Ploaia
Tăcut, ascult muzica ploii de vară,
Pitit sub streașina casei din deal,
Privind o picătură mică și clară,
Cum cade pe suflet ca un bob de cristal.
Ploaia măruntă cade încet,
Iar cerul mohorât suspină și tună,
Privesc nemișcat ca un ascet,
Frunze și gânduri ce zboară-n furtună.
Picurii fac în baltă rotunduri,
Apoi, curg repejor în șuvoaie,
Luandu-mi cu ei vise și gânduri,
Ducându-le învolburate-n șiroaie.
Ploaia aceasta spală lumea și cerul,
Câmpia și dealul, le spală pe toate,
Via și grâul, dar cum spune clerul,
Ea curăță totul, dar nu spală păcate.
poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Împletituri de gânduri
Țes fum de țigară
Pe cerul argintiu
Și ploaia tristă cade
Și eu îngheț de frig.
Țes mii de gânduri
În propria-mi minte
Când iarăși stau și zac
Contemplând introspectiv.
Țes mii de dorințe
Dar dorul meu șters
Și starea mea de plumb
Încet le ucid.
Țes iubirea mea gri
Ce zace în mormânt
Pe sfânt veșmânt
Cu care să mă-ngrop.
Țes somnul meu
Pe propriul sicriu
Privesc în interior
Și e doar frig și vânt.
Răscolit de gânduri
Mă las pe pământ
Și cu fir de iluzii
Țes lacrimi râzând.
poezie de Costyn Gilca (19 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie:
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Ploaia e, cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploaie mult râvnită,
E cu apă de-a sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre ploi
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie,...
O ploiță specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,
Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Este cea cu apă grea,
Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploai mult râvnită,
E cu apă prea-sfințită...
Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce cu apa lor de ploaie,
Spală, udă și înmoaie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
în ochii mamei -
ploaia spală câteva
frunze de salcâm
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia plângea
Ploaia plângea
șiroaie, lacrimi vărsa
cerul se despica
și norii îi golea,
pământul plin de apă
a spus că nu mai vrea
pe soare-n ajutor chema
dar ploaia suspina
când pietrele stropea
iar soarele ascuns
nu se mai arăta.
Din cuibul meu
am întrebat
de ce ploaia plângea
dar nu vorbea...
credeam că nu mă auzea,
Am primit apoi
și un răspuns
furtună, tunete și-un trosnet
m-au străpuns
Un nor, atunci
m-a așezat
pe iarba ce muia
și am văzut și cuibul meu
căzând din rămurea
Un val de apă
cum ochii-mi închidea
am intrebat încă odată
de ce ploaia plângea...
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
O mână spală pe alta
De la dogmă nu se-abate
Niciunul dintre prelați
Ce vă spală de păcate
Doar atunci... când voi le dați!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia ploii
se bucură câmpul sub ploaia mocănească
și arborii se spală de praful poluant
doar ploaia divină poate să hrănească
pădurile gliei într-un ritm vibrant.
cântecul stropilor răsună pe umbrelă
vântul voios îngână romanța toamnei
țesătura zilei cea mai fină dantelă
se armonizează cu lumina icoanei.
în grădina primenită zâmbesc crizanteme
ploaia brodează iubire din melancolie
varsă-ntr-o veselie pe alei reci poeme
modelează viață până la temelie.
filozofia ploii azi o aprofundez
luciditatea cerului se scurge în crez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guvernului României
Totul cam miroase,
Chiar dacă, de ani,
Unii spală vase,
Și-alții spală bani.
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă!
Plouă! Ploaia este așteptată
Când rău, seceta pârlește
Cum așteaptă o femeie
Pruncu-n păntec, să-i de-a veste!
Spală ploaia de păcate
Atmosfera, de gunoaie
Se ridică ierburi moarte
Cresc ciuperci, din mușuroaie!
Buruieni, ne enervează
Ce nu ne fac trebuință
Domnul insă, le plantează
Hrană altora-n ființă!
Ploaia e și ea o mamă
Care-aduce cu ea, viață
E și rea, dar e și bună
Dănd pământului, povată
Pâine sau doar mătrăgună!
poezie de Maria Sarchizian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menaj
Mai în toate casele
Treburile-s cam așa:
Dânsa spală vasele,
Dânsul spală... putina.
epigramă de Nicolae Ghițescu din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățătura mea, nu face deosebire între "sus" și "jos" sau între "bogat" și "sărac". Ea este cum e cerul. Are spațiu pentru toți și ca ploaia îi spală pe toți la fel.
citat clasic din Buddha
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purificare
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe
trebuie să dispară mirosul de gunoaie
nimeni vreodată ploaia s-o disturbe.
pe ulița indiferenței au apărut noroaie
în focuri de poveste ard huile și turbe
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.
în calendarul vieții mai întorc o foaie
drumurile fericirii în zigzag și curbe
le străbat năucă prin vise o droaie
care nu ar vrea norii să-i conturbe.
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în ploaie
Aș vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum țipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferență,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăiești?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieții,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aș vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aș vrea să mă numesc fiu al ploii și să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simțuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Și să dau tuturor un moment de respiro.
Aș vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt și să vibrez,
Să le desprind înțelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reușit, trăiesc încă un eșec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reușit să fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă și tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.
poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sate spovedite-n ploaie
Plouă peste sate
Spală de păcate.
Ploaia spovedește
Iarba care crește.
Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evaporări pluviale
Iubesc pe fiecare picătură a ploii ce-i cernută...
Poate a atins deja fostă iubită.
E-n parte o fărâmă de parfum evaporat,
Sau ruj din buze, ce s-a spart din sărutat.
Mă încânt de stropii ploii, fără vreo cadență,
Doar purtători de amintiri de pași, o esență
Spărgând oglinda de o gaură-n asfalt...
Ce m-a stropit cândva, în 'mbrățișări în asalt.
Mă ung cu picurii leșii, de ploi în peripluri,
Ce-au fost o cremă trupului în nisipuri,
Adânc rămas tipar, dar șters de val batant...
Ce-mi umple gol în inima-mi, cu loc vacant.
Mă spală picătura în lacrimă vărsată
De despărțiri, nevrut de plâns că era fată
Și mă las gol, să mă ud tot șiroaie
De aburinde dragi, ce tot ating... a ploaie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub dulcele soare
Sub cerul clar, lipsit de nori
Lucrând sub arzătorul soare,
Cu pielea arsă, înnegrită
Muncesc pe câmp sleiți țăranii.
Se adapă... și se spală
Împreună, la grămadă,
De nămolul gros, fierbinte
În pârâul rece, iute.
Trestia cade, secerată
Strânsă la un loc grămadă,
Un muncitor le cară în spinare
Ducându-le în jos la vale.
A muncit destul, e slab
Ca o scândură, s-a uscat
Bătut de soare și de vânt
Ca o ramură de alun.
Și așa continuă munca
Sub soarele dulce, arzător,
Tăietorii muncesc de zor
Adunând trestia de zahăr.
poezie de Edmond Ioan Siladie (4 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra ierbii
În noaptea aceasta,
sub miezul fierbinte al lunii,
voi îngropa toate amintirile
și-mi voi învăța inima
să se odihnească puțin.
I-o fi îndeajuns...
Pustnică în calea furtunii,
mai aud sunetele stranii
zidite de cuvinte spuse și nespuse,
dar ecourile lor nu mă mai ating.
Înlăuntrul așteptării
arde candela smereniei,
iar ziua
risipesc rugă trandafirilor,
stingându-mă în lumina modelată de suflet.
Întrebările nu mai vor răspunsuri,
îndoielile se risipesc,
iar roua lacrimii
spală trupul timpului.
Îmi sorb clipele picătură cu picătură
și promit să iubesc mai târziu,
limpezită de gânduri
și cumințită de dorințe,
în umbra ierbii.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia: aghiasma cu care se spală iadul.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de vară
Dacă stai privind la vale
De pe dealul unui sat,
Soarele nu-ți iese-n cale
Toată lumea s-a culcat.
Peste deal apare o stână,
Clopotul a răgușit,
Fluierul încet mai sună,
Turmele au adormit.
Peste tot e întuneric,
Lămpile toate s-au stins,
Un flăcău cântă destoinic
Dorul inimii l-a prins.
Toată lumea doarme dusă,
Totul apare pustiu,
Doar viața mea-i compusă
Să stau nopțile să scriu.
Cerul e-nvelit de stele,
Luna e lumina nopții
Eu petrec zilele grele
Parcă sunt în Vadul morții.
Visuri sincere și drepte,
Foarte multe am visat,
Xeny nu vrea să aștepte
Ea de mult s-a măritat.
Multe gânduri volburate,
Prin mintea mea au trecut,
Târziu, adormind pe spate
Sub stejarul ce-a crescut.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din revista "Pentru Patrie" (9 octombrie 1953)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!