De ce oare
De ce oare, de ce oare,
Două mâini, două picioare,
Ochii doi, la fel urechi,
Toate sunt, perechi perechi,
Iar, să-ncapă-n ea din plin,
Dulce-al dragostei suspin,
Oarba, surda și nebuna,
Inimioara-i numai una...
De plămadă boț, zurlie,
Porumbel plonjând în vrie,
Spre o pradă făr-de care
Viețuirea sens nu are,
Ceas ce ticăie-n neștire,
Dup-un dram de fericire,
Și ce poartă în tăcere,
Totă-a lumii grea durere,
Dar, și când din cer coboară,
Calde, ploile de vară,
Ce dau semnul încolțirii,
La semințele iubirii,
In secretele unghere,
Naște tainica avere,
Mare cât o lume-ntreagă:
Dragă, dragă și iar dragă...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe o margine de gând
Pe o margine de gând,
Nasc fiori în amintire,
Zămisliți de un cuvânt,
Iar cuvântul e... iubire...
Amintirea glăsuiește,
De-o făptură minunată,
Și cu dragoste rostește:
Ce frumos a fost odată...
De ce oare ce-i sublim,
Și cât cosmosu'-nflorește,
Se transformă în infim,
Și-n neant se risipește?
Unde e căldura care,
Izvora din dragu-ți nume,
Briliant ce era, mare,
Cât Pământul... cât o lume...
Toate sunt doar amintire,
Mintea nu vrea să-nțeleagă,
Și repetă în neștire:
Dragă, dragă, dragă, dragă...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valoare adăugată
Două diamante și-un rubin
Sclipesc pe mâna ei atât de dragă
El le privește azi cu ochi străin
Cu toate că le-admiră o lume-ntreagă.
Două diamante și-un rubin
Tăiate cu migală, încetinel
Și șlefuite-apoi câte puțin
Ca să stea bine pe un mic inel.
Două diamante și-un rubin
Ca ochii ei și gura-i roșu-aprins
Ce parcă plâng și scot câte-un suspin
Dup-o iubire ce cândva s-a stins.
Două diamante și-un rubin
Acum valoarea lor mai mare este,
Fiindcă în peisajul citadin
Nu doar sclipesc, ci au și o poveste.
poezie de Octavian Cocoș (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag
Cu mult îmi ești mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ți ochiim
Și atunci când îi revăd, privrea mea va ști
Subtil să-și țină pași, în prisma de-a zâmbi.
Cu mult îmi ești mai dragă, atunci când îmi vorbești,
Atunci când îți exprimi cuvintele trupești,
Atunci când îmi șoptești, la urechi, mă iubești,
Cu atât imi ești mai dragă, atunci când mă dorești.
Cu mult îmi ești mai dragă, cu mult îți sunt mai drag,
Și-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o țin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag.
poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescărușul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește...
Zâmbește-mi, fată dragă,
Cu ochii-ți lăcrimânzi,
Zâmbește-mi, fată dragă,
Cu ochii tăi cei blânzi.
Închide-ți ochii de cleștar
Și zâmbește iară...
Alungă-mi din suflet soarele-amar,
Să fie din nou vară.
Să pătrundem între copaci,
Să prindem puf de păpădii,
Să fim din nou săraci,
Să fim din nou copii.
Să ne jucăm cu florile,
Și să stăm în ploaia argintie,
Și să vedem cum cad zorile
Pe bolta argintie.
Să alergăm în vesela poeniță,
Pe mușchiul cel pufos,
Și să zărim o tânără căpriță,
Cu iedu-i mic, morocănos.
Și să culegem albăstrele,
Dintre copacii milenari,
S-ascultăm cum cântă păsărele
În plopii lungi și solitari.
Cu ochii tăi cei blânzi,
Zâmbește, dragă fată,
Cu ochii-ți lăcrimânzi,
Nu plânge, dragă fată.
Simte fericirea oarbă-a noastră,
Și parfumul dulce-al iubirii...
Ascultă cum cântă pasărea măiastră,
Despre focul rece al iubirii.
Zâmbește-n continoare,
Să știi, drăguța mea.
Că viața-i trecătoare,
Nu plânge, fata mea!
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizonturi
Risipit prin viață ma plimb, numai eu știu cum mă simt.
Dragă frate, dragă soră,
Totul a mers mai prost ca în altă oră;
Plin cu chin și dor de voi, asa trec zilele cu ploi.
Draga tată, dragă mamă,
O durere mă omoară.
Frământat de zi cu zi, doar la voi a ma gândi,
Stiu că bine nu a fost, am facut și eu un lucru prost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
''Dragă Stolo'' (Băsescu), ''dragă Ciolo'' (Iohannis)
Am avut un dragă Stolo,
acum avem dragă Ciolo.
Dragă Stolo a tăiat,
dragă Ciolo-a copiat.
Primim ordin de la ei
să lucrăm doar pe doi lei.
Asta-înseamnă, dragii mei,
că au minte de doi lei.
Vorba-aceea;
Pleacă-ai voștri, vin ai noștri,
noi rămânem tot cu proștii.
pamflet de Dumitru Delcă (8 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvoade
Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Și parc-am pune-un prag pe prag
Când îți tot pare că glumesc,
Dacă nu-ți spun. Că te iubesc!
Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.
Tu-mi spui: prințesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i și El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...
Și nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracții de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.
Nu vezi cum leg speranțe vechi?
Perechi le fac, le fac perechi!
Și-n toate câte le-nsoțesc,
Răzbate-o rimă: Te iubesc!
8 mai 2017
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două steluțe strălucind pe mare
Un ochi privind în spațiu..., Unde oare?
În care colț al lumii, geana lui a poposit?
Pe valuri reci de mare
Sau peste umbra încă-a nimănui?
Căci poate acolo-n lumi îndepărtate
Trupuri trăiesc, dar nu spre a muri
Ci pentru-a răsări-ntr-o albă noapte,
Aceea cea de dincolo de zi.
Surâs? Deșertăciune?... Unde-s oare
Din golurile lumii, ochii tăi?
Două steluțe strălucind pe mare
Incandescente, pline de scântei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de vară
Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la țară.
Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Țărăncuță de la țară.
Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniștit mai bate vântul.
Ce frumos miroase floarea
Cea de tei și de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoțat pe un stog de fân.
Ce frumoși mai sunt copiii
Cu cireșe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.
Iată așa trece vara
Cu zile calde și senine.
Cu miros de pâine coaptă
Și cu inimi de bucurie pline.
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori
Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumusețea-ți nimic nu va rămâne;
Fața perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oțel și flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morții, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză și nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
Uzată, străină sieși un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îți va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Și vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se știe nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toți ai fost, în luna mai.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă inimă, dragă suflet....
Am fost tăcută,
nu te-am certat niciodată.
Spiritul tău pătrat, gol, respins
de fiecare impuls, fiecare erupție,
dar în această seară, cerul de toamnă
răsfoiește un soare sfâșietor.
Lasă-mi vocea să-și dea demisia,
pentru a trăda secretele noastre.
Dragă inimă fără dulceață,
dragă suflet insensibil și încăpățânat,
în această zi, mărturisesc,
tristețea și supărarea mea,
și de câte ori am vrut să mor?
Aici, în inimă, parcă e o rană de cuțit,
un sentiment care este acolo.
E dureros, e undeva, în inimă...
poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua bunicilor singuri
cele două perechi de teniși
una fermă, alta pe vârfuri
din fotografia (care tot circulă pe internet)
azi înmaronită
și-au rătăcit chiriașii
transfigurându-se în
două perechi de șoșoni cuminți
la marginea canapelei
o telecomandă căzută prea jos
și o mână tremurând
să o prindă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am decât doi ochi să pot privi gura ta
două mâini de împletit pe trupul tău
două urechi pregătite să înțeleagă tăcerea ta
doi obraji îmbujorați la promisul gând al mângîierii
și
pentru orice eventualitate
un umăr cel puțin pentru fericire
și unul pentru lacrimi
oare îmi va fi de ajuns o singură inimă
în care să-ți fac loc?!
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coroană de trandafiri
Cetinița, cetioară dragă,
Cetiniță, cetioară dragă.
Cine coasă la fereastră
O coroană prea frumoasa?
Este maica lui Hristos,
Mesia, chip luminos.
Coroană de îngeraș
Pentru Isus copilaș,
Coroană de trandafiri,
Ce aveau să fie spini.
Vai tu, maică, nici visezi
Cum o să te întristezi.
Coroană de trandafiri
Va fi numai pătimiri
Cetinița, cetioară dragă,
Cetiniță, cetioară dragă.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneltiri mișele
Trudesc străini, cu dușmănie,
S-adoarmă gena noastră dragă,
Căci oare ce-ar putea să fie
O Românie... fără șpagă?!?
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba multă
Feți frumoși cu frunți de ceară
noaptea vor veni să-ți ceară
din motive mai oculte
vorbele, când sunt prea multe;
Vorba naște și omoară:
e călău, dar și vioară
și de tine doar depinde
mâna ta când vei întinde
Vorbele se vând perechi
orice om două urechi
are și numai o gură
lumea vorba când îți fură
Înțelept e cel ce-nchide
minereul în firide
scoțând de sub carapace
doar cât trebuie și pace!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt oare iubiți?
Sunt oare cei doi rivali?
Perechi pe cheiuri.
haiku de Takaha Shugyo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, în ce se măsoară?
Dacă viața-i o poveste, în ce oare se măsoară?
În lacrimi ce cad din gene, de culoare alb-albastru?
În ale sperantei trepte, ce urcă apoi coboară?
Pașii omului calcând sub al cerului pilastru?
Cum oare se cântărește? În prunci când femeia naște,
Punând sub pernă batista înnodată-n patru colțuri,
Semnul crucii, rugăciunea, alungând moartea ce-o paște
La ușă cu busuiocul... lumânări arzând în cețuri?
În ce oare se măsoară? Timpul de ce este scurt,
Posesiv și invizibil parcă-ar fi un vis himeric?
Pregătind eternitatea cu al sufletului scut,
Cântul dulce-al primei Eve fiind al vieții generic?
Dacă viața-i o poveste, de vină mi-e ursitoarea,
Că privesc prea mult spre stele, repetându-mi întrebarea:
Când devin una din ele? Viața, în ce se măsoară...?
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pumnii strânși
Pumnii strânși
Sunt ca o armă,
Pașnică,
Dar la nevoie,
Pot tăia
În carne vie,
Pune mâna
Pe secure.
Până vor cânta
Cocoșii,
Să reteze
O pădure:
Cu un vârf de brad,
Cu două.
Și când ninge,
Și când plouă.
Să frământe
Aluatul,
Pentru-a coace
Pâine caldă,
Pe sub streașină
Să treacă
Dacă ochii
Se mai scaldă
Într-o lacrimă
Târzie.
Pumnii strânși
Sunt o avere,
Pentru Omul
Gospodar.
Două mâini,
Câtă putere,
Ce se vrea
Canalizată,
Să răstoarne
Munți pornite,
Două mâini,
Două izvoare,
Parcă-s
Din granit
Cioplite,
Monument
Sub cerul liber,
Unde pică
Universul.
Pe sub plopi
Sunt ca Atlanții,
Pe-a lor umeri
Pică cerul.
Un caval
Alintă versul,
Ca pe-un sân
De fată mare,
Semnul crucii,
Tatăl Nostru
Înainte
De culcare.
Până la urmă,
Două mâini,
Se ascund
În părul moale
După gâtul
Cu mărgele,
Mai timide
N-am văzut,
Seamănă
Cu ale mele.
poezie de Victor Cobzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!