Virgula şi apostroful

Graţioasă pe picioare,
O pisică din vecini
Mă priveşte visătoare
Dintr-o tufă de ciulini.
E zăduf. Vacanţa mare.
Iau o carte şi mă duc
În livadă, la răcoare,
Pe o pătură sub nuc.

Filele se-ntorc domoale
Iar cuvintele perechi
Se aştern pe iarba moale,
Pe retină, pe urechi.
Dar ce litere viteze!...
De căldură s-au pitit
Între două paranteze
Loc cu umbră şi-au găsit.

Apostroful, mândru tare,
Cu frac negru, e un boss,
Elegant, nevoie mare
Şi cu mersul lui frumos.
Virgula, în rochie lungă,
Cu-n surâs misterios
Lasă trena să-i ajungă
Vreo trei metri-n urmă, jos.

Se-ndrăgesc, îşi fac ocheade
Şi trăiesc un vis regesc,
Între două acolade
El şi ea se drăgălesc.
Îmi îndes pe cap bereta
Şi mă uit în alte părţi
Ca să nu le stric şueta
Sunt discretă... ca în cărţi.

O logodnă pun la cale,
Pregătesc, plini de mister,
Cu confetti şi petale,
Zaiafet în cartier.
Soarele acum coboară
Şi apune somnoros;
Seara blândă înconjoară
Ceasul lor cel norocos.

Văd cu greu pagina vie,
Mă retrag, în casă plec,
Că-n poveste, nu se ştie
Amorezii cât petrec.
Cred că-şi pregătesc veşmântul
Că în patru Făurar
Împlini-vor legământul
Şi-or fi sigur la altar.

Şi-şi doresc mai toate cele,
Casă nouă şi urmaşi,
Ce-or fi două ghilimele,
... Puii lor cei drăgălaşi.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două-trei

Două dimineţi:
Un soare.
Trei dorinţe
La picioare.

Două căşti:
O melodie.
Două mâini:
O veşnicie.

Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.

Două guri:
O nostalgie.
Două vieţi:
O bucurie.

Trei minute:
O pendulă.
Trei motive:
O credulă.

Două stele:
O poveste.
Trei săruturi
La ferestre.

poezie de Gabriela Chişcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă retrag pe Everest

Cât mai sus ca să-i fac faţă
Pentru-a doua oară-n viaţă,
Pregătesc din nou valiza
..... Vine criza!....

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (1 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papucul păpuşii

Toată lumea cred că ştie
Ce este o jucărie;
Şi copiii şi nepoţii
Se joacă pe rând, cu toţii,
Cu păpuşi, urşi, o pisică

Sau locomotivă mică.
Uite, eu am o păpuşă
Care-i tare jucăuşă.
Dar ce des pierde, sprinţara,
Un cercel, inel, brăţara...

În picioare-avea papucii
Şi-au fugit de ea, năucii,
S-au ascuns o zi întreagă
Şi păpuşa cum s-o dreagă?
Căutându-i eu în casă

Am găsit unul sub masă.
Celălalt, nici gând s-apară,
O fi oare pe afară?
Să-l trimiteţi la păpuşă,
Că-l aşteaptă lângă uşă!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaun cu spătar

Ieri erau patru picioare,
Stăteam fără frică în scaunul cu spătar,
Azi au rămas doar două picioare
Slăbite de toţi cei care au abuzat,
Greoi fără salvare.
Cum să mă descurc acum pe două picioare?
Când spătarul e aruncat
În mare?
Dar mai am două picioare,
Obişnuite cu cei greoi.
Le voi căuta un spătar cu inima mai mare,
Şi cine-o vrea,
O să aibă un scaun cu patru picioare.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverb

Eu ştiam: "E dus cu pluta",
Doar zicala nu e nouă,
Alta e necunoscuta:
Dacă plute sunt vreo două?

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (noiembrie 2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil de grădiniţă

Am plecat la grădiniţă
Să mă joc cu alţi copii,
Cu-n băiat şi c-o fetiţă
Şi cu multe jucării.

După ce-am ieşit din casă
Am găsit pe o străduţă
O pisică drăgăstoasă
Şi-un căţel zis Peticuţă.

- Mergi cu bine şi să vii
Înapoi la noi acasă,
Te iubim şi vrem să ştii
Că te aşteptăm la masă.

- Eu, îi spune Peticuţă
Tot lingându-se pe bot,
Îţi dau ţie fripturiţă
Iară eu mănânc compot.

- Miau, zice pisica, lasă
C-am să prind un şoricel
Şi-am să-l ţin sus pe terasă
Să te joci şi tu cu el.

Eu le spun: "La revedere,
Fiţi cuminţi că am să vin
Fără vreo întârziere,
Aşteptaţi-mă puţin!"

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (1 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica iubirii

Stau drept, dar gându-mi cade şui
pe trupu-ţi înflorit în toate cele,
Când sânii tăi – ulcioare cu gurgui –
tresar subit, ieşind din ghilimele.

Şi, vai, de dor, privirile-mi sunt treze,
spre-acel abis lăuntric, temător,
ascuns subtil în tandre paranteze,
tot aşteptând un gest complinitor.

Fierbinţi şi voluptos neconsolate,
coapsele-ţi poartă semnul întrebării,
spre-acele sărutări nenumărate,
dând sens suav şi cald capitulării.

Apoi, iubito, două puncte – două(:),
să punem, între virgule, iubire,
mai pură decât boabele de rouă,
ce curg pe-o liniuţă de... unire.

Şi apostroful cin' să-l înţeleagă,
când trupu-ţi în silabe se desparte,
şi puncte... puncte tainice ne leagă,
de îţi anin pe ochi un semn de carte!

Iar, în răstimpuri, sensul fericirii,
melodic, ne înalţă-n contrapunct,
gramatica dă sens deplin iubirii,
dar, hai iubito, ca să punem punct.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare

De ce oare, de ce oare,
Două mâini, două picioare,
Ochii doi, la fel urechi,
Toate sunt, perechi perechi,

Iar, să-ncapă-n ea din plin,
Dulce-al dragostei suspin,
Oarba, surda şi nebuna,
Inimioara-i numai una...

De plămadă boţ, zurlie,
Porumbel plonjând în vrie,
Spre o pradă făr-de care
Vieţuirea sens nu are,

Ceas ce ticăie-n neştire,
Dup-un dram de fericire,
Şi ce poartă în tăcere,
Totă-a lumii grea durere,

Dar, şi când din cer coboară,
Calde, ploile de vară,
Ce dau semnul încolţirii,
La seminţele iubirii,

In secretele unghere,
Naşte tainica avere,
Mare cât o lume-ntreagă:
Dragă, dragă şi iar dragă...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Îţi mărturisesc fetiţo cu chip omenesc
Că te prea doresc cât am să trăiesc
Ai in tine tot de ce am eu nevoie
Cu tine mă simt în a mea voie

Priveşte mă aşa cum sunt
Nu sunt sfânt,, am păr cărunt
Zâmbeşte şi vorbeşte cu mine
Să te sărut îmi vine

Poţi să şi plângi atunci când te doare
Să arunci lacrimi uşoare până la picioare
În lumea asta mare nu i totul precum pare
Dar am găsit o sărutare cu forţa vindecătoare ce făptura ta o are

Mulţumesc Cerului mare că mi ai apărut în cale
De acum voi să dau ascultare
Eşti a mea cale
Şi tot ce- ţi cer... e a ta sărutare..

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul obosit şi însetat

Ce toamnă ar fi, timpul frunze de-ar avea;
Prin frunze că ne-am iubi: şi din pom frunze-ar cădea,
Dar timpul are primăvară, cu flori frumos mirositoare
Să tot îţi pierzi vremea pe-afară, ţopa ţop, din floare-n floare.

Bate-un vânt călduţ de vară, şi eu văd un călător
Se grăbeşte, este seară, este scumpul cititor,
Pare obosit, agale, dar păşeşte mai departe
A parcurs o lungă cale, citindu-mi această carte.

Acum bate la portiţă, a văzut lumină-n casă
A văzut că am guriţă, şi am vocea foarte groasă;
-Aşadar, este bărbat, este-n casă, nu greşesc
Şi mai tare am să bat, să iasă, să îi vorbesc.

-Cine bate, cine bate, cine bate-n poartă tare,
Intră, că am descuiate, şi-ncuiate şi se pare?
-Nu vă supăraţi, sunt eu, sunt un simplu călător
Sunt trimis de Dumnezeu, sunt bolnav, şi simt că mor.

-Atunci intră, să vedem, să vedem ce boală ai
Şi apoi, dacă putem, şi cu inima, cum stai?
-Păi stau bine, mulţumesc, bate mai încetinit
Şi-aş dori, ca să citesc, altă carte de citit?

-Apăi, dacă vrei o carte, nu prea ştiu ce să îţi zic
Sui pe cal, mergi mai departe, şi te mai opreşti un pic.
-Da, dar ştiţi, că nu am cal, şi sunt tare obosit
Am un singur papagal, şi care m-a însoţit.

-Atunci, pune papagalul, să vorbească pentru tine
Şi să îţi aducă... calul, din ogradă de la mine.
-Mulţumesc, dar să vedeţi, papagalul nu vorbeşte
Şi vă rog, să mă credeţi, toată ziua – leneveşte!

-Va să zică... e bolnav, şi nu ştie să vorbească,
Leneveşte, e trândav; ştie vorba păsărească?
-Nnu... prea ştie, sau nu ştiu, poate ştie... mititelu,
Mă priveşte, este viu, şi latră... precum căţelu.

-Aha-ha, am înţeles, a trăit printre căţei
Şi acum, el, a purces, să-mi fure... căluţii mei?
-Vă-nşelaţi, nu suntem hoţi, n-am venit să vă furăm
Am venit, de vrei, şi poţi, să ne laşi să înserăm...?

-Intr-atunci, în a mea casă, îţi aprind o lumânare
Pune-te uşor la masă, să îţi pregătesc mâncare.
-Vai ce suflet mare-aveţi, aşa om, n-am mai văzut
Poate-mi spuneţi, ce sunteţi, şi de unde-aţi apărut?

-Păi de unde să apar, eu aici stau, locuiesc
Îmi duc viaţa cu amar, pentru voi: că vă iubesc!
-Vai ce suflet mare-aveţi, meritaţi o casă – vilă,
Lăutari şi cântăreţi, şi nu o casă... umilă...?

...
-N-am nevoie, de o casă, casă mare, balamuc;
Am nevoie, doar de-o masă, şi de scris să mă apuc.
-Aha, sunteţi scriitor, am ştiut noi ce sunteţi,
Vreţi... să fiţi nemuritor, şi toată ziua scrieţi?...

-Te înşeli, mai am grădină, mai am multe animale,
Dacă vrei... am şi pişcină, pentru obosita-ţi cale?
-O piscină?... nu se poate, nu o văd, şi mă minţiţi:
Eu vă văd... un rupte coate, şi tare sărac... trăiţi.

-Uită-te puţin mai bine, sau întreabă... papagalul
Care te-a-nsoţit la mine, sau de nu: întreabă calul?
-Domnule, cine sunteţi? Văd că sunteţi suflet bun
Şi cal, văd, că nu aveţi, şi păreţi, a fi...

-Nebun, cred c-ai vrut a spune, şi cred că te-ai ruşinat
Iată, a-nceput să tune, şi afară, a plouat!
-Domnule, afară-i soare, soarele-i la asfinţit
Este o căldură mare, şi iar cred că... m-aţi minţit?...

-Nu te mint, vedere n-ai, eu trăiesc în viitor
Am pişcină, am şi cai, şi muncesc pentru popor.
-Domnule, nu te-nţeleg, am crezut că eşti om viu
Răguşit, glasul îmi dreg, şi îţi spun... că eşti diliu!

-Ha, ha, ha, ce glumă bună, unde vrei să mi te duci,
Căci afară, plouă, tună, şi tu esti, doar în papuci?...
-Ai dreptate, plouă tare, şi cred... "c-ai", avut dreptate
Mai pune-mi, ceva mâncare: ai şi cal, ai şi de toate!

-Am de toate, că muncesc! Ce credeai... că sunt diliu?
Pentru voi mă străduiesc, zi şi noapte să vă scriu;
Dacă vrei, să mă citeşti, te rog să nu fii zgârcit:
Domnului, să-i mulţumeşti, că ţi-a dat, cărţi, de citit!

poezie de Paul Preda Păvălache (7 aprilie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două petale

Fumul te învăluie în mister,
Eu nu ştiu să cer
Aprobare buzelor tale.
Noaptea nu are sfârşit,
Ştiu că şi tu ţi-ai dorit,
Şi spini şi petale.
Săruta-ma dacă greşesc,
Un continent as vrea să - ţi dăruiesc,
Poate şi o mare.
Nu încerca să înţelegi,
Ce vreau două inimi întregi,
Doar raze de soare.
Când clipele sunt mult prea gri,
Eu ştiu că tu ai să vii
Cu două petale...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cal

Eu sunt un cal.
Un cal cu două picioare.
Un cal cu două picioare în două picioare.
Un cal cu două picioare ce trage după el
în două picioare un om în genunchi
o mârţoagă...
ce visează că stă în două picioare

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peruzeanu: De cum s-a săvârşit ceremonia religioasă şi până acuma nu am putut avea un singur moment în care să spun nevestii mele trei vorbe între patru ochi. Necontenit între mine şi ea stă doamna Fifina: între cele două părţi ale căsniciei Peruzeanu stă, ca o greşală de ortografie intenţionată pentru un calambur, o trăsură de dezunire; între aceste două părţi se interpune o a treia, ascendentă vitregă, spre a face imposibilă o a patra, descendentă legitimă... în zadar nevastă-mea se roagă, în zadar eu protestez, strig, mă revolt: monstrul meu nu voieşte să se dea în lături: stă mereu în calea mea, înţepenit în excentricele sale teorii idealiste, sentimentale, sociale şi matrimoniale, aducându-mi aminte pactul ce l-am făcut şi jurământul meu de onoare.

replici celebre din piesa de teatru O soacră, Actul I, Scena 5, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război între fraţi

--Unii zic că-s inamic,
Stai pe loc, nu-ţi fac nimic,
Doar te fac dintr-o suflare
Să dispari, că sunt mai mare!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (23 martie 2022)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război între fraţi

Unii zic că-s inamic,
Stai pe loc, nu-ţi fac nimic!
... Doar voiesc dintr-o suflare
Să dispari, că sunt mai mare!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (martie 2022)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Patru mâini pot duce-n ele
Un tavan întreg de stele,
Două vieţi spre un destin,
Două ceruri -un sublim-,
Douâ râuri confluente,
Două muze indolente
(Ieri, la artă repetente)
Zece spiţe dintr-o roată,
Carul Mare,
Lumea toată,
Ochii tăi şi ochii mei,
Cu surâs de Dumnezei,
Substitut de curcub

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşa Misty

Am de-acum o căţeluşă
Drăgălaşă şi ghiduşă,
Este prima zi la mine
Şi doresc să-i fie bine.

Blana este lucitoare,
Negricioasă pe spinare
Iar pe gât şi pe picioare,
Mai deschisă-i la culoare.

I-am făcut şi un locşor
Ca să aibă somn uşor.
Toţi ai casei, împreună,
O să-i spunem:,, noapte bună!,,

Iar apoi, în zori de zi
Căţeluşa s-o trezi
Şi-o să fie bucuroasă
Că-are-acum o nouă casă.

Misty, draga căţeluşă
Este tare jucăuşă!
Chiar din prima zi la noi
Suntem prieteni amândoi.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (8 septembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire cu bucluc

Râcă mare între fraţi,
Între veri, între cumnaţi,
Dar românu-n veci nu piere
... Nici în lupta pentru-avere.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (septembrie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem români?

Râcă mare între fraţi,
Între veri, între cumnaţi,
Dar românu-n veci nu piere
... Nici în lupta pentru-avere!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (10 decembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!