
Orgia pariziană sau Parisul se umple din nou
Fricoșilor, priviți-o! În gări vă revărsați!
Cu-ai săi bojoci de flăcări, slăvitul soare zvântă
Aceste bulevarde. Barbarii-s alungați.
Apusul vă arată din nou cetatea-i sfântă!
Hai, nu vă temeți, focul năprasnic va fi stins!
Poftim pe bulevarde, poftim pe cheiuri, iată
Și casele-ncadrate de-azurul pur, aprins
Într-un amurg, de ploaia obuzelor, roșcată.
Palatele defuncte, în scânduri le-nveliți!
Vă-mprospătează ochii a vremii vechi lumină.
Trec târfele pe stradă, în roșu-alai, priviți!
Fiți veseli și petreceți, curaju-o să vă vină!
Cățele-nfierbântate, cu cataplasme-n dinți!
Vă cheamă-aceste case de aur! Dați năvală!
Mâncați! Aceasta-i noaptea plăcerilor fierbinți,
Ce-a coborât în stradă. Bețivi cu burta goală,
Beți! Când lumina crudă va să coboare, vrând
Să-și caute alături de voi destrăbălarea,
Să n-amuțiți, cu bale la gură, spumegând
Peste pahar, cu ochii pierduți pe unde-i zarea!
Mâncați! Pentru Regina cu revărsate buci!
Prosteștile sughițuri sfâșietor răsună!
Priviți mulțimea asta de moși, de hăbăuci,
De slugi și de paiațe, ce țopăie sub lună!
O, puturoase inimi și-ngrozitoare guri!
Vârâți-vă în pântec bucatele, cu hurta!
Un vin pentru aceste ignobile călduri!
Învingători, topită-n rușine vă e burta!
Să vă pătrundă Greața în nări, să vă muiați
Gâtlejul în otravă! Poetul vă cuprinde
Grumajii slabi în palme, spunându-vă: "Uitați,
Fricoșilor, de frică! Ieșiți-vă din minte!
În pântecul Femeii cotrobăind, cumva
Vi-e teamă să nu-și vină în fire înc-o dată,
Înăbușind la pieptu-i, sub apăsarea-i grea,
Nemernica, flămânda, infama voastră ceată?
Nebuni, regi, sifilitici, paiațe, ventrilogi,
O fi Parisu-o târfă, dar`geaba-i dați târcoale,
Cu suflete și trupuri de putrezi șontorogi!
Ea vă va da în lături, dacă-i veți sta în cale.
Când veți mușca țărâna, gemând nesimțitori,
Și vă veți cere banii, roșcata curtezană
Cu sânii grei de lupte și pumnii arzători,
Va fi de voi departe, din nou fără prihană!"
Parisule, tu, care-n mânie-ai dănțuit
Cu-atâta-nflăcărare, purtând cuțitu-n spate, -
Ești la pământ, da-n ochii tăi limpezi n-a pierit
A primăverii roșii adâncă bunătate.
Oraș martir, aproape ajuns printre cei morți,
Cu sânii și cu fața spre Vremea viitoare
Care-ți deschide pururi miliardele-i de porți, -
Trecutu-ți dă întreaga lui binecuvântare.
Magnetizat ți-e trupul pentru dureri, acum,
Și simți, bând iarăși aspra, îngrozitoarea viață,
Cum râmele livide prin vine-ți curg, și cum
Pe limpedea-ți Iubire trec degete de gheață!
Și nu-i rău! Nici o râmă nu-ți va mai stânjeni
Avântul spre lumină, cum nici o cucuvaie
N-a stins al Cariatidei ochi, unde, din tării,
Cădea, cu stropi de aur curat, astrala ploaie.
Oricât ar fi de groaznic astfel să te revăd,
Oricât te prefăcură într-un buboi, cum Firea
N-a cunoscut vreodată, în nici un crunt prăpăd, -
Poetul îți grăiește: "Ți-e mare strălucirea!"
Supremă poezie, furtuna te-a sfințit,
Iar fierberea imensă a forțelor, te-ajută.
Renaști; crâcnește Moartea. Oraș ales, iubit,
Fă să răsune iarăși în lume goarna mută!
De la mișei, poete, suspinele să iei,
De la ocnași și de la proscriși, ia ura toată.
Cu razele Iubirii, lovește în femei,
Și să-ți țâșnească versul: Bandiților, o, iată!
- Societate, totul e ca pe vremuri, azi.
În vechile bordeluri, dezmățul face bale.
Pe zidurile roșii, fănarele cu gaz
Trimit sinistre flăcări spre-azururile pale!
poezie clasică de Arthur Rimbaud (mai 1871), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre frică
- poezii despre prostituție
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre ploaie
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poetul
Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.
Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.
Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..
Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre poduri
- poezii despre plimbare
- poezii despre parcuri
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi

Orbii
O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.
Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.
Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.
Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre senzualitate, poezii despre râs sau poezii despre plăcere

Poetul a murit frumos...
Poetul a murit frumos,
Ducându-se la stele,
Căci n-a vrut să coboare jos,
Nici una dintre ele.
Acum privind în jos la noi,
Gânditor la zbaterile noastre,
Zicând: Am fost și eu ca voi,
Și iată, mă aflu printre astre.
V-aștept căci veți veni
Urmându-vă desigur mersul,
Și atunci când veți și osteni,
Vă veți închide universul.
20 aprilie 2001
Moldova Veche
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre frumusețe, poezii despre astre sau poezii despre Moldova

Noi nu mai suntem de mult tineri
Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri
De ce vreți să fiți străină
Între cei care firesc
Tac și vă compătimesc
Pentru-o neștiută vină?
Și pe stradă și la piață
Vor vorbi o alta limbă
Și revolta asta schimbă
Rostul omului in viață
Veți simți lacrimi fierbinți,
Punțile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinți
Un vecin de palier,
Un poștaș, un polițist
Doamne, cât va fi de trist
Universul de stingher!
Nu-i nevoie de mult fler
Și nici muzică de Liszt
Ca să vezi cât e de trist
Dacă nu ai locul tău sub cer!
Țara, doamnă e o brazdă
Ce ne-a fost dată de sus
Și voi mergeți în apus
Pentru ce? Să stați în gazdă?!
Stropul ăsta de țărână
Pe care-l lăsați în urmă
Mâine-n inimă vă scurmă
Și-o să plângeți iarăși până,
Vă veți revedea copilă
Într-un plai, bătrân un faur
Îngerul cu păr de aur
Și o dragoste subtilă
Doamnă, sufletul rămâne
Unde odihnesc strămoșii
Geana aurorei roșii
Unduind, leagănă grâne
Și vă vor umbla prin vise
Întrebându-vă de ce
Ați lăsat s-alunece
Stâlpii de la paraclise?
Și-o să plâgeți și-o să vreți
Să vă nașteți iar româncă
Unde fiecare stâncă
Amintește despre geți!
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre trup și suflet, poezii despre țări, poezii despre îngeri sau poezii despre vinovăție
Iisus Hristos: Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți, și în vreo cetate de samarineni să nu intrați; ci mai degrabă mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Și mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat împărăția cerurilor. Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați. Să nu aveți nici aur, nici arginți, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și intrând în casă, urați-i, zicând: "Pace casei acesteia". Și dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă, mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât cetății aceleia. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. Feriți-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriștilor și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și se vor scula copiii împotriva părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui. Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case.
replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Chemarea apostolilor și trimiterea lor la propovăduire. - 10:5-27 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre pace, citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre înțelepciune, citate despre învățători, citate despre întuneric, citate despre încălțăminte sau citate despre șerpi
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rai sau poezii despre cuvinte
Reporter: Mă aflu alături de Brooke Davis. Brooke, ne poți spune ce simți în legătură cu această tragedie?
Brooke: Ar trebui să-ți fie rușine. Copiii care sunt acum în liceul ăsta sunt îngroziți că cineva le va pune pistolul la cap în orice moment și că vor muri; și tu vrei sa știi ce părere am despre asta? Durerea noastră nu e o comoditate pentru voi. Nu e o știre care să vă ofere audiențe mari. Mâine sau poimâine sau săptămâna viitoare, când ne vom întoarce la școală, schimbați pentru totdeauna de o zi a cărei amintire nu ne va părăsi niciodată, voi unde veți fi? La următoarea tragedie, înfigându-vă microfoanele în fața următoarei persoane distruse, întrebând-o cum se simte? Doamnă, ăsta nu e jurnalism. Nu contribuiți cu nimic în societate. Sunteți vulturi, dați târcoale cadavrelor, dar vă hrăniți cu cei vii. Asta simt eu. Dar ceva îmi spune că nu veți da asta pe post.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știri, citate despre școală, citate despre vulturi, citate despre viitor, citate despre tragedie, citate despre timp, citate despre săptămâni, citate despre schimbare sau citate despre rușine

Dar nici eu, de mă strig
O rugină de tei prin frânturi de amiezi
Vechi scrisori de amanți peste timp încă ning
Din pănuși de porumb mă privesc și se sting
Ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi.
Trec poștași abătând foste vremuri prin gări
Un bătrân ațipit trece mâna prin nori
Plouă dor strecurat din arcuș de viori
Calcă talpa nisip pe adâncuri de mări.
Și pe umbra ce sunt, un oraș osândit
La prăpădul tăcut al atâtor iubiri
Cresc pe străzile lui și acum trandafiri
Și pe umeri, înfrânt, un oftat de cuțit.
Vin în liniștea mea patru scânduri de pom
Despre viață citesc ochii mei într-un zar
Despre moarte învăț dintr-un vechi calendar
Sunt o roată de tren într-o haină de om.
Unde-ai fost, unde ești, timp al meu rătăcit?
Pleacă sălciile-n vânt, pleacă oamenii toți
Un poștaș fără vești mă tot caută în porți
Dar nici eu, de mă strig, nu mai sunt de găsit...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poștă, poezii despre învățătură, poezii despre înfrângere, poezii despre vânt, poezii despre vioară, poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Iisus Hristos (ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi): Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. Fericiți voi care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei, și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot așa făceau proorocilor părinții lor.
replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:20-23 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre sărăcie, citate despre religie, citate despre plâns, citate despre plată, citate despre ochi sau citate despre fericire

Iubiți-vă unul pe celălalt
V-ați născut împreună și veți fi împreună pentru eternitate.
Veți fi împreună când aripile îngerului morții vă vor spulbera zilele.
O, veți fi împreună chiar în tăcerea memoriei lui Dumnezeu.
Dar lăsați puțin spațiu în îmbrățișarea voastră,
Pentru ca briza paradisului să danseze între voi.
Iubiți-vă unul pe altul, dar nu puneți lanțuri iubirii:
Lăsați-o să fie o maree unduitoare între țărmurile sufletelor voastre.
Umpleți-vă paharele unul altuia, dar nu beți dintr-un singur pahar.
Dăruiți unul celuilat din pâinea voastră, dar nu mâncați aceeași pâine.
Cântați și dansați împreună, și fiți veseli, dar lăsați-l întreg pe celălalt,
Până și strunele lăutei sunt singure, deși vibrează la aceeași melodie.
Dăruiți-vă inimile, dar fără să fie prizonerele celuilalt.
Numai brațele vieții pot cuprinde inimile voastre în întregime;
Și stați împreună, dar nu prea aproape:
Coloanele templului nu sunt lipite,
Iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra altuia.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre muzică, poezii despre zile, poezii despre timp sau poezii despre stejari
A venit Isus Mesia
Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău și rătăcit
La viața ca să vină
Și Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt
A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veșnicia
Să trăim viața sfântă
Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viața apoi
Să trăim în curăție
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veșnicie
Din dragoste și iubire
A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale brațe
Să ne fie El izvorul
Iubirii să ne înalțe
Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toți întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt
Și astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viață fără vină
Să avem cu toții jos
Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie țelul
Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe brațe El să ne țină
Mire Sfânt să îl avem
Astfel în neprihănire
Să trăim surori și frați
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predați
Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viața doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ
Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viață veșnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii mei
Eu v-am purtat în brațe și în pântec,
V-am înfășat în scutec de lumină,
V-am alintat în versuri și în cântec
Și v-am ținut de mână prin grădină.
Am râs și-am plâns atâta împreună,
Iar vremea nemiloasă a zburat,
Acuma grijile când se adună
Noi lăcrimăm, dar, sigur, separat.
Copiii mei, în lumea asta mare
Veți întâlni atâtea nedreptăți
Și oameni prefăcuți ce sunt în stare
Să vă arunce-n mii de greutăți.
Voi să priviți în urmă cu putere,
Să v-amintiți de zilele când eu
V-am spus că-n clipe mute de durere
Atelă fi-va Bunul Dumnezeu.
Oricâți vor încerca să vă convingă,
De farisei pământu-i plin mereu,
Să știți că nimeni n-o să vă învingă
În suflet de-l aveți pe Dumnezeu.
Când veți simți că unii vor trăda,
Și-n inimi au doar ura ca reper,
Copiii mei, de lacrimi vor brăzda
Obrazul cald, să vă uitați spre cer
Și nu uitați, că numai în credință
Muncind cu drag, cum ați făcut prin timp,
Veți dobândi în toate biruință
Și-al nemuririi veșnic anotimp.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre versuri, poezii despre trădare, poezii despre religie sau poezii despre plâns
Alb e totu-n Mănăștur
iarna blândă a cuprins
în Cluj iată Mănășturul
și zăpada s-a întins
de acoperă acum totul
căci pe străzi și pe alei
un strat alb se odihnește
de-ți tresaltă ochii tăi
prelung când iată-l privește
peste tot e alb frumos
și pe stradă printre blocuri
un strat alb fără miros
pretutindeni nu pe alocuri
nu e frig ca altădată
ger aprig și nepătruns
apa când era-nghețată
pe vale și-n jos și-n sus
la Bogata când eram
în a mea copilărie
și pe gheață mă dădeam
amintire încă-i vie
acum iarna e-o pictură
pe lângă ce-a fost atunci
nu mai are acea alură
nici pe dumuri nici pe lunci
căci acum prin Mănăștur
zăpada parcă-ți surâde
cu-al ei chip curat și pur
în palme când te cuprinde
nu mai e un frig cumplit
mâinile să ți le-nghețe
și cu chipul năucit
să umbli pe la ferestre
e plăcut acum afară
cu alb totul e-mbrăcat
pe când mâinile îți cară
tot ce azi ai cumpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre pictură, poezii despre odihnă, poezii despre mâini, poezii despre iarnă sau poezii despre gheață
Eu vă spuneam de multe ori în timpul ceremoniilor focului: Învățați să descifrați ce se întâmplă în fața voastră. Aceste ramuri negre, răsucite, din care eu am făcut focul, priviți ce produc: câtă splendoare reprezintă acest foc! Atunci, de ce vă încăpățânați să vă păstrați toate ramurile moarte în sinea voastră, în loc să le sacrificați, pentru ca ele să se transforme în căldură și lumină? Ah, nu, cuvântul sacrificiu îi face pe oameni să tremure, le este mereu frică că vor pierde ceva. Ei bine, ei nu vor avea nici căldura, nici lumina.
Omraam Mikhael Aivanhov în Ce este un maestru spiritual?
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre sacrificiu, citate despre foc, citate despre crengi, citate despre învățătură, citate despre încăpățânare, citate despre negru sau citate despre frică

Ploaie
Ploaie, ploaie la miezul nopții, doar ploaia dezlănțuită
Căzând peste cabană sumbră și solitudinea, și eu,
Amintindu-mi iarăși că o să mor
Și că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulțumi
Pentru că mă spală și-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.
Binecuvântați sunt cei morți pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau să zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii și cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniștite și încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănțuită să n-o dizolve, mai puțin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect și
Nu poate, furtunile-mi spun, să dezamăgească.
poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre perfecțiune, poezii despre naștere, poezii despre mulțumire, poezii despre miezul nopții sau poezii despre durere
Ce a mai rămas...
Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?
Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.
Iar trandafirii-uscați
De sevă peste ani,
Într-un balcon uitați,
De tine sunt orfani.
Zvâcniri și încleștari
Potopuri de răsfăț
Prin așternut dedări
De trupuri în dezmăț.
Toate-au pierit acum
Și-n acest ultim pas
Pe-al despărțirii drum
Se-așterne-un bun rămas.
poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre răsfăț, poezii despre păr roșcat sau poezii despre păr

Stridii
Stridii, stridii fermecate! strig pe stradă,
Luați domnilor, la chil sau la grămadă,
Atât de proaspete-s și atât de grase,
Atât de dulce li-i carnea fără oase,
Nu-s stridii în Colchester, de bună seamă,
Mai dulci nici cu o mai delicată zeamă:
Vă cad grozav de bine la stomac
Și vă trezesc toți nervii la țuiac!
Te pot face, cât ai zice pește, tată
De băiat voinic sau zveltă fată;
Iar madam, soția ta, în pântec
Va simți o viață nouă,-un fel de cântec;
Fie ea chiar stearpă sau de ani trecută,
Fie ea nasoală sau ciufută,
Mâncați aceste stridii și dați iama-n pat,
Nu vă temeți de ea, plodi-va garantat.
poezie clasică de Jonathan Swift, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre soție, poezii despre delicatețe, poezii despre căsătorie sau poezii despre altă viață
A doua odă a lui Lactaniu pentru iubita sa
O!
Zei!
Îndurați-vă și dați-mi iarăși
Puterea de-a scoate un sunet din flaut.
De câteva zile iubesc iar și-s domic
Să-mi fac cunoscut tuturora secretul.
Vreau toți să ia parte la marea mea taină,
Nici unul străin de ospăț să rămâie.
Vecin sau dușman, călător sau prieten
Să freamăte toți când s-apropie ora.
Priviti-o și voi!
Nu-i așa că-i frumoasă?
Că trupul ei zvelt e ușor ca o coardă,
Că-n buze zdrobiți, nu-i așa,
Curg întruna
Ciorchini nevăzuți plini cu must și cu sânge.
Doi miei nou născuți i se joacă pe umeri
Și doi porumbei de pe piept stau să-i zboare.
Cu ciocul întins ciugulesc din cămașă
Privirile mele - grăunțe senzuale.
Ca
Procris, cea veșnic ucisă de soare.
De câte ori ochii spre cer și-i înalță
Ți-e teamă să nu
se prefacă în rouă,
Aâît de suavă și gingașă este.
Ah!
Cum vă deplâng că voi nu-i puteți strânge
Ca mine, cu palmele leneșe, sânii.
Că umerii ei nu-i puteți, ca și mine,
Desface ușor de sub acul mantilei.
Ah!
Cum vă deplâng că voi n-aveți prilejul
Să știți gustul buzelor ei parfumate,
Să beți ca și mine sărutul ei aprig
Și-n joc să-i cunoașteți dulceața făpturii.
Sau mai ales noaptea, când ceața se lasă
Și pântecul ei nu vedeți cum se-ndoaie.
O!
Zei,
Dați-mi numai atâta putere
Această-ndoire s-o cânt, nu mai multă.
De-ați ști cât de netedă-i ea n-ați mai râde,
De-ați ști cum alunecă palma când trece
Pe șoldul ei alb n-ați mai sta la-ndoială
Să-ntindeți pe lira mea struna dorită.
Dar voi stați!
Și singur alerg prin dumbravă
Și nimeni n-ascultă sărmanul meu cântec.
Nici ea măcar, ea pentru care de-o vreme
Nici masă nu am, nici culcuș, nici odihnă.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre sâni sau poezii despre sânge
Am fost aici!
Cât de vicleană poți să fii!
Mă-ntrebi de mi-am găsit pereche?
Nu înțeleg ce-ai vrea să știi,
Nu practic trasul de ureche.
De vrei cumva să te arăți
în lume cu ce-ai căpătat,
Tu fii directă, nu prin părți,
Căci de greșeală n-ai scăpat.
Nu-ți cere nimeni socoteală,
Nici tu nu cere loc în rai,
Ai vrut să guști din măr, ești goală?
Nici printre îngeri n-ai să stai.
Tot mă împingi să -mi iau o fată,
Să pară că s-a întâmplat,
Să nu mai fii tu vinovată,
De faptul că ai înșelat.
Nici nu te-am întrebat vreodată
De ești sau nu mai ești cu el,
și chiar de mi-aș reface viața,
Tu vrei rămâne tot la fel.
Vina ți-o porți dar nu ți-e lanț,
Și nu te leagă de nimic,
Sunteți iubiți, dar foști amanți,
Nici nu ar trebui s-o zic.
Te rog nu te mai fă de râs,
Trăiește viața ce-ai ales,
La rândul meu și eu am plâns,
Și nimeni lacrimi nu mi-a șters.
Poate vei plânge de rușine,
De faptele ce le-ai făcut,
Dar nu te compara cu mine,
Nici nu visezi prin ce-am trecut.
Eram și crud, eram și tată,
Tu erai doar cu alt bărbat,
Asta te face vinovată,
Și nu-s eu ăla vinovat...
Nu vreau să vii să-mi ceri iertare,
Sunt patru ani, e prea târziu,
Dar nici nu presăra cu sare,
Peste ce-a fost, oricum toți știu.
De vrei să nu te știe lumea,
Ascunde-te sau fă ce vrei,
Scriu aste versuri în oglindă
Și nu văd vină-n ochii mei.
Deci n-aștepta să fac ceva,
Știu că ți-e frică c-ai să pici,
Poate mai speri că am să uit,
Dar mi-amintesc..
Am fost aici!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi sau poezii despre rușine
Ochii noștri nu au toamnă...
Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.
Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.
Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.
Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.
Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.
Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.
Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.
Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.
poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre flori, poezii despre culori, poezii despre spațiu și timp, poezii despre război sau poezii despre primăvară