Stridii

Stridii, stridii fermecate! – strig pe stradă,
Luaţi domnilor, la chil sau la grămadă,
Atât de proaspete-s şi atât de grase,
Atât de dulce li-i carnea fără oase,
Nu-s stridii în Colchester, de bună seamă,
Mai dulci – nici cu o mai delicată zeamă:
Vă cad grozav de bine la stomac
Şi vă trezesc toţi nervii la ţuiac!
Te pot face, cât ai zice peşte, tată
De băiat voinic sau zveltă fată;
Iar madam, soţia ta, în pântec
Va simţi o viaţă nouă,-un fel de cântec;
Fie ea chiar stearpă sau de ani trecută,
Fie ea nasoală sau ciufută,
Mâncaţi aceste stridii şi daţi iama-n pat,
Nu vă temeţi de ea, plodi-va garantat.

poezie clasică de Jonathan Swift, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Şi ce vrei?
Pacey: Păi, ceva sexi ar fi bun, să zicem că am o întâlnire diseară.
Joey: Hmm... Şi cine este animăluţul norocos din seara asta?
Pacey: Ă... ce e aia, chestia aia care le excită pe femei?
Joey: Ceva cu totul diferit de tine?!
Dawson: Vrei să spui stridii.
Pacey: Exact, stridii. O duzină de stridii, Joey, împachetează-le.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stridiile comestibile

Bărbatul stridii de-a mâncat,
Va fi grozav la sex, la pat:
Soţia îi va mulţumi
Şi un copil îi va plodi.
Sunt scumpe, ne spun fanii,
Dar merită toţi banii.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morsa şi Tâmplarul

Pe mare soarele lucea,
Făcând tot ce se poate
Spre-a netezi şi-a lustrui
Talazurile toate,
Şi asta era chiar ciudat
Căci era miez de noapte.

Posacă luna strălucea,
Căci nu găsea propice
Ca soarele-a mai fi zăbovi
La cap de zi. Ea zice --
"Ce mojicesc din partea sa
Distracţia să ne-o strice!"

Mai udă marea ca oricând,
Iar plaja prea uscată.
În zare nu vedeai vreun nor
Căci nu era-nnorată:
Nici păsări nu zburau pe sus --
Lipsea orice alată.

Alături, Morsa şi Tâmplarul
Să meargă s-au pornit;
Plângeau ca orişicin', văzând
Nisipul nesfârşit:
"De risipi-s-ar, zău c-ar fi
Grozav!", ei au grăit.

"Cu şapte mături şapte fete
De da-ar, bunăoară,
Juma' de an", Morsa-a-ntrebat,
"L-ar face să dispară?"
"Nu cred", tâmplaru-a zis, vărsând
O lacrimă amară.

"O, Stridii, hai, veniţi cu noi!",
'Cea Morsă-a implorat
"Ne mai plimbăm, mai conversăm,
Pe ţărmul prea sărat:
Doar patru, dar, căci nu avem
Mai multe mâini de dat."

Dar cea mai vârstnică din Scoici
Tăcută, l-a scrutat:
Făcând cu ochiul, şi-a mişcat
Zăbavnic al său cap --
Voind să spună că din banc
Nu-i arde de plecat.

Dar patru Stridii june s-au
Grăbit cu-nflăcărare:
Aveau veşmânt şi chip spălat,
Pantofi cu vacs daţi tare --
Şi asta straniu-era, să ştii,
Căci nu aveau picioare.

Urmat de alte patru-apoi,
Alt grup de patru-apare,
Rapid, vioi, veneau puhoi
În număr tot mai mare --
Sărind, buluc, spre plajă prin
A mării înspumare.

Bătut-au Morsa şi Tâmplarul
Aproape-o milă cale,
Făcând popas pe un pietroi,
Propice, mai la vale,
Micuţe, stridiile-au stat
În şir, în aşteptare.

"De multe sta-vom", Morsa-a spus,
"De taină cu nesaţ:
De ceară--vase--şi pantofi--
De verze--şi-mpăraţi--
De ce dă marea-n clocot şi
De porcii-s aripaţi.

"O leacă", Stridiile-au zis,
"'Nainte de-a dezbate;
Căci unele am obosit,
Şi grase suntem toate!"
"Nu-i grabă!"-a spus Tâmplarul şi
I-au fost îndatorate.

"Felii de pâine", Morsa-a zis,
"Sunt ce ne-ar trebui:
Piper şi-oţet, într-adevăr,
Alături, bune-ar fi --
De sunteţi gata, Stridii dragi,
Ospăţu-l vom porni."

"Dar nu cu noi!", 'cele Strídii
S-au plâns, fără de pace.
"Aţi fost amabili, ast-ar fi
Oribil a ne face!"
"Frumoasă noapte!", Morsa-a spus,
"Priveliştea vă place?"

"Amabile să ne-nsoţiţi!
Drăguţe, totodată!"
Tâmplarul nu a spus decât
"Mai taie-ne-o bucată:
De nu ai fi atât de surd--
Ţi-am mai cerut odată!"

"Le-am cam jucat", Morsa a zis,
"Un truc chiar păcătos,
Când le-am purtat atâta drum
La pas grăbit, pe jos."
Tâmplarul nu a spus decât
"E untu-ntins prea gros!"

"Vă plâng de milă", Morsa-a spus,
"Vă căinez profund."
Plângând, le lua pe cele mari
Din Stridii, rând pe rând,
Ţinând batista sus la ochi,
Cu lacrimi şir curgând.

"O, Stridii, voi", Tâmplaru-a spus,
"Plăcut v-aţi mai plimbat!
Pornim încet spre casă?", dar
Răspuns n-a căpătat--
Şi asta straniu era căci
Pe toate le-au mâncat.

fabulă de Lewis Caroll din Alice în Ţara Minunilor (1865), traducere de Lucian Hodoboc
Adăugat de Lucian Hodoboc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mai mănâncă astăzi stridii?! Sunt prea scumpe.

Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e prea scurtă ca să nu avem stridii şi şampanie, uneori.

citat din Christie Brinkley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte stridii nu pier pentru că se caută aceea care cuprinde mărgăritarul!

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mănânc stridii. Vreau ca hrana mea să fie moartă - nu bolnavă, nu rănită - moartă.

citat din Woody Allen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stridiile şi perlele

Multe stridii sunt pe lume,
După cum e scris de soartă,
Printre stânci, în mări anume,
Dar puţine perle poartă.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (26 august 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Midii versus stridii

Unele sunt midiile,
Şi-altele sunt stridiile;
Mulţi, cu mintea lor bolundă,
Pur şi simplu le confundă.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 august 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morsa şi Tâmplarul

De sus, din slavă, soarele
Ardea încins, străjer
Deasupra mării largi
În luna lui Prier;
Era ciudat: miez de noapte,
Iar soarele pe cer!

Luna lucea, dar fără chef,
Fiindcă socotea
Că el n-avea după apus
Pe-acolo nici-o treabă şi-a
Spus: "E nepoliticos, ne
Strică petrecerea!"

Era foarte udă marea,
Plaja uscată, fier;
Nu se vedea un nor în jur,
Căci nu erau pe cer;
Nu se vedea o pasăre,
Căci nu erau, de fel.

La braţ, Morsa şi Tâmplarul
Se plimbau agale
Pe plajă şi plângeau văzând
Atât nisip în cale.
"De ar fi curăţat un pic,
N-ar fi atâta jale! "

"De-ar mătura şapte fete
Şase luni lungi, non stop",
A zis Morsa "ar face, crezi,
Curat în acest loc?"
"Mă-ndoiesc" a spus Tâmplarul
Şi-a plâns din nou, cu foc.

"Ei, Stridii, nu veniţi cu noi"
Morsa le-a implorat,
"La Spaziergang? Mai discutăm
Ce se petrece-n sat.
Ne putem plimba pe plajă
De mână, pe-înserat."

O Stridie bătrână-a stat
Şi-a tot privit la ei;
Le-a făcut apoi cu ochiul
Şi-a dat din cap, ehei...
Prefer, adică,-un pui de somn
La mine în bordei.

Dar patru Stridii au fost gata
Pentru escapadă,
Încălţate cu pantofiori
Pentru promenadă –
Şi asta era straniu, căci
N-au picior, nici coadă.

Alte Stridii, patru, le-au urmat
Şi-alte patru, încă;
Şi-încă patru, multe, multe-n
Grabă apa-adâncă
Părăseau, înotând pe val,
Ţopăind spre stâncă.

Cei doi, Morsa şi Tâmplarul,
Mergeau duşi pe gânduri –
Apoi s-au aşezat la ţărm
Pe un braţ de scânduri;
Stridiile stăteau cuminţi
Aşteptând în rânduri.

"A venit timpul", Morsa-a zis,
"Să vorbim de vreme –
De pantofi, regi şi vopsele –
Despre varză şi trireme –
De ce stă marea lângă ţărm –
Şi-alte teoreme."

"Hei, un pic", Stridiile-au ţipat,
"Nu-ncepeţi, e-abia şase;
Suntem obosite, abia suflăm –
Şi toate suntem grase!"
"Nici o grabă!" a zis Tâmplarul.
Şi-ele: "Merci", foarte bucuroase.

"O pâine dublă"-a spus Morsa,
"Ne-ar trebui acum;
Piper, oţet, un pic de unt,
Şi cina-ar fi... parfum –
Sunteţi gata, o, stridii dragi?
C-am flămânzit pe drum."

S-au mirat Stridiile, "Doar
Nu te referi la noi!
Suntem amici, ar fi urât
Din partea la-amândoi."
"E-o noapte faină", Morsa-a zis,
"Aştrii zâmbesc spre noi!

Aţi fost drăguţe să veniţi
Cu mame şi surori!"
Tâmplaru-a spus, "Mai pasează-mi
Una; ah, mă omori,
Fii şi tu atent, aş fi vrut
Să nu te rog de două ori!"

"E ruşinos cum le-am minţit
Şi le-am tras-apoi clapa,
Le-am dus departe de părinţi
Şi le-am forţat cu graba",
A mai spus Morsa. Tâmplarul:
"Ai pus mult unt degeaba."

"Vă compătimesc enorm căci
Ţin la voi, îmi pasă",
Suspină Morsa, alegând
Stridia mai grasă;
Apoi, şi-a şters cu batista
Gura unsuroasă.

"Dragi Stridii",-a exclamat Tâmplarul,
"Este târziu şi-i noapte,
N-aţi vrea s-o pornim înapoi spre casă?"
N-a răspuns nimeni. Poate
Nici nu-i de mirare, cei doi
Le-au înghiţit pe toate.

fabulă clasică de Lewis Carroll din Alice în Ţara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am bani să-mi cumpăr delicatese scumpe precum calamari, caracatiţă, crabi, creveţi, homari, languste, langustine, raci, scoici, sepii, midii, stridii, dar ce multe ştiu despre ele!...

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (2 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

optimist

Un optimist este cel care comandă o duzină de stridii în speranţa ca perla aflată să fie cea cu care să-şi achite nota de plată.

definiţie de Theodor Fontane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba-de-mare (peşte plat, Solea solea)

Cât omul poate să priceapă,
Ştiam că marea are apă,
Un fund, faleze, ţărmuri, plaje
Şi minunate peisaje.

Ştiam că marea are peşti
Cu care poţi să te hrăneşti,
Creveţi, languste, crabi, homari,
Meduze, stridii, calamari

Şi caracatiţe-abisale,
Rechini şi midii, scoici banale,
Că urlă-atunci când vântu-o "plimbă",
Dar nu ştiam că are "limbă"...

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (16 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e atât de dor de tine, tată!

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Că a-şi da orice să-mi fii aproape,
Să-mi dai iar sfaturi înţelepte,
Ca filozofii în etate,
Să stăm la masă ca odată.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Să îţi revăd privirea blândă,
Ce ochii negrii îţi rotunjeau
Şi râsul larg, deşi cam rar,
Când lumea era mulţumită.

Nimica nu te supăra,
Ca lenea şi minciuna coaptă,
Ce necuviinţa fluturau,
Fără tupeu, din poartă în poartă,
Crezând-o chiar emancipată.

Te războiai cu orişicine,
Pentru prostia afişată,
Ca să nu prindă rădăcini
La Poarta mult prealuminată,
Căci tu ştiai ce era sfânt.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
De glasul tău cântând romanţe,
În zilele de sărbătoare,
De demnitatea-ţi neclintită
Şi de respectul tău din poartă,
Faţă de toţi românii buni
Plini de omenie şi credinţă.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Şi mândră sunt, că eu ţi-s fată,
Care iubeşte tot ce-i sfânt,
Aşa cum îi spuneai odată.
Mi-e atât de dor, de tine, tată!
Şi îmi lipseşti, aşa de mult.

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este imposibil ca ceva atât de natural, de necesar, şi atât de universal, precum moartea să fi fost conceput de providenţă ca cel mai mare rău.

citat clasic din Jonathan Swift
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de bine spus încât parcă aş fi spus-o eu.

citat clasic din Jonathan Swift
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvonul egal

Părea un zvon! În realitate era un copac plin
cu stridii...
Oamenii veneau călare pe tauri cu trompete
în coamă
pe covoare cu degete franjuri
pe o albină gigant un om pliant
alţii călare pe cai de alamă...
Părea un zvon adus de apă
cu un recif întrebător
cu un miros îmbătător.
Scafandrii îşi nituiau pe dealuri
ultimele valuri.
Eu te căutam în mulţime
tot mai jos
la înălţime... între două dealuri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi oasele

Nu e grâu făr de neghină,
Nici porc fără de slănină,
Trandafir fără de spini,
Pajişte făr de ciulini.

Nu-i albină fără ac,
Cântăreaţă fără trac;
Nu e mare fără plajă
Şi nici ouă fără coajă.

Nu-s femei ce nu-s geloase
Şi nici peşte fără oase;
La femei nu renunţăm,
Nici la peşte să-l mâncăm.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să ştie mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, Doamne ajută

Bună seara, Doamne ajută,
Oameni buni şi lume multă
Binele cu voi,
Cu voi şi cu noi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

Gătaţi-vă curţile
Şi deschideţi porţile
Că venim la voi,
Pornim amândoi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

Adu, măi crâşmare, vin,
Să vedem paharul plin
Să ne petrecem,
De griji să uităm...

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

Trec anii unul şi unul
Nu ne iartă pe nici unul
Să treacă frumoşi,
Cu noi sănătoşi..

Că bogat îi greu
Şi sărac îi rău,
Nici nu ştii cum îi mai bine
Că la toţi li-i greu...

cântec
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!