Pic, pic!

Pic, pic! Uite-o picătură mică!
Pic, pic! Picătura, uite-o, pică!
Pic, pic! Ploaia repede a venit,
Pic, pic! Primăvara a sosit.

Pic, pic! Picătura-i pe tavan,
Pic, pic! Alta cade în cazan;
Pic, pic! Ploaia pică tot mereu,
Pic, pic! Ce m-aş mai juca şi eu!

Pic, pic! Copiii s-au supărat
Pic, pic! Şi în casă au intrat.
Pic, pic! Afară ei nu mai iasă,
Pic, pic! Acuma ei stau în casă.

Pic, pic! De ce staţi, măi, supăraţi?
Pic, pic! Veniţi jos să vă jucaţi!
Pic, pic! În casă voi staţi frumos,
Pic, pic! Dar mai bine veniţi jos!

Pic, pic! Vântul norii a gonit,
Pic, pic! Soarele iar s-a ivit.
Pic, pic! Aerul s-a încălzit,
Pic, pic! Picătura s-a topit!

Pic, pic! Picătura nu-i pe tavan,
Pic, pic! Nu mai cade în cazan!
Pic, pic! Ploaia nu pică mereu,
Pic, pic! Acum m-oi juca şi eu!

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura

Priveam cum cade picătura,
Egal, în măsurat răstimp,
Neîntrecându-şi, calm, măsura,
Purtând în jur un fel de nimb.

Aceasta îmi era pedeapsa,
- Ce cruntă, necrezută ură!
- S-aştept mereu să-mi sară capsa
La fiecare picătură.

Dar cum privirea aţintită
Îmi lăcrima de încordare,
Mă transformam în stalactită,
Pietrificată de teroare.

Iar picătura din tavan
Continua să cadă-n van.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.

De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.

Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.

Ploaia răpăie pe casă.

poezie de Mitică Ion din Şah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prag

Dacă mai am timp ca să îţi scriu?
E greu ca să-ţi răspund acum
M-aşteaptă pomii in gradină
Ramuri uscate să adun

M-asteaptă ţigla de pe casă
Să o aşez iar liniar
A luat-o vântul intr-o noapte
Si pică ploaia in tavan

M-asteaptă trandafirul galben
Să-i pun rachită să-l inalţ
M-asteaptă si portretul mamei
Să-l şterg de praful aşezat

M-asteaptă poarta ruginită
Si ramuri verzi de liliac
Nu pot ca să-ti mai scriu iubită
Nu pot să trec al vremii prag.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand ploaia cade pe sub stele

Când ploaia cade pe sub stele
Şi picuri reci ne ard căzând,
Tu plângi atunci, eu plâng cu tine -
În gând... să nu mă vezi plângând.
Iar dacă ploaia încetează,
Surâsu-ntrezărit pe chipul tău
Alungă norii şi din stele
Dispar ades părerile de rău;
Cu genele-obosite de tăcere,
Cu ochii aţintiţi mereu în carte,
Cu gândul amorţit în regăsire,
Eu sunt aici, tu însă tot departe.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pică fisa

Ne pică fisa
Şi asta se-aude defel
Încet sau mai tare
O oră sau zile-n tunel.
Monezi curg întruna
Prin mâini cu arici,
Pică şi frunza,
Pică şi omul
De beri si halbe cu frici.
Ne pică fisa,
Asta e bine
Cădea oricum
Vom ştii dacă pică mai tare
Sau pomii mai cad peste drum.
Aştept o schimbare
O fisă prin fantă să pun,
Ne pică fisa,
Acum e momentul să spun.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă-n cimitir

Din groapă sare un harleţ
Urmat de o lopată,
Un cioclu trist stă rezemat
De pământul rece-n groapă.

Ploaia cade fără oprire,
Peste lespezile grele, negre,
În pomii goi se bat corbii de zor
Cântând cu ciorile în cor.

Şi tristul cioclu pleacă spre casă,
Copii pe drum îl tachinează...
El le doreste, fără a le purta pică
Acolo unde el lucră, acolo ei să se ducă.

poezie de Edmond Ioan Siladie (2 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns la "Aş fi putut să fiu", scrisă de Velicu Marinela

Eu m-am născut în toamnă... Ce folos?!
Căci toamna-n mine-ades îşi face casă...
Că ploaia parcă n-are nici un rost
Şi-s singură în casă şi la masă.

Din ochi, pe vreascuri ude de argint
Pică din mustu-amărăciunii mele...
Sunt frunza care cade la pământ
În goana ei nebună după stele.

Foşnesc de ne-cuvinte şi de dor...
Un dor de-a fi şi eu o primăvară,
Să-nmuguresc, să nu mai pot să mor
Cu înc-o zi în fiecare seară...

De ce să cadă bruma peste noi?!
Să fim o simfonie de durere
Cu ploaia rece... cu copacii goi...
Mai bine să fi fost un cer de miere!

Cum?! Să mă plec în repetate rugi?!
Un cer de frunze şi-un pământ de nori,
De-ar fi ca osanale să-mi aduci,
Eu tot sunt vis de primăvară-n zori.

Pe umeri cu un şal liliachiu
Şi în priviri purtând de veacuri toamna,
Eu veşnic primăvară o să fiu
Cu ochi chihlimbării precum arama.

Mai protestez... Cedez într-un târziu...
Când vine ceasul parcă nu-mi dau seama,
Căci penitentă prea de timpuriu,
În propria-mi cenuşă, sunt tot toamna...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura de iubire

Iubirea mea, ţi-am pregătit un dar,
O jumătate de nemărginire
Şi zorile crăiese albe-mi par,
Cântând în picătura de iubire.

Ai vrea să fim pe-o insulă pustie,
Tăcuţi îmbrăţişaţi în nemurire,
Doi muritori stropiţi cu apă vie,
Doar noi şi picătura de iubire.

Iubirea mea, nici timpul nu ne ştie,
Vezi? Nu există nicio amintire,
Tu ia-mă-n braţe pentru veşnicie
Sau pentru-o picătură de iubire.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine, bine, să nu zici

A venit vara din nou!
Stai, bre!
Ce te grăbeşti?
Ploaia va veni părău
Şi-o să stai iarăşi în casă,
Popândău,
Ca să ştii că mai trăieşti.
Puşchea, mă, pe limbă,
Dar,
Vara dacă vine, vine!
Nu te-ntreabă ea pe tine,
Că nu eşti vrun zeu
Cu har.
Bine, bine, să nu zici
Că eu nu ţi-am spus că plouă!
Mai bine...
Ia-ţi o umbrelă
Şi te du după urzici,
Vezi că ploaia nu e rouă!

Prietenilor care iubesc ploaia

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Tăcut, ascult muzica ploii de vară,
Pitit sub streaşina casei din deal,
Privind o picătură mică şi clară,
Cum cade pe suflet ca un bob de cristal.

Ploaia măruntă cade încet,
Iar cerul mohorât suspină şi tună,
Privesc nemişcat ca un ascet,
Frunze şi gânduri ce zboară-n furtună.

Picurii fac în baltă rotunduri,
Apoi, curg repejor în şuvoaie,
Luandu-mi cu ei vise şi gânduri,
Ducându-le învolburate-n şiroaie.

Ploaia aceasta spală lumea şi cerul,
Câmpia şi dealul, le spală pe toate,
Via şi grâul, dar cum spune clerul,
Ea curăţă totul, dar nu spală păcate.

poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa culorilor

Frunzele ude
Pică uscate

Fecioare crude
Pică pe spate

Apocalipsa
Pică mai rar

Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar

Focul ce vine
Galben şi crud

Pică pe mine
Verde şi ud

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura

Picătura de miere
A inimii,
Doboară palma grea
A infamiei!
Picătura de ceară
Arde fărădelegea,
Legând-o la stâlp,
Învelind-o-n foiţa
De lacrimă-aurie!
Picătura zâmbetului
Este izvorul nestemat
Al purităţii îngerilor.
Pelicula invizibilă
Aur – cristale de nisip
Rupte din rai,
Răspândesc candoare,
Prin lauda Perlei-Mame,
Ce curge-n vorba-i aurie!
Pletele-i divine,
Verdele pădurilor tropicale,
Care privesc Cerul
Şi-l desmiardă.
Cu mâinile lor verzi
Apucă Luna şi-o sărută,
Apucă Soarele şi-l îmbrăţişează,
Spălându-se cu Apa-Lumină,
Cu trecutul şi cu viitorul!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai acasă...

Dragii mei, vă rog să staţi în casă
Afară acum nu e bine să ieşiţi
Umblă pe stradă Doamna cu coasă
Staţi în casă feriţi

Dragii mei oameni minunaţi
Ieşiţi doar să cumpăraţi mâncare
Să aveţi în dotare ai mei oameni mascaţi
La această înfăţişare. Doamna cu coasă vă dă nepăsare

Ştiu că vă place la soare
Aveţi răbdare... O să mai avem vreme
Aceasta este adevărata constatare
Tatăl nostru ne dă binecuvântare

Cu rugile voastre,
Dumnezeu nu ne va chema la El aşa devreme...
Doamne te iubim şi noi tare.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ploaia dispare

Se plimbă şi ploaia îi udă uşor,
Sunt două suflete ce au acelaşi zbor,
Stau în ploaie şi se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Şi îmbrăţişarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă şi îi atinge uşor,
Ar vrea să fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Şi-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Şi-aşteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.

poezie de Eugenia Calancea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă

O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor şi peste casă,
Peste întreaga livadă.

Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streaşina pică.

De pe pomi se rupe gheaţa,
Crengile cad la pământ,
Bradul îşi sfârşeşte viaţa,
Rămâne cu trunchiul frânt.

Nu-i chip ca să ieşi afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârţâie grinda.

O platoşă de scut e gheaţa
Care a cuprins tot hatul.
Pare să sfârşească viaţa.
S-a cufundat în tăcere satul.

Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.

Cuprinşi de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!

În zorii zilei, somnoroşi,
La fereastră toţi sărim.
Din norii negri, pufoşi,
Pe pământ cad fulgii lin.

În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veşmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade gheaţă peste flori

Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare

Pletele sunt aşezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios

Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră şi tună
Ziua fără soare trece

Pică lacrimi îngheţate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greşelile iertate
Se va-împrăştiea şi el

Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi

Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheaţă peste flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleaşca s-a oprit. Erau acuma în curtea unui castel de tâlhari care era dărăpănat de sus până jos. Pereţii erau sparţi şi prin găuri intrau şi ieşeau în zbor corbi şi ciori, iar nişte dulăi voinici că ar fi putut înghiţi şi un om săreau în toate părţile, dar nu lătrau fiindcă n-aveau voie. În sala cea mare a castelului, veche şi afumată, în mijloc, pe lespezi, ardea un foc mare; fumul se urca până în tavan şi trebuia să-şi găsească singur un loc pe unde să iasă. Pe foc era un cazan mare cu supă şi câţiva tâlhari frigeau la frigare iepuri şi iepuri de casă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăm în casă, staţi în casă!

Dragii mei, zilele acestea
m-am gandit şi mi-am amintit,
De câte ori ne-am mai fi dorit
În loc ca devreme sa ne fi trezit
Şi la munca sa ne fi grabit,
Încă un pic sa fi lenevit!
Sa fi dormit, sa fi citit,
Unii cu altii sa fi palavragit,
Ce ne plăcea, sa fi gătit,
Filme preferate sa fi privit,
Surprize copiilor şi părinţilor
sa fi pregatit....
Cat de bine ne-am fi simţit!!!
Dorintele, din păcate,
Acum o pandemie ni le-a implinit,
De afară ne-a gonit,...
Oameni dragi, de lângă noi o
mulţime a răpit....
Lumea intreagă s-a ingrozit
Şi în case s-a adăpostit
Rugăciuni înălţând pentru al
epidemiei cât mai rapid sfârşit!!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi ploaia

Când ploaia scrie versuri, mă contopesc cu ea
Şi-mi place să o simt cum se prelinge lin,
Este atât de blândă, în mângâiere sa
Şi-n versul ce îl scrie, prea dulce şi divin!

Mă las cuprinsă-n braţe, de picături purtată
In valsul lin al ploii ce cade pe pământ,
Mă simt ca o regină iubită, adorată
Atât îmi e de bine, şi-mi place să mă alint.

Şi dacă se întâmplă cu ploaia să te întorci,
La tine-n braţe atunci m-aş cuibări, timidă
Alintă-mă şi spune-mi că nu o să mai pleci
Că ţi-a fost dor şi că nu port eu vină!

Că vom dansa cu ploaia, şi nimeni niciodată
Să poată să despartă ce noi vom reclădi,
Vom fi din nou iubiţi, cum am fost altădată
De-a pururi fericiţi, şi ploaia va zâmbi!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp cerul aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp pământul aşteaptă

soarele străluceşte cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, aşteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!