Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) şi plânge, până a doua zi, amintindu-şi cum şi-a ratat copilăria pentru o păpuşă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sună gongul final şi-a încheiat destinul la ultimul nasture: mormântul.

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana d'Arc la români

Fiecare cu revoluţia lui
unii
se mişcă alţii stau toată viaţa de
pildă poetul E un zero în căl
duri Se dilată spre inefabil
Poţi să te întrebi de ce
Însă n-are niciun rost
Să cauţi răspunsul
Pentru că-i suficientă
doar
întrebarea
Restul e cuvântul
Iar cuvântul este infinit
Şi-aceasta o ştie orice copil
PS
Nu mai insistaţi
Copilăria este rugul nostru
cel mai intim

Costel Zăgan

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Sunteţi mai mult decât un semizeu! Sunteţi zeu sută la sută!...
Autorul (dezamăgit): Iar tu rămâi doar un personaj... Nu eşti capabil de trăiri individuale! Memoria ta este colectivă. Nu ai personalitate proprie. Oricât m-aş strădui! Nu iese nimic! Mediocritatea ta este şi a mea! Accepţi orice sugestie a autorului. Nu te poţi ridica deasupra propriilor tale limite. (Isteric. Aruncă hârtiile pe jos.) Eşti un ratat! Înţelegi? Un ratat!... Exact ca mine! Un ratat!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif: Mă trezesc, în fiecare dimineaţă, cu povara nopţii pe umeri.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (10 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua naştere

Printre tutun şi ziare
Se pierdea in lupta amurgurilor,
Perdelele îi erau murdare,
Iar drumul către odaie tot mai nedefinit.
El, pielea tuturora o atingea,
Şi miezul fructului era dulce,
Dar până la miez se sătura,
Poate, de aceea lumea îi părea,
A fi o lacrimă în oglindă,
Fierbinte şi rece deopotrivă.
Şi-a pus odată inima pe un raft,
Uitând-o, orbit de tot ce este real.
Odinioară, noi am avut aceeaşi gură,
Şi mi-a zis că va surâde la a doua naştere...

poezie de Daniela Vizireanu (29 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe numitul George Bacovia l-am urmărit până la ultimul poem: n-a scos un cuvânt!

Costel Zăgan în Dosarul secret al lui George Bacovia (20 decembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineti de duminica

Dimineaţa, în straie de Duminică,
Îngerul şterge lacrimile din ferestre.
Leagănul cerului albastru de fluturii nopţii.
Într-unul copil şi bătrân.
Şi iatămă-s Doamne
Scribul tău cel iubit!
Nu de tot bun,
Nu de tot cuminţit!
Fiecare pas ar putea fi ultimul
iar ultimul poate chiar primul
şi orice oprire un mai mare avânt.
La capătul Muntelui
Îngerul surâde-n Cuvânt.

poezie de Maria Eugenia Olaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nopţii

Cum
simt
tăcerea

Târându-se

De-a lungul
pereţilor

Camerei mele
somnoroase

Mă arunc

În
primul
poem somnambul
disponibil

Şi
tule-o
frăţioare

De-a
latul
nopţii solare

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (26 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul tren

ultimul tren îl aştept în gară
lumea se înghesuie pe peronul îngust
am în valiză emoţii de vară
şi în buzunare poeme cu gust.

ultimul tren mă duce spre succes
cu fiecare gând mă apropii de cer
am în suflet carduri de acces
deschid porţi solare cu armuri de fier.

undeva în lumină este visul meu
vreau să ajung la el cu ultimul tren
voi străbate timpul chiar dacă mi-e greu
mi-e voinţa mare - tonus de refren.

aştept trenul meu în bătrâna gară
îmi ţin companie acorduri de chitară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie goală îmi aminteşte de paradis. Infernale, hainele rămân,... în prezent!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (ianuarie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval II

[astăzi sunt o entitate bleagă până la ultimul atom
coloana vertebrală mi-e umplută cu orez fiert
din peisaj lipseşte o ceapă şi sticla cu ulei ars
desluşeşte-mă până la ultimul cuvânt
şi culcă-mă în orice tigaie cu grăsimi latente]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nevoie

Nevoia este ultimul expert.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (2 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga minţii

Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu puşca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaş din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
fuge ultimul paradis
din ultimul Rai
Ultimul
fuge
iepurele
cu o gură de frică
şi strânge din
minţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate

În
fiecare
dimineaţă

Azvârl
cât
colo

Masca nopţii

Şi
neavând
încotro

Toată
ziua

Calc
în
stele

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (10 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ultimul copac este tăiat, ultimul peşte mâncat şi ultimul pârâu otrăvit, îţi vei da seama că nu poţi mânca bani.

proverbe cherokee
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi o bancă şi răstorn orice femeie! Şi-a... falimentat!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (octombrie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Dacă pun pâinea pe geam
chem vrăbiile
să-i ciugulească grâul
Nimeni nu mă vede singur
şi de aceea mă ascund
Câte boabe pot fi... de foame
pe o felie uscată de pâine?
Pomul preferat şi ultimul
l-am ars la foc de frig
Cenuşa o îngrop ca amintire
pe locul rămas gol
Câinele meu credincios
mănâncă carnea
şi îmi lasă mie oasele
să-mi fie de bine...
e ultimul meu amic
pe care nu am să-l ucid

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat să fiu, veşnic, ultimul: primul este un impostor! Rocada, vă rog!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

a face dragoste cu o femeie urâtă
ce şi-a pierdut abilitatea
de a urca în copacii de pe umerii tăi
şi care cu ultimul strop de bucurie rămas
vrea să te iubească pe tine,
un zeu fals,
imită dimineţile de toamnă
în care doar soarele alungă tristeţea,
esti pe colţul de rai
unde sfinţii îşi plimbă câinii,
ei ştiu că fiecare femeie este frumoasă
pentru că-ţi aparţin.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

ciorap din mătase de ceaţă
aruncat în dezordinea amoroasă a lumii
singurătatea
ca o aţă perfect întinsă
în aşteptarea ultimului pas
oraşul cu străzi de sânge pe care
un câine îşi poartă foamea în dinţi
plânge
şi plânge luna ascunsă
sub baldachinul cerului

pe un pat de vieţi posace
muşc ultimul măr îngheţat
când ultimul înger mireasă îşi aruncă voalul
peste lume
cum tu... ultimul rai în cafeaua mea neagră

şi ninge
şi ninge când pleci
subţire
şi parcă pe veci

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!