Noi și ploaia
Când ploaia scrie versuri, mă contopesc cu ea
Și-mi place să o simt cum se prelinge lin,
Este atât de blândă, în mângâiere sa
Și-n versul ce îl scrie, prea dulce și divin!
Mă las cuprinsă-n brațe, de picături purtată
In valsul lin al ploii ce cade pe pământ,
Mă simt ca o regină iubită, adorată
Atât îmi e de bine, și-mi place să mă alint.
Și dacă se întâmplă cu ploaia să te întorci,
La tine-n brațe atunci m-aș cuibări, timidă
Alintă-mă și spune-mi că nu o să mai pleci
Că ți-a fost dor și că nu port eu vină!
Că vom dansa cu ploaia, și nimeni niciodată
Să poată să despartă ce noi vom reclădi,
Vom fi din nou iubiți, cum am fost altădată
De-a pururi fericiți, și ploaia va zâmbi!
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.