Am fost aici!
Cât de vicleană poți să fii!
Mă-ntrebi de mi-am găsit pereche?
Nu înțeleg ce-ai vrea să știi,
Nu practic trasul de ureche.
De vrei cumva să te arăți
în lume cu ce-ai căpătat,
Tu fii directă, nu prin părți,
Căci de greșeală n-ai scăpat.
Nu-ți cere nimeni socoteală,
Nici tu nu cere loc în rai,
Ai vrut să guști din măr, ești goală?
Nici printre îngeri n-ai să stai.
Tot mă împingi să -mi iau o fată,
Să pară că s-a întâmplat,
Să nu mai fii tu vinovată,
De faptul că ai înșelat.
Nici nu te-am întrebat vreodată
De ești sau nu mai ești cu el,
și chiar de mi-aș reface viața,
Tu vrei rămâne tot la fel.
Vina ți-o porți dar nu ți-e lanț,
Și nu te leagă de nimic,
Sunteți iubiți, dar foști amanți,
Nici nu ar trebui s-o zic.
Te rog nu te mai fă de râs,
Trăiește viața ce-ai ales,
La rândul meu și eu am plâns,
Și nimeni lacrimi nu mi-a șters.
Poate vei plânge de rușine,
De faptele ce le-ai făcut,
Dar nu te compara cu mine,
Nici nu visezi prin ce-am trecut.
Eram și crud, eram și tată,
Tu erai doar cu alt bărbat,
Asta te face vinovată,
Și nu-s eu ăla vinovat...
Nu vreau să vii să-mi ceri iertare,
Sunt patru ani, e prea târziu,
Dar nici nu presăra cu sare,
Peste ce-a fost, oricum toți știu.
De vrei să nu te știe lumea,
Ascunde-te sau fă ce vrei,
Scriu aste versuri în oglindă
Și nu văd vină-n ochii mei.
Deci n-aștepta să fac ceva,
Știu că ți-e frică c-ai să pici,
Poate mai speri că am să uit,
Dar mi-amintesc..
Am fost aici!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tot visezi iubire
Ce falsă prezență ești fostă iubire,
Ce-ai putut deveni peste noapte,
Prin cuvânt te-ai descris cuminte din fire,
Să-ți explic ce prezinți tu prin fapte?
Mi-ai zis în trecut că-s cel vinovat,
Copil imatur, profitor, om de gheață,
Eu am fost doar cinstit, însă nu te-am lăsat,
Iar zidul tăcerii tu l-ai pus în față.
Închipuita fată cumva a dispărut?
Sunt încă doar eu, nu-i nimeni, nici tu,
Acum revin la tine, tu cam ce-ai mai făcut?
"Te voi iubi neîncetat!" era? Sau poate nu...
Să fie un an, de când ne-am despărțit?
Deși n-am mai vorbit, eu tot te mai iubeam,
Tu m-ai oftat o lună, brusc te-ai îndrăgostit,
Te-aș fi felicitat dar sincer sufeream...
Apoi iar erai tristă, nici el n-a fost alesul,
La două săptămâni un alt iubit s-arată,
Nu prea v-ați potrivit, partea cu înțelesul
Nu pari s-o stăpânești iubită fată...
Te-am ignorat atunci câteva luni,
Ce- o fi în spatiul ăla mi-e străin,
Te-am regăsit apoi, visai să te cununi,
Iar eu uimit peste putință, simțeam cum mă înclin...
N-a fost să fie, așa-i corect să spunem,
Iar singură, iar tristă, el era vinovat,
Ți-aș fi furat o clipă, însă de timp nu mai dispunem,
Să te întreb dacă ești bine, eram îngrijorat.
Am zis mai bine nu, și-am șters orice tăgadă,
Nu erai ce-ai descris, cuminte, devotată,
Ce n-am văzut atunci, alți-au putut să vadă,
Și tu ce-ai înțeles?...
Tot neschimbată.
Acum te-am căutat așa ca amintire,
Ești cu un alt bărbat, iar te visezi mireasă,
Eu mi-am amintesc cu drag, tu tot visezi iubire,
Indiferent de rezultat, vei fi sau nu vei cu alt bărbat,
Sunt împăcat și nu-mi mai pasă.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupere... Renaștere
Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...
Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...
Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... să vezi cum e!
Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!
Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iubire...? De două ori...
Pe ritmuri de dorință, m-ai îmbătat ușor
Și cu vorbe alese, ai vrut s-arăți iubire...
Însă tot ce-ai vrut... a fost un dormitor,
În care să mă ai, bifând o împlinire.
Nu folosi minciuna când simți arzând un dor,
Nu îți nega trăirea, prin frică, lașitate...
Nu terfeli iubirea doar pe un biet covor,
Prețuind doar trupul și nu omul din spate!
Ai cautat să ai, să simți ce n-ai avut...
Și într-o zi... ai prins curaj să vii iarăși la mine.
Și iarăși te-am primit cum nu m-ai fi pierdut,
Dar pentru c-ai venit, m-am depărtat de tine...
Iubesc totul în toate... iubesc peste total!
Nu știu și nici nu-mi place să fac ca restul lumii!
Dar ce ți-am oferit, a fost mai mult de-astral,
Iar tu, ai risipit pan' la sfârșitul lunii!
Nu știi multe de mine... dar nici n-ai vrut să știi.
Ți-ai rezervat bilet doar în dorința
De-a poseda și doar de-ați împlini
Un vis trecut, ce-ți obseda ființa...
În dragoste ești liber, dar doar dacă iubești!
Atunci păcatul nu cade peste tine...
Numai carnal, nu poți ca să trăiești,
Când ai un suflet tânjind scopuri divine!
Promisiuni și vorbe! Cuvinte și atât!...
Nu te lega într-un blestem din vină!
Ar trebui să știi că legământu-i sfânt...
Și de te-abați cumva, ajungi iar la ruină.
Și de nu simți iubire... și de nu vrei ce-ai vrut,
Sinceritatea e unica salvare!
Nimeni nu te obligă, să faci, sau ce-ai avut
Să îți păstrezi cu tine, de nu simți vreo chemare!
Cândva, peste un timp, sau poate peste două
Sezoane de-amintiri... ai să-nțelegi zâmbind...
Că-n viață tot se-ntoarce și ploaie ne dăm nouă,
Atunci când ploaie dăm... înșelând, mințind...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!
Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea să... mă cerți!
Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 63 comentarii până acum.
Alex: Deh, mă... Nu știu ce să-ți zic.
Nistor: Zi-mi doar că rămânem în continuare prieteni; atât. Chestia asta n-o să se schimbe, nu? Rămâne valabilă, în picioare?
Alex: Ce-ai, mă? Ce și de ce să se schimbe între noi? Bineînțeles că rămânem prieteni, pentru totdeauna! Doar nu-ți închipui cumva că Stela mi-ar putea interzice să vorbesc cu tine?!
Nistor: Știu și eu... Și dacă ți-ar interzice totuși, i-ai da ascultare?
Alex: Bă, tu ești căzut în cap rău de tot, ce dracu'?! Sau ce-ai?! Evident, nici n-ar putea să-mi interzică așa ceva! Știe că tu și Luci sunteți pentru mine... Mă rog, ceva mai special; ne leagă o prietenie trainică, veche, ce nu poate fi destrămată niciodată, de nimeni, nici chiar de ea. Așa că nu-mi mai veni cu prostii de genul ăsta. Clar, nu?!
Nistor: Eh, așa mai merge. Da' tu... Zău, mă... Nu pricep deloc; cu doctorița noastră... Ce ți-a venit așa, deodată? Ai înnebunit brusc? Stai, să-mi amintesc... Cum ziceai înainte de a fi plecat de pe Terra? Parcă spuneai ceva de genul că nu te-ai încurca deloc cu doctorițe sau psihiatrii, mai ales că Stela avea mereu ceva împotriva ta. Ce s-a întâmplat acum cu Alex de atunci, negativistul? Unde a dispărut?
Alex: Ce vrei, mă, se mai schimbă omu'...
Nistor: S-o schimba, mă, nu zic nu, da' nici chiar așa, brusc, ca tine și în asemenea hal, la 180 de grade...
Alex: Păi, părerea mea de atunci a rămas undeva, departe, în urmă, în trecut; alta i-a luat locul acum. Ce-ai vrea? Să mă mai împotrivesc? Nu mai pot, mă! M-a prins deja în mrejele ei, iremediabil și ireversibil; m-am îndrăgostit de ea, tocmai de ea, doctorița noastră! Am căzut în capcană; nu mai pot ieși, ori da înapoi.
Nistor: Ai căzut, ca fraieru'...: Oricum, felicitări, mă! Sincer. Sper să fii fericit alături de doctorița ta, doar pe ea ai ales-o; probabil o meriți... Nu, zău, serios acum, chiar mă bucur pentru voi, ce naiba?! Ce prieten ți-aș mai fi dacă aș gândi altfel? Casă de piatră, mă!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău
Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu ești cum aș vrea eu
Așa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...
Nu pot să fiu eu altcumva
C-așa-mi cere vreun protocol
Dacă-i așa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...
Sunt altcumva decât vor mulți
Și asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculți...
Sunt cum doresc, și-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Și să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Și uneori mă-întreb de ce nu-ți scriu,
Că știu a scrie-n orișicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Și orice gând în mintea-mi se-nfiripă.
M-am întrebat ce ești și ce-i cu mine,
Ce ai zidit și ce-am dărâmat eu,
Ce n-ai făcut și ce tu faci prea bine
Ca eu să stric și tu refaci mereu.
Când m-am uitat în urma mea, pe tine
Nu te-am văzut că-n față tu erai.
Cu faptele-mi stângace, tu în bine
Drumul din față drept mi-l construiai.
Și tot nu știu de ce cu-nviorare
Azi nu mai scriu și nici un semn nu dau,
Dar știu prea bine că o îmbrățișare
De suflete un tu și-un eu tânjeau.
M-am întrebat ce-s eu pe lângă tine
Și ce-am făcut de m-ai ales atunci,
Cum de Pământul pe-amândoi ne ține
Și cum s-or întâlni odată două stânci.
Nu scriu de frică, poate dintr-o dată
Am să-ți arăt ce moale sunt făcut ;
Te-am protejat de mine, dragă fată
Dar m-am legat de tine, renăscut.
Te-am cercetat și m-am găsit pe mine
Nu-întreg, ci-mprăștiat în mii de părți,
Că de-aș avea o lacrimă ca tine
Tot n-aș cuprinde-o-n orișicâte cărți.
Nu am mai scris de mult nici despre soare,
Nici despre dragoste nu am cuvinte,
Ori despre inimă sau despre-o floare...
Dar despre tine-am scris mereu în minte.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dar atunci, nu înțeleg, Luci... De ce și eu...? Adică... Și pe mine... Tu... De ce m-ai sărutat? De mai multe ori chiar?!
Lucian: Cum?! Pe... tine?!
Lia: Da, pe mine. Adică... Eu ce reprezint pentru tine? Sunt și eu, tot la fel ca celelalte, doar una dintre multele tale cuceriri, menită să mărească lunga ta listă cu prenume feminine? Vezi, mă interesează... Doar din cauza asta, pentru că e vorba și despre mine, pentru că sunt și eu implicată. Poate că de asta te-am și urmărit în seara aceea, poate că asta doream să aflu, să înțeleg... Și încă vreau... Răspunde-mi, te rog!
Lucian: Tu?! Nu... Tu nu ești ca toate celelalte, ca nici una dintre ele. Deloc... Ești cu totul altfel. Diferită. Total. Ești deosebită. Dar... Nu despre asta discutam.
Lia: Luci, sincer, te rog, vreau să știu adevărul... Mă interesează... De ce m-ai sărutat? Și încă nu o singură dată... Ce însemn eu pentru tine?!
Lucian: Tu?! Ce însemni pentru mine?! Adică... Vrei să spui că nu știi?! Nu-ți dai seama ce simt?! Cum se poate? Lia, ești psiholog și psihiatru... Asta ar trebui să te ajute să înțelegi. Ar trebui să știi sigur.
Lia: Poate că ar trebui, dar... Nu știu. Și aș vrea să știu.
Lucian: Deci, nu știi... Atunci, gândește-te mai bine! Încearcă să-ți dai seama! Ghicește! Să vedem... Iată o temă pentru tine, domnișoară psiholog: Ce anume crezi tu că simt eu când procedez astfel? Când fac acest lucru? Sau pe acesta? Ce anume crezi tu că simt eu acum, în aceste momente?!
Lia: Nu știu... Dar... Dă-mi drumul, te rog! Singurul lucru pe care-l pot spune e că... Te pricepi să săruți, cu adevărat.
Lucian: Serios?!
Lia: Da... Dar să nu-ți închipui cumva că mi-ar plăcea! Nu, domnule comandant! Doar că...
Lucian: Nici n-am afirmat că ți-ar plăcea.
Lia: Știu că n-ai afirmat deloc acest lucru. Doar că...
Lucian: Lasă... Nu trebuie să-mi explici nimic. Ai uitat acest lucru?
Lia: Nu încercam să-ți explic nimic. Doream doar să... Adică... Încercam doar să-ți spun că... Să nu cumva să-ți închipui că mi-ar plăcea de tine, sau altceva de genul acesta. Asta-i tot!
Lucian: Nu-mi închipuiam nimic. Nici măcar nu încercam.
Lia: Nici să nu încerci vreodată!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vrut să-ți fiu
Am vrut să fiu amanta ta. Sau soră-ntru Hristos să-ți fiu.
Orice am vrut.
Sa ne iubim prin locuri neumblate sau prin piețe, nici nu știu.
Nu s-a putut.
Să ne rugăm și să cântăm pricesne în același cor
Ca frații, impreună.
Să fim și buni și răi, să nu trăiesc cu dor
Lume nebună.
N-ai vrut nici dragoste, nici rugăciune, ce păcat.
Tu ești bărbat!
Trăiești o viață cum vrei tu. Și nu femeia îți dă ție rost.
Ce prost!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o bere
La o bere intr-un bar
Ti-am aflat multe din trucuri,
Nici nu am avut habar
Ca-mi ascunzi atatea lucruri.
M-am intors brusc in trecut,
Sa observ ce sa-ntamplat,
Nu stiu cum a inceput,
Bine ca s-a incheiat...
Tot ce-ai spus, numai minciuni,
Te-am crezut mai speciala,
Am tot sperat in minuni,
Insa esti, mult spus, banala.
M-ai mintit in tot ce-ai spus,
Te-ai vandut ca altceva,
N-ai stiut ca prin minciuna,
N-ai sa ajungi undeva.
De atatea luni sunt singur,
Tu -mi ziceai ca sunt cumva,
Dar nicicand n-am fost mai sigur
Ca e cel mai bine-asa.
Tu pe deal iar eu la vale,
Singur eu, tu fii cum vrei,
Nu sunt sclav iubirii tale,
Nu vreau sa traiesc in trei.
Nu mai vreau sa-mi fii mireasa,
Fa ce vrei, ia si insista,
Azi te-ngrop cu celelalte
In aceeasi groapa trista.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Dar chiar Lia mi-a spus că ar fi rău și periculos, deci...
To Kuny: Se referea la cu totul și cu totul altceva, dar are dreptate; tu nu poți înțelege! Tocmai de aceea ai interpretat totul greșit... Scumpo, hai să pornim totuși înapoi, spre navă, împreună!
Ly: Nici nu mă gândesc!
To Kuny: Bine... Cum vrei... Dar hai să-ți spun ceva, care sper că te va ajuta să înțelegi; deci... Dacă tot e să consideri pe cineva drept "rău", atunci, doar eu pot fi acea persoană.
Ly: Tu, tati?! Rău?! Ce vrei să spui?
To Kuny: Da, draga mea, eu. Sau uiți cum eram înainte de a fi plecat de pe Terra?! Un deținut evadat. O persoană privată de libertate. Un pușcăriaș. Un fugar... În plus, un răpitor, doar v-am răpit pe voi doi, pe tine și pe fratele tău, din sânul familiei voastre și v-am luat cu mine, obligatoriu, fără aprobarea nimănui... Deci, da, eu pot fi considerat drept un tip rău, foarte rău. Nu și comandantul misiunii!
Ly: Dar, în cazul tău, a fost vorba doar despre o greșeală, o neînțelegere. Eu știu că nu-i adevărat, că nu poți fi așa.
To Kuny: Greșeală sau nu... Asta e irelevant! Eu pot fi considerat drept un element rău, negativ. El... Ce-a făcut atât de rău? Să vedem... Te-a sărutat doar... Eh, desigur, n-a fost foarte frumos din partea lui, știind că ești iubita colegului său de echipaj, Mihai, dar... Asta nu-ți dă dreptul să-l judeci și să-l clasifici drept un tip rău, periculos... Frumos, da, poate. Cum i se spune printre colegi?! Ah, da; Don Juan... Asta explică chestia cu sărutul... Dar nimic mai mult! E un băiat minunat, cu un suflet de aur și un caracter ireproșabil!
Ly: Cum poți să spui așa ceva, tati?
To Kuny: Am discutat în multe rânduri cu el și am avut ocazia să constat cu cine am de-a face. Nu mă înșel în privința lui. Deci, te rog, hai înapoi la petrecere și n-o mai supăra pe Lia! Rămâi cu ea în cameră și n-o mai cicăli! Pricepe că Lucian nu-i un tip rău, în nici un caz! Și n-ar face niciodată ceva care să-i pună viața Liei în pericol. Nici ei, nici altcuiva! Trebuie să înțelegi asta.
Ly: Off, tati... Nu știu... Mi se pare atât de dificil! Cum să înțeleg?!
To Kuny: Încearcă măcar, scumpo! Acum hai înapoi, în nava lor! Te rog!
Ly: Bine, pentru că insiști... O să rămân la petrecerea lor. Cât despre Lia, evident că aș vrea să mă-nțeleg cu ea, dar...
To Kuny: Nu! Fără "dar", scumpo! Bine?!
Ly: Bine, tati.
To Kuny: Așa te vreau, draga mea.
Ly: Dar tu tot nu ești rău, în nici un caz!
To Kuny: Nici comandantul lor, scumpa mea. Nici el.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crescit Eundo
Ce-i drept, e drept, poete! și-ți spun: ești de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent.
Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; firește, greșeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment.
Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece!
Încolo versuri bune, cam rari și fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce tot spui? Eu... Nu te înțeleg. La ce te referi? Despre ce atenție vorbești? Sau... relație?
Maria: Nu mă întrerupe! Și nu te mai tot preface că nu pricepi despre ce-ar putea fi vorba. E destul de clar că ești îndrăgostit lulea de Lia, erai de la bun început, de când te-am cunoscut, întotdeauna ai fost, asta am observat la tine încă din prima clipă... Te rog, nu spune nimic! Nu protesta! Nu încerca să mă contrazici sau să te justifici. Știu sigur că am dreptate, este ceva în privința căruia nu mă pot înșela. Este o intuiție feminină, dacă vrei să-i spui așa, care însă nu dă greș niciodată. Am simțit de la bun început că o preferi pe ea și că nu te-aș putea determina sub nici o formă să-ți schimbi sentimentele, de aceea nici n-am încercat vreodată. În plus, n-aș fi vrut ca ea să-mi devină "rivală"; probabil că nici nu s-ar fi putut. E evident că ești înnebunit după Lia, ai fost întotdeauna și încă mai ești, poate chiar mai mult decât la început; ți-e gândul mereu numai la ea... Nu doar gândul, ci și ochii... Hei, ce înseamnă asta?! Nu cumva o să-mi spui că te rușinezi!
Lucian: Nu! Pur și simplu nu credeam că se observă, nu credeam că aș da de înțeles cuiva că ar fi așa; am încercat mereu să țin ascunse toate acestea și mai ales, mă chinuie gândul că nu știu dacă ea își dă sau nu seama de acest adevăr...
Maria: Eh, bine, nu știu dacă au observat și ceilalți, însă eu mi-am dat cu siguranță seama, de la bun început, după cum ți-am spus, datorită intuiției feminine. Iar dacă eu am reușit să-mi dau seama, atunci poți fi sigur că și ea a înțeles acest lucru, mai ales dacă avem în vedere faptul că este ceea ce este, adică psiholog și psihiatru...
Lucian: Chiar crezi asta? Ți-a spus ea ceva vreodată în legătură cu...
Maria: Hei, ia-o ușurel! Nu! N-am vorbit despre asta niciodată cu ea; de altfel, cu nimeni altcineva, decât acum, cu tine.
Lucian: Atunci e bine. Mă bucur.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Maria
Aseară m-am trezit speriat,
Of! ce cosmar... ce lacrimi reci,
Sub așternut te-am căutat,
Probabil te -ai decis să pleci.
Acum că mă gândesc mai bine,
Nici nu ai fost cu mine-n pat...
Înnebunesc visând cu tine
Alături pe un alt bărbat.
Am fost născut mult prea devreme,
Si tu născută prea târziu,
Ca soț, inima mi se teme,
Că n-am să pot nicicând să -ti fiu.
Nici n-as putea să sper vreodată,
Ca un bărbat puțin trecut,
Alături de asa o fată,
Să aibă un nou început.
Ce mă surprinde câteodată
E felul tău retras si rece,
Probabil că un alt bărbat
Ar fi ales de mult să plece.
Dar nu si eu, voi fi o viață,
Alături Ana îți voi sta,
Chiar si asa de la distanță,
Si chiar de nu vei fi a mea.
As vrea să stiu ce porți in minte,
În suflet oare câte duci?
As vrea sa -ti spun două cuvinte,
Cu ele-n suflet să te culci.
Esti un mister, si poate totul
Îmi pare-a fi o provocare,
Cum ar putea un fir de iarbă
Să poată cuceri o floare?
Poate cândva te voi cunoaste,
Poate... E poate... nimic cert,
Un alt nebun nu se va naște
Să te iubească chiar si-un sfert...
Cum pot doi ochi să mă vrajeasca?
Cu poza aia ce să fac?
Gura mea vrea să te cunoască,
Inima vrea să -ți fiu pe plac.
Asa trup firav niciodată
Nu am ținut în mâna mea,
Si n-am avut asa o fată,
Nici nu visez că voi avea.
Am căutat si nu ti-am spus,
Poze cu tine din trecut,
Te-as fi iubit la fel... nespus...
Oricând eu te-as fi cunoscut.
Emani asa o bucurie,
Si esti asa plină de viață,
Cum faci de-mi faci tu asta mie
Si nici măcar nu-mi stai in față?
Pozele tale le păstrez,
La fel iubirea ce ți -o port,
Si n-am de gând să încetez,
Nici de-oi fi viu sau de-oi fi mort.
Eu cand aveam optișpe ani
Eram timid, retras, cuminte,
N-as fi avut nicicând curajul
Să-ți spun, să -ti scriu asa cuvinte.
Poate pe la vro' douajdoi
As fi putut să -ti spun ceva,
Si poate fiind puțin mai tânăr,
Te-as fi convins să fii a mea.
Sau poate nu, cine să stie,
Nu-i omenește să aflăm,
Chiar si zburînd prin poezie
Putem doar să ne întrebăm.
Se poate sa iubești pe altul,
Oricum nu as putea să stiu,
Cum te visez stie doar patul
Pe care stau întins si scriu.
Se poate sa fii temătoare,
Să pui sub semn de îndoială,
Cum poate eu ce sunt mai mare,
Să te privesc ca pe egală?
Ori n-am nimic ce te atrage,
Si nu îți par a fi ce vrei,
Cum apa tot la apă trage,
Si dragostea mereu sub tei.
Oricare îți este motivul,
Te înțeleg dar n-am să pot
S-accept că ăsta e sfârșitul,
Din suflet nu am să te scot.
Chiar de va trece si o viață,
Sau poate nici nu mi-e sortit,
Rămâne -n mine o speranță
Că îți voi fi cândva iubit.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trist rămâne
dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau să știu,
ce în urma mea rămâne,
știu, e totul străveziu
și când nimeni nu mă știe,
nici un bun și nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău
știu, e trist și trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
și-ai mei ochii s-au chinuit
au fost ochi furați de noapte,
cum să vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric
prea-i târziu, bate la ușă,
furișându-se încet,
moartea care-i jucăușă,
o să vrea să fim duet
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele absent
O să-nchid ochii, zic o rugăciune și dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, ești mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Și nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc
Și patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar așa eram cu tine, și nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândețe.
Tu nu știi vorbe dulci, doar ură și furie, rău, tristețe.
Acum mai uit, ce bine. Nu ești mereu prezent.
Curând vei fi din viața-mi, doar marele absent.
N-o să mai știu de tine, cum mult timp n-am știut.
Am vrut, tu nu, dar înțeleg... Nu s-a putut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrei să înțelegi viața, asta să-ți fie învățătura de început și temelia tuturor raționamentelor și dorințelor tale, nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru că nu ți-o dau, ești încă și mai prost.
citat din Hippolyte Taine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ți aparține soarta!
Mințită a fost iubirea mea pe când iubeam...
Cântau cocori și corbi sub cerul moale;
M-am dăruit apoi spre siderale,
Din grija ce o resimțeam.
N-am fost să trec decât pe unde plânge vara,
Din griurile de pe paleta de culori
Răzbit-au ochi pătrunzători,
Pictați numai când vine seara.
Nu am ales pe cineva anume special...
Mi-a fost ales pentru-a-nvăța iubirea.
Nici ochii și nici mintea nu uită amintirea,
Nici spiritul, de-ar fi chiar glacial.
Când ți-e permis pe el ca să iubești,
Nu poți negocia, sau cere altul...
Nu poți rezilia sau arde pactul,
Pe care vrei aici să-nlocuiești.
Îți este dat ca să iubești și-atât.
Tu n-ai puterea să hotărăști pe cine...
Nu poți opri, sau ignora pe-acel ce vine,
Fie frumos, sau poate chiar urât.
Schema ta de viață nu e planul real.
Tu l-ai uitat când ai venit pe lume;
Zadarnic îți pui soarta în albume,
Doar unul e autentic și legal.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.