Omul până nu dă cu capul de pragul de sus, nu vede pragul de jos.

proverbe româneşti
Adăugat de Andrei David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul durerii 2

Trec pragul
durerii
în vara asta
PARANOICĂ...
o nouă pagină
voi începe...
fără răni în
suflet
fără să mai
intru cu
capul în perete...
Probabil toată
viaţa mă voi
închide într-o
celulă virtuală...
crispat şi în acelaşi
timp liniştit
în faţa unei
pedepse fără de
sfârşit
trecând
PRAGUL DURERII...
trecând peste
dragoste, ură, gelozie
păcate neîmpărtăşite...
curăţindu-mă de
gunoiul sufletesc
de gunoiul trupesc
şi de toată
DEŞERTĂCIUNEA umană...

poezie de Nicholas Lungu‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Uşile mi-au păşit pragul trupului.
Au înflorit ferestrele. Oftează o treaptă!
Trenurile fac baie în gara de nord.
Un porumbel abureşte o insectă naivă
să urce la bord...
Râde în sala de deşteptare
un scaun în folosul comunităţii.
Bălţile îmbrăcate în gheaţă au plecat la mare.
Tu stai cu capul pe umărul meu
eu cu capul pe şină
Casa nu vine!
Nu se aude!
Uşile mi-au păşit pragul trupului
şi-mi curge pe obraz vaselină...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul unei seri

În pragul unei seri... senină,
Ai apărut şi mi-a fost dat,
Să văd că eşti ca o regină,
Şi eu nici fiu de... împărat!!!...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul feminin

Admirat-am cu tot dragul
Picioruşul dumneaei,
Dar m-abţin când trece pragul...
(E în pragul pensiei!)

epigramă de Sever Purcia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grota

mă tulbura pentru că era înaltă
nu reuşeam să mă lovesc
cu capul de tavan niciodată
şi asta mă necăjeşte
când te loveşti de pragul de sus
vezi pragul de jos
doream să văd ce e jos
să cobor pe pământ să fiu
tulburat ca toţi oamenii
obişnuiţi cu râsul cu plânsul
să dorm pe un pat plin
de seducţie de dezmăţ
să plâng cântând la chitară
degetele să le tăvălesc pe clapele
unui pian fără coadă
să scriu poeme cu buzele
pe pielea ta catifelată
voi înşira versuri
grota mă face să cerşesc
o viaţă obişnuită
vârsta să nu mi-o cunosc
să nu mă simt bătrân

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte întunecată

Nu uit singurătatea
În pragul nopţii,
Chiar dacă păşesc peste spini
Ca pedeapsă fără decenţă.
Nu şterg noaptea întunecată,
Pedeapsa fără mânie,
Privind către nesfârşire
Din pragul bunei-cuviinţe,
În terna singurătate
Privesc cum noaptea trece,
Chiar dacă păşesc peste spini.
Pedeapsă e libertatea
De amă lăsa să trec
Între a şti şi buna-cuviinţă,
În singurătatea neagră,
Noaptea întunecată şi senină
Din pragul ochilor tăi
Brunetă frumoasă.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pragul singurătăţii

în preajmă ruine
timpul se clatină în părţi
într-un balans lipsit de remuşcări

pentru noi totul e o părere de rău
la pragul singurătăţii
rupe dintre noi vieţi
care ating sau nu ating cu sufletu cerul
şi se instalează deşertăciunea
mai penibilă decât destinul

plâng apoi
de nu mai am lacrimi
şi vorbele sunt de prisos

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui inspector principal, aflat în pragul pensionării

Şi-ar dori pensionarea,
Lucru simplu şi banal,
De-ar avea încredinţarea
Că va fi tot principal.

epigramă de Constantin Voinescu (1979)
Adăugat de Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

n-am terminat cu viaţa inima-i iscusită
nutreşte să treacă pragul senectuţii
m-am împăcat de mult cu-a mea ursită
cu-n univers de stele face conjuncţii.

ma-u îmbrăcat lumini, nu-s ponosită
îngeri mi-au atribuit frumoase funcţii
n-am terminat cu viaţa inima-i iscusită
nutreşte să treacă pragul senectuţii.

nu-s singură şi nu sunt părăsită
de bărbatul meu temerar ca munţii
poezia nemuririi în suflet e dosită
fericirea se reflectă în ochii minţii.

n-am terminat cu viaţa inima-i iscusită
nutreşte să treacă pragul senectuţii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băuse rachiu până în pragul comei: românul are şapte "beţi" în pieptul de alamă?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Ajunşi în pragul disperării
Tot mai avem din lungul drum
Până la capătul răbdării
(Dar cu viteza de acum!...)

epigramă de Veron Ene din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

tot ce e frumos
în sinea mea
trece în zbor fiindcă îl iubesc

mi se lungesc picioarele de
mă dau cu capul de pragul cerului
tot nu mă învăţ minte

de curând mi s-a întâmplat
să mă urc în timp
şi el m-a dus cu preşul

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat fie... PRAGUL

Mi-am pus de azi un prag la cât, la cât să fur...
Ceva la 10 milioane, d-"euroi" "bien sur",
Că aşa se poartă acuma, tare de cap, dur
Şi-n judecată, n-ajung... Ţara are "une Cour"!

Am lăsat pragul jos de tot la nesimţire,
Că toţi, ce-i am deasupra, îs toţi o oglindire
Până la cât să-şi bată joc ei, fără oprire,
De-o întreagă ţară... politicieni, stat, o oştire...

Mai am şi pragul, depăşit oricum cu şcoli,
Dar mă fac prost de-acum şi năpădit de "boli",
Iresponsabil, chiar cu vină plin d-idoli
Pe la tele, înconjur cu proaste... la proşti, soli.

Cu crimă, stau mai rău, cum stau şi cu viol,
Că parcă-i prea de tot, dar nu, îmi învăţ rol,
C-acum penalii-s protejaţi şi de Europol
Şi victime se cumpără pe şest... c-un pol.

Am scăpat până şi de pragul de vreo casă,
Că pot s-o iau pe franci elveţieni, mă lasă
De ies pe străzi să strig, la "şto", c-am luat "o plasă..."
C-aşa se poartă, astăzi poartă, pielea groasă

Şi să mă însor la infinit pot să o fac,
Că-i plin de fufe prag să treacă pentru "fuck",
Toate buzate, TV dive, vor "capac"
Şi-s preoţi roi, de cununii... găsesc vreun drac.

"Good bless" românul că-i păzit de-atâtea praguri,
Că pungăşii azi sunt la modă... drage, drag-uri
Fură de rup, se rup în fiţe, nu-s moravuri
Şi, din pârnăi ies iute "scribi"... "full" lei şi gaguri.

Om trece PRAG, să scăpăm ţara de năravuri
Cu porci, vulpoi, catâri, măgari... în cuşti cu garduri???
Căci ea, penala C(ur, t)e Ce Re furtişaguri...
Din OU, G(ăina) 13, iar ne cloceşte... PRAGURI!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pragul sufletului meu

Stau pe pragul sufletului meu.
Să păşesc sau nu într-însul oare?!
Nu va fi motiv de întristare,
Rătăcind prin el ca Odiseu?!

Şi crezând că le ştiam pe toate:
Lacrimi, zâmbet, vaiet, bucurie,
Înţeles-am că străin mi-e mie
Cu durerile în el răbdate.

Aş fi sters tot ce a fost şi doare
Şi-aş păstra seninul liniştit,
Al iubirii fără de sfârşit,
Ce mă încălzea cu-a ei dogoare.

Să fie leac şi cine a adus
Ăst cânt de dulce alinare,
Ce râul clipelor amare
Între pământ şi cer a descompus?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul casei

stau şi ascult
plânsul ploii
strigătul vântului
si regretele toamnei
care-si adună
tot ce mai are
prin gradini
va pleca curând
ramuri negre
de pomi
se apleacă
spre frunzele căzute
incercând o consolare
norii cenusii
se intind ca o pânză
acoperă cerul
si inima mea
uitată
in pragul casei
de la ţară
aduceri aminte
mă infăşoară
in intunericul
ce se lasă neiertator
o voce caldă
imi şopteste
-m-ai uitat acasă
ai plecat fara mine....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vede

Dumnezeu vede
Cum gândurile mor
Şi-şi varsă cuvinte-n emoţii,
Până te umpli,
Din nou,
De sensuri.

Dumnezeu vede
Cum scazi în putere
Şi-şi pune un umăr în încercare
Până creşti,
Deodată,
Mai mare.

Dumnezeu vede
Cum uiţi să priveşti
Şi-ţi pune ochelari pe nas,
Până vezi
Altfel,
Înainte.

Dumnezeu vede
Cum visele se-ascund
Şi le propteşte-n soare,
Până le prinzi,
Jenat,
De mână.

Dumnezeu vede
Cum uiţi să iubeşti,
Şi-ţi presară coincidenţe în paşi
Până strângi,
Frumuseţea,
În braţe.

Dumnezeu vede
Cum taci în răspunsuri,
Şi-ţi construieşte întrebări,
Până naşti,
Din tine,
Fapte.

poezie de Gabriela Chişcari (7 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce îţi scriu acum?
Pentru că întunericul a devenit tăios
Şi fiecare clipă-i împărţită,
Între pragul de sus şi pragul de jos
Între viaţa prezentă şi cea irosită.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că dorul de tine e o lege nescrisă
Şi oricât aş vrea să nu-mi pese, îmi pasă,
E ceva între vis şi-o clepsidră aprinsă
Un surâs al durerii, sau poate-o grimasă.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că am inima prinsă,
Între cer şi pământ şi totuşi, îmi pasă!

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeala

Până şi apa greşeşte când curge la vale
şi spală de îngeri pontoanele goale
până şi cerul greşeşte
când se împiedică de pragul de nori
şi de-naltul din cale!
Greşeşte
până şi peştele când prins nu vorbeşte în plasă
şi-l lasă pe om să greşească
când îl duce acasă
copilul să-şi crească
şi să nu-i mai vorbească
deşi îşi doreşte...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul dimineţii

Cu soarele în suflet
În fiece moment
În pragul dimineţii
Cântă un poet.

Tu îi eşti aproape
Cu raze de cuvinte
Încât lumina ta
Iubirea i-o aprinde.

Izvorul care curge
În lume valuri, valuri,
Aduce-n dânsul doruri,
Virtute, idealuri.

Parfumul primăverii
Se răspândeşte-n voi,
Trăinicia pietrei
Râde cu buze moi.

Pătrunşi de încercare
Vă-mbrăţişaţi cu flori,
Aducând cu barza
Noi zboruri pe sub nori.

Mai vine-o dimineaţă
Bună peste prag,
Poetul cântă, cântă
La pieptul tău, cu drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul Crăciunului

Din visul armoniei sfinte
Maria a născut,
Pentru a lumii mântuire
Pe Isus pruncul sfânt.

Pe cer o stea a răsărit
În calea magilor,
Şi spre locaşul sfânt pornind,
Minunea au vestit.

Aur, smirnă şi tămâie
Magii îi dăruiră
Mariei şi pruncului sfânt,
Apoi li se–nchinară.

În leagănul Crăciunului,
Colindători mângâie
Visele sfinte-a pruncului,
În braţele Mariei.

Colindul bucuriei sfinte
Cuprinde întreg pământul,
Cerul răsună îngeresc,
Domnu-şi sărută pruncul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (9 decembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!