La o răsuflare distanță
de pleci să-mi lași măcar o amintire
s-o țes pe pleoapă ca să mi-te-închipui
dar de plecat nimeni nu pleacă așa de-odată
mai întâi se desface la toate amintirile și răsuflă în tihnă
apoi, noapte de noapte, plutește ca un abur, traversând
marea suspinelor, deșertul de cenușă, mlaștina regretelor și munții de ură
după care, curățat de cele pământești, se ridică la ceruri
ca să-și plouă binecuvântările
așa și eu, voi trece toate vămile
și-oi rătăci să uit c-am fost... ca voi
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.