Mesagerul îngerilor

În fiecare dimineaţă râul aducea la mal
un tânăr înecat
Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale
până când primarul a dat ordin
să fie scoase din cetate
Ciocârliile nu se aşezau niciodată
pe ramurile copacilor uscaţi

Cel pe care îl prindea miezul nopţii
ascultând cântecele pădurii,
devenea mesagerul îngerilor

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea

În fiecare dimineaţă
evadez din mine
ca dintr-o cetate învinsă

Părăsesc refugiul cu teama
că nu mă voi mai întoarce poate, niciodată
Ceea ce se va întâmpla totuşi
cândva

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

În fiecare dimineaţă
evadez din mine
ca dintr-o cetate învinsă
Părăsesc refugiul cu teama
că nu mă voi mai întoarce poate, niciodată

Ceea ce se va întâmpla totuşi
cândva

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temeiul faptei bune

În fiecare zi lăsa în urmă
temeiul unei fapte bune
şi orice lacrimă a lui
vindeca o rană

Unii îi închideau poarta
dar cei mai mulţi îl primeau
cu braţele deschise

Cu fiecare pas făcut
în întâmpinarea semenilor
devenea mai uşor
până când s-a desprins
cu totul de pământ

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriam, mai tânăr, poezii

La Mărginime de Sibii
Scriam, mai tânăr, poezii
Că poposeam ades la bar
Şi ciocneam câte-un pahar;

Când fu cu gripa aviară
M-au dat de la serviciu-afară
Că vindeam pe veresie
Şi credeam că nu se ştie:

Formol, vaccinuri şi pastile
Şi toate astea mie mi le
Cu toţii, puseră în cârcă:
Primarul, secretarul şi Tăbârcă!

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordin

Da ordin domnule cuvintelor
sa ninga cu-ntelesuri cu dalbe
ganduri vazute la chip intaia oara

scoase din minti imperecheate
cu fluiere celeste

Da ordin asteptarii sa fie
mai neagra decat este de nesters
s-atarne ca un pietroi de gat

la ceas tarziu
sa nu mai incapa intre noi

poezie de Nicolae Mihai
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primarul, secretarul şi Tăbârcă

La Mărginime de Sibii
Scriam, mai tânăr, poezii
Că poposeam ades la bar
Şi mai ciocneam câte-un pahar;

Sau mai ales după chenzină
Cu vinovaţii fără vină:
O ţuică azi şi mâine alta
Că ştiţi voi: avea peşte balta!

Când fu cu gripa aviară
M-au dat de la serviciu-afară
Că vindeam pe veresie
Şi credeam că nu se ştie:

Formol, vaccinuri şi pastile
Şi toate astea mie mi le
Cu toţii, puseră în cârcă:
Primarul, secretarul şi Tăbârcă

Acum tot ei îmi dau cu tifla:
Şi-a pierdut, nene, prostul chifla
Şi mai face şi tapaj
Cu ajutorul de şomaj!

Şi-am luat din nou de coadă sapa
Că nu-mi şedea bine cu mapa
Şi tot ei mă numesc năpârcă:
Primarul, secretarul şi Tăbârcă!

pamflet de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

În fiecare dimineaţă
mă trezesc a mirare.
În fiecare dimineaţă
fac cunoştinţă cu mine.
În fiecare dimineaţă
cafeaua are zaţ.
În fiecare dimineaţă
îmi verific amintirile.
În fiecare dimineaţă
umbra este mai grea

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire (şeful cimitirelor, domnul Georgescu, e chemat la ordin de primarul general Sorin Oprescu)

Ce-or avea cu dom' Georgescu,
Doar nu el adună orţii!
Însă poate că Oprescu
Ar opri - că-s prea mulţi - morţii!

epigramă de Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marginea pădurii pare să fie acoperită cu un voal verde şi unele locuri din partea de sus a copacilor sunt colorate de o umbră verzuie. Lacul este plin până la marginea pădurii, malurile verzi formând o coroană de vegetaţie în jurul ei.

Lesia Ukrainka în Cântecul pădurii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopote!

Bat clopotele nopţii
Se aud zarurile vieţii
Şi jocul la ruletă.
O dansatoare dansează la bară
Dansul câştigului şi speranţei,
Viaţa aleargă-n noapte
După liniştea somnului,
Se strecoară pe gaura cheii
Suflând picătura vieţii în ea.
Zăngănesc lacătele
A închis şi deschis,
Poarta nopţii sau a vieţii.
Bat clopotele, se aud ceasurile
Bimbangul soseşte
Şi orologiul ne trezeşte.
Când Bimbangul nopţii soseşte
"Sunt aici trimis de Dumnezeu
Să mai curăţ lumea
Ca să fie mai bună,
Să stea pe o rază de vise."
Bat clopotele în noapte
Şi orologiul sună.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) şi plânge, până a doua zi, amintindu-şi cum şi-a ratat copilăria pentru o păpuşă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziar

Nu vom fi niciodată personaje ale vreunui roman pasional,
despre iubirea noastră nu vor scrie niciodată ziarele,
asta nu înseamnă că e neînsemnată,
la fel ne va ucide,
toate iubirile ucid...
Şi chiar dacă nu ni se vor intersecta niciodată
paşii, privirile, poemele,
asta nu înseamnă că nu sunt geloasă,
sunt geloasă pe marea pe care
n-ai văzut-o niciodată
(poate şi de-asta ai pictat-o în versuri
exagerat de albastre şi de adânci),
pe ramurile copacilor care-nverzesc
în veşnicia atâtor poeme, sunt geloasă...
Ramuri de copaci zici?
O nimica toată,
aş putea să le frâng între două degete,
să le ard într-un foc straşnic de iarnă!
Dar ce folos? Tu ai ales poezia,
de fiecare dată alegem ceea ce ne ucide mai frumos,
de fiecare dată cineva moare atunci
când nu-şi poate mărturisi iubirea!

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire tristă

După ce te-ai hotărât să vii în casa mea,
Nu te-ai plâns niciodată că suntem săraci.
Până aproape de miezul nopţii, de fiecare dată,
Ne luam mic dejunul, până după miezul zilei.
Nouă sau zece zile mâncam murături,
Apoi, o zi, aveam carne uscată.
La răsărit şi la apus, am împărţit optsprezece ani
Împreună bucuriile şi necazurile.
Aşteptând o sută de ani de iubire,
Cum aş fi putut să-mi dau seama că într-o seară vei pleca?
Îmi amintesc încă acel ultim ceas,
Mă strângeai în braţe, dar nu puteai vorbi.
Deşi acest trup mai supravieţuieşte,
La sfârşit vom fi pulbere împreună.

poezie de Mey Yaochen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am cunoscut niciodată

deschid fereastra
în fiecare dimineaţă
o dimineaţă oarecare
îţi simt parfumul
când privesc un fluture rătăcit
soarele străluceşte uneori
atunci ştiu că zâmbeşti
alteori plouă
presupun că e doar lacrima ta
nu te-am cunoscut niciodată
iubito
poate doar într-un vis fără ţărm
dar când deschid fereastra
în fiecare dimineaţă
o dimineaţă oarecare
îţi simt parfumul

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul care curge spre apus

La poalele acestui deal
rădăcinele scurte-ale orhideeii sunt înmuiate-n râu,
cărarea nisipoasă drintre pini este foarte curată, fără noroi;
în ploaia fină-a serii, cucii cântă,
cine spune că nimeni nu mai poate fi iarăşi tânăr?
Până şi râul din faţa uşii curge spre apus –
de ce n-ar putea un om cu părul alb cânta dimineaţa aidoma unui cocoş tânăr?

poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Aud miezul nopţii, ultima bătaie
se opreşte-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie –
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.

Dar dispare norul, cerul îşi întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreaţă pe un vârf de pin.

Şi mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Aud miezul nopţii, ultima bătaie
se opreşte-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie –
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.

Dar dispare norul, cerul îşi întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreaţă pe un vârf de pin.

Şi mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al lunii

al lunii,
ars deasupra fântânii,
candelă de nuntă trandafirilor,

până împrejurul satului
devine aură de polen,
cât respiră turla
prin clopotele ierbii,
unde gleznele fecioarei
şi buzele unicornului--

în fiecare zi
banchetul nopţii,
în fiecare noapte
ziua rugului tău
îngheţat!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele învierii

Clopotele învierii –
Pumni de bronz
Şi de aramă –
Sparg cătuşele tăcerii

Sepulcrale
Din shakesperiana dramă,
În al cărei text re'nvie
Creştineasca bucurie
În cortegii triumfale
Şi-n aplauze bisate
Din cetate
În cetate!...
...
Gura
Omenirii, mută, ţipă:

Sunaţi, clopote...
Sunaţi...
Şi-n cetăţi însămânţaţi
Viaţa vesnică, cu care
Fratele nostru mai mare,
Când a fost crucificat,
Şi-a călcat moartea-n picioare
Şi din morţi a înviat!...

Sunaţi, clopote...
Sunaţi...
Şi pe Domnul lăudaţi,
Dând de ştire tuturor
Că-ntr-o noapte veţi suna
Şi-nvierea morţilor
Din cetatea mea!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina era plină de minunăţii şi era aşa de mare încât nici grădinarul nu ştia până unde se întinde; dacă mergeai tot înainte ajungeai într-o pădure cu copaci înalţi şi lacuri adânci. Pădurea mergea până la marginea mării şi marea era albastră şi adâncă. Corăbiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor şi într-un copac era o privighetoare care cânta aşa de frumos încât până şi un biet pescar care nu-şi mai vedea capul de treabă şi de griji se oprea în loc şi asculta când venea noaptea să-şi ridice năvodul.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!