Misterul Bacovia continuă: suspectul evadând, noapte de noapte, din posteritate. Semnalmentele Sale au fost transmise tuturor bibliotecilor din lume. Pentru cercetări, au fost reţinute toate poeziile suspecte!

Costel Zăgan în Dosarul secret al lui Bacovia (27 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte duioasă
sânii tăi fac gargară
(ch)iar cu misterul

haiku de Costel Zăgan din Virtutea Haiku (3 noiembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta-i adevărul: pentru că femeia a confiscat toate splendorile raiului, am fost expediaţi în lume!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Bacovia

E Bacovia fără un sfert
în loc de rugăciune
îngenunchez
şi
recit
Lacustră

Ploaia repetă monoton

Amin

Mă ridic

În jur
persistă
Bacovia

poezie de Costel Zăgan din Hipebole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger plânge-n fiecare noapte

Poate mai vrei să plângi de rătăcirea dintre noi
Din pleoapa ce încet striveşte lacrima pierdută,
Te vei întoarce-n timpuri îmbătrânite pentru amândoi
Şi vei mai încerca să reânvii clipa pe veci trecută.

Un înger plânge-n fiecare noapte pentru noi sfâşietor
Şi-un zbor de fluturi atinge buzele ce-au sărutat trecutul,
Din ochi curg lacrimi şi-aş vrea să le sărut de-atâta dor
Dar gestu-mi aminteşte că jurământul tău a fost sfârşitul.

Intre noi doi s-a rătăcit un înger şi stelele au plâns
In toate nopţile chemarea aduce fluturii în ultimul lor zbor
Făcând voinţa sufletelor noastre-n care am strâns
O parte din această lume ce iar va aparţine tuturor.

Şi tot între noi doi s-a rătăcit pustiul şi îşi caută alt drum
Şi tot ce-a fost durere acum se află în uitatele cuvinte,
Aş vreau să plâng dar sufletele noastre nu mai pot acum
Să mai adune uitarea din această lume ce mereu ne minte.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea am avut timp

Timp ca să rămân în viaţă
nu prea am avut.
Lovituri primite-n faţă
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
şi-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viaţa,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat faţa.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viaţa
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineaţa,
vine fără să o chemi.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia viscolul şi eu

Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
şi dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ţi sară muştarul

Şi mână şi iarna spre sobă
copacii să-ţi bată în geam
să dea cea din urmă probă
şi iar să tragă ziua în ham

Ascultă toţi lupii cum urlă
şi lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare

Iată căldură mă ţine în ger
de dragoste iarăşi m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând

Şi Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă

Şi altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos şi în suflet
şi-un înger c-o floare în geam
să ardă în lume ce-i putred

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-am fost atunci - dacă sunt acum

Dac-am fost atunci – dacă sunt acum:
tu peste mine îţi adulmeci drum,
nemărginită beznă făcută din lumină.
Şi-nalta frumuseţe ce-o torni prin univers
eu, cel necunoscut şi şters,
pe faţa mea o prind, deplină.

O! Noapte, dac-ai şti cum toată
fiinţa mea în zbor e preschimbată
când mă încumet să te-ajung!
Sprâncenele ce-n dublu arc se-ndoaie
nu pot să-ncapă-asemenea şuvoaie
de priviri pironite prelung.

Din Poeziile către noapte

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neruda I

În Insula Negra se iubeşte
Atât se mult Neruda.
Ce se scrie pentru el
Se scrie pentru Lună.
Ei spuneau versetele lor:
Pot să scriu în versuri şi
Să contemplez din afară
Aştrii infinitului,
În această noapte orbă.
Pot să scriu în versuri,
Neruda cânta,
În cântecele sale triste
Şi speranţa lui spulbera
Mările şi cerurile,
În noaptea aceea întunecată.
Pot să scriu în versuri,
Neruda a recitat,
Pescăruşul tandru şi
Luna frumoasă.
În fiecare noapte întunecată
De neagra amărăciune.
Pot să scriu în versuri,
Neruda a declamat
În toate oraşele
Împotriva dictaturilor.
Pot să scriu în versuri,
Acesta a fost Neruda.
Acesta a fost Pablo,
Don Pablo Neruda!

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2018), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o răsuflare distanţă

de pleci să-mi laşi măcar o amintire
s-o ţes pe pleoapă ca să mi-te-închipui

dar de plecat nimeni nu pleacă aşa de-odată
mai întâi se desface la toate amintirile şi răsuflă în tihnă

apoi, noapte de noapte, pluteşte ca un abur, traversând
marea suspinelor, deşertul de cenuşă, mlaştina regretelor şi munţii de ură

după care, curăţat de cele pământeşti, se ridică la ceruri
ca să-şi plouă binecuvântările

aşa şi eu, voi trece toate vămile
şi-oi rătăci să uit c-am fost... ca voi

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce în ce

devine parcă din ce în ce mai greu
să privesc lumea
nu ştiu dacă e ceva în neregulă
cu mine
ori cu ei

însă dacă într-adevar lumea este oglinda
mea
aş fi vrut să nu fi fost atât de narcisist

să nu fi fost
toate nopţile acelea de lamă de cuţit
beznele încărcate de-o linişte hotărâtă
în care am tăiat centimetru cu centimetru
pielea lumii atât de uscată şi aspră
ş din rană parcă nu s-au mai oprit să curgă
monstruleţii fără ochi
plini de sânge
de ură
şi de lăcomie
să nu fi fost
însă
eu i-am vazut şi nu-i pot uita
şi
am tăiat pentru că voiam să (mă) vindec
am tăiat pentru o lume mai întreagă
În adâncimi
noapte după noapte
straturile lumii
am tăiat
şi-a devenit
din ce în ce
mai greu

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele au fost aruncate

Poetul riscă toamna
dar nu curge
pică

Pur şi simplu
pică
frunza

Galben de Bacovia
adică

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

În loc
de
ochi

Avea
două
clepsidre

Una
cu
lacrimi

Alta
cu
îngeri

Probabil
de-aceea

Când
i-a
fost
dor

L-a fulgerat
cu
tăceri

Îngerul
păzitor

Iar
când
a plâns

O zi
şi-o
noapte

N-a
mai
călcat
pe
pământ

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (18 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
i-a
fost
dor
L-a fulgerat
cu
tăceri
Îngerul
păzitor
Iar
când
a plâns
O zi
şi-o
noapte
N-a
mai
călcat
pe
pământ

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
i-a
fost
dor
L-a fulgerat
cu
tăceri
Îngerul
păzitor
Iar
când
a plâns
O zi
şi-o
noapte
N-a
mai
călcat
pe
pământ

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De necuprins

Bombardat de toate minunile lumii sătul
să tot audă eşti comoara mea şi-a împa
chetat aripile în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume plictisit
şi-a dat foc aripilor hărţuit de toate iluziile
de pe lume a pus şi ultima speranţă piatră
unghiulară în acest Turn Babel poetul stă la dubii
să-i permită sau nu
lui Dumnezeu să se mute la parter
Doamne ce liber am fost odată

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (10 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De necuprins

Bombardat de toate minunile lumii sătul
să tot audă eşti comoara mea şi-a împa
chetat aripile în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume plictisit
şi-a dat foc aripilor hărţuit de toate iluziile
de pe lume a pus şi ultima speranţă piatră
unghiulară în acest Turn Babel poetul stă la dubii
să-i permită sau nu
lui Dumnezeu să se mute la parter

Doamne ce liber am fost odată

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (31 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica lui Dracula

Şi-acum
pentru
posteritate

Copii

Pe locuri
fiţi
gata

START

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (16 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul: Domnule Bacovia, îmi puteţi răspunde la o întrebare?
Bacovia: Cu o singură condiţie: ai putea ucide ca să-mi citeşti o poezie?

replici din Dialoguri în zig-zag, scenariu de Costel Zăgan (23 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună! cine-a stins lampa?

Noapte bună! cine-a stins lampa-azi noapte?
Un zefir invidios, fără doar şi poate.

Ah! prietene, ştii atât de puţin
Despre răbdarea cu care-au trudit
Îngerii la acel celest fitil,
Iar acum pentru tine-i stins licărul divin.

Poate-a fost sclipirea unui far
Pe care,-n beznă vâslind, un marinar
Ar fi putut s-o vadă!
Sau poate a fost felinarul care
Lumina-n tabără toboşarul să sloboadă
Tam-tamul pentru deşteptare.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!