Ploaia
Tăcut, ascult muzica ploii de vară,
Pitit sub streașina casei din deal,
Privind o picătură mică și clară,
Cum cade pe suflet ca un bob de cristal.
Ploaia măruntă cade încet,
Iar cerul mohorât suspină și tună,
Privesc nemișcat ca un ascet,
Frunze și gânduri ce zboară-n furtună.
Picurii fac în baltă rotunduri,
Apoi, curg repejor în șuvoaie,
Luandu-mi cu ei vise și gânduri,
Ducându-le învolburate-n șiroaie.
Ploaia aceasta spală lumea și cerul,
Câmpia și dealul, le spală pe toate,
Via și grâul, dar cum spune clerul,
Ea curăță totul, dar nu spală păcate.
poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Paul Aelenei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.