Scaun cu spătar
Ieri erau patru picioare,
Stăteam fără frică în scaunul cu spătar,
Azi au rămas doar două picioare
Slăbite de toți cei care au abuzat,
Greoi fără salvare.
Cum să mă descurc acum pe două picioare?
Când spătarul e aruncat
În mare?
Dar mai am două picioare,
Obișnuite cu cei greoi.
Le voi căuta un spătar cu inima mai mare,
Și cine-o vrea,
O să aibă un scaun cu patru picioare.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.