic o șterge de praf
îngroapă în craniu firimituri
cultivă aerul cu păsări
și râde calm abia la sfârșit
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
"Căci Harul lui Dumnezeu... ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești..." (Tit 2:11-12)
La școala-n care ne-am înscris,
La școala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni și vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc, ne cresc.
De-atâta slavă înnoiți,
În toate părțile privim
Și-n marea Dragostei topiți,
Iubim, iubim, iubim, iubim.
Ispitele ne-ar vrea învinși.
Ne-ndeamnă șoapte să mai stăm.
Dar noi, de dorul Lui aprinși,
Luptăm, luptăm, luptăm, luptăm.
În lături, rușinoase căi!
Ne-am săturat tot robi să fim!
Cu ochii-n lacrimi și-n văpăi,
Suim, suim, suim, suim.
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl nostru care ești în cer...
Tatăl nostru care ești în cer
A Ta voie vrem să se-mplinească,
Precum în cer și pe pământ,
Împărăția Ta să se adeverească.
A noastră pâinea din fiecare zi,
O cerem de la Tine cu umilință,
Ne-credem în Tine, suntem ai Tăi copii
Îngrijește Tu de tot ce avem trebuință.
A noastre greșeli te rugăm Tu le iartă
Și fă-ne să-țelegem pe deplin,
C-ai noștri greșiți ne stau la poartă,
Când cerem iertare, dar noi nu iubim.
De ceasul ispitei Te rugăm ne păzește,
Și de-om ajunge acolo cu noi să fii.
A Ta împărăție prin noi o dovedește,
Căci Tu puterea și slava în veci o deții.
Amin
poezie de Viorica Graf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopotele-n insula cu stuf
(vivos voco, mortuos plago, fulgura frango)
Aici, chiar s-a stârnit a primăvară
Și am tăiat-o-n patru, prin pustii
Am întâlnit măsura nemuririi
În piatra vie aruncată-n lac, să-mi fii
Încercuire cu tristeți și viață
În fiecare zi, de dimineață
Precum acuma, la cafeaua-n doi
Cu lumea ce s-a strâns în noi
***
La porțile Gadarei a ajuns livada
Pruncuțul Veșniciei
În inimă se-arată...
Când Veșnicia stă ascunsă-n Clipă
Ciugulită de lebedele care cuibăresc
La umbra măslinului sălbatic
Crescut din Zidul Alb
Pe care ți-ai instalat șevaletul
Și pictezi, pictezi, pictezi
Tot ceea ce visezi și vezi
Străveziu și viu
Ca o tăcere care vorbește
Cântă și șoptește
Bat clopotele-n insula cu stuf
Cheamă viii, plânge morții și împrăștie viforele
Când gândul ți-e la Dumnezeu
Un suspin poate fi o rugăciune...
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pădurii desfrunzite
Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.
E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.
Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai să treci
Prin pădurea desfrunzită.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul depărtării
În izvorul ochilor tăi
freamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenței.
În izvorul ochilor tăi
marea își ține făgăduiala.
Aici îmi lepăd eu
o inimă care-a zăbovit printre oameni
veșmintele și strălucirea unui jurământ:
Mai negru în negru, sunt și mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sunt tu, abia când sunt eu.
În izvorul ochilor tăi
plutesc, la pradă visând.
Un năvod de-un altul se prinde:
ne despărțim îmbrățișați.
În izvorul ochilor tăi
un spânzurat sugrumă ștreangul.
poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "Opera poetica" de Paul Celan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Când gândirea nu se mai împrăștie printre cele din afară și nu se mai împrăștie în lume, prin simțuri, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridică până la contemplarea lui Dumnezeu.
citat celebru din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru muribunzi
Le aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc
La hotare de sătuc,
Spre a veșniciei zare.
Iar ca pietre funerare
Le aștern frunze de nuc
Și aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc.
Prin biserici, la altare
Lăcrimate rugi aduc
Cerului să dea iertare;
Cât în viață mai apuc
Le aprind o lumânare.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugile
Bat clopote în turle, peste burguri
Și rugile spre ceruri se înalță,
Iar Domnul le va pune în balanță
Să le asculte astăzi și deapururi.
Din miez de noapte până-n dimineață
Ard peste tot mulțimile de ruguri,
Cenușa li se stinge în amurguri,
Când fumurile se prefac în ceață.
Trăim pe Terra și muncim o viață
Chiar pentru simplă supraviețuire,
Divinul și atuncea ne răsfață
Cu sfinte daruri, flori de fericire.
Ființa noastră nu e amăgire,
Ci este parte din dumnezeire!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în Hermanstadth
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Și saltimbanci cu măștile pe față,
Turiști în grupuri bântuie prin piață
Cu capu-ntors din gâturi răsucite.
Încet și calm, orașul prinde viață
Prin perle muzicale răspândite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Și saltimbanci cu măștile pe față.
Cultura nu s-acoperă de ceață,
Că sunt aici muzee renumite,
Istoria Cetății se învață
Din tomurile vremii, prăfuite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de libertate
Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc,
Căci ele-n felul ăsta dovedesc
Alegerea. Lăsând temnița goală.
Chiar dacă lasă-n stup a lor comoară,
Mai mult la libertate se gândesc,
Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc.
Oameni-s plini de teamă și-ndoială,
Lanțuri își fac din ce agonisesc,
Ridică aripile cu sfială,
Dar lanțurile grele îi opresc.
Un dor de libertate ancestrală.
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea cerului e albă
Culoarea cerului e albă
Fulgii se aștern în grabă
Și nu știi ce este mai alb -
Văzduhul sau pământul dalb?
În acest cosmos de gheață
A luat gândirea viață
Și-acum ideile-și înalță
Evident în albă nuanță...
Și cu fiecare zi ce trece
Mie-mi este tot mai rece.
Ah! La ale lumii farmece
Gându-mi să se-ntunece!
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!