Insomnii
Inima mea te cheamă din noapte
când dorm orologiile în piatră,
când stele se ating ca șoapte,
când tresar cărbunii pe vatră.
Ochii tăi se deschid în mine
ca doinele în veghile stânii,
ca nuferii în iezere line,
ca luna pe fundul fântânii.
Visul nostru de viață și moarte
ca iedera boltită ne îmbie
sub umbrarul ei de vecie
cu lanțurile-i prinse de soartă.
poezie de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Cărbunii
Cărbunii când ți-or arde-n vatră
În seri de ani târzii și goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândești c-am ars și noi...
Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să știi că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cărbunii
Cărbunii când ți-or arde-n vatră
În seri de ani târzii și goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândești c-am ars și noi...
Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să știi că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nebuniile din gând
Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit,
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.
Sus, pe cerul plin de nuferi, plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce, încerc somnul odihnit,
Dar nu vine să coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.
Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid, aduceri doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid să fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie cu final răscolitor.
Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pași-ncet, cu greu.
Tu de undeva din noapte poate-o clipă te gândești,
Că sunt rătăcită-n șoapte și te chem de mai dorești
Să petrecem cum o dată focul ne ardea mocnit
Arzând jarul de la vatră și pe noi mai înzecit...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să te-nvăț...
Am să te-nvăț să mă iubești
Cu cerul tot pe un prag de stele
Să-mi pui pe umeri dintre aștri
Doar ochii tăi cu doruri grele
Să mă mângâi cu primăveri
Să-mi faci altar pe sâni din rouă
Să-mi plângă nuferii din ierni
Când inima mi-o rupi în două
Să mă săruți am să te -nvăț
Să-mi pui pe buze mirul verii
Să mă-nvelești într-un răsfăț
În seara tainică a plăcerii
Amurgului răsfrânt în noapte
De plânsul ochilor din inimi
Și de cutremurul din șoapte
Când umbra mea-i topită-n chinuri.
Am să te-nvăț să mă iubești
Să mă cuprinzi înr-o tăcere
Când toamne-n gând îmi împletești
În veacul care-ncet ne piere
Am să te-nvăț să-mi spui pe nume
Când inima la piept mi-o strângi
Și să fugim departe-n lume
Numai prin ochii mei să plângi.
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor...
Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n șoapte.
Când nu-i mai ști de mine
Și de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ți este drag.
Când ochii îți vor plânge
De dor că nu-ți voi fi
Zidește-mă în sânge
Să-ți curg cu versuri mii.
Când gura se va ofili
De dor și-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald și mut.
Când brațele mă vor căta
Și nu mă vei găsi
Să știi că TU mă vei afla
În tine, stele mii.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi caut casa-n miez de iarnă
Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau să cearnă
Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine și de prieteni,
Când luna picură în sânge
Și cumpănă fântânii plânge,
Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,
Când dorul nesfârșit mă cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,
Când pașii ce mă poartă suie
Spre ușa răstignită-n cuie...
Îmi șterg o lacrimă uitată
Și stau la sfat cu tine, tată!
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cântec de leagăn
Nani, nani...
Dormi în paza nesecatului izvor
De priviri
Ce te-nfășoară ca-ntr-o haină de mătase,
Nani, nani...
Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,
Și-acum dormi, căci obosite dorm și florile din vase,
Și parfumurile lor,
Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se cobor
Nani, nani...
Dormi în paza Ursitoarelor,
Nani, nani...
Dormi în vraja-mpletiturilor de șoapte
Ce pătrund printre perdele
Și te-ndeamnă:
Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina -
Lacul,
nuferii,
castanii,
stângeneii
și glicina -
toate dorm.
Dorm toate-n paza albelor priviri de stele...
Dormi și tu -
Prin candelabre, iată, adoarme și lumina,
Dormi,
Și somnul tău să fie mai senin ca infinitul
Oglindit în necuprinșii ochi albaștri de femee,
Visul tău să fie visul Insulelor Boromee,
Visul tău să fie totul,
Tot, precum e răsăritul,
Începutul celor bune și sfârșitul celor rele.
Și anii
Să te-mbrace-n infinitul fericirii.
Nani... nani...
poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Rondelul rozelor de mai
Când rozele cupa-și deschid
Și-n tandre miresme tresar,
Îmi scot rochii vechi din armoar,
Ce flutură-n vântul timid.
Vom bea amândoi un Cotnar,
Cu gândul ștrengar, dar lucid,
Când rozele cupa-și deschid
Și-n tandre miresme tresar.
Iar tu, parcă orb și avid,
Tenace și dulce tâlhar,
Întinzi mâna dreaptă, candid,
Și rochia-mi deschei la fermoar,
Când rozele cupa-și deschid.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznesc
îndrăznesc să sper
într-o zi...
când cerul se va sparge
și nori risipiți
de furtună
lasă să văd
lumina
unei stele care arde
doar pentru mine!
e mult...
prea mult ce-mi doresc..
și atunci deschid ochii
mă aplec..
spre inima ta!
o simt mai fierbinte
decât oricare stea
de pe cer!
îndrăznesc s-o ating
și zâmbesc....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai femeia știe
Ochii ei... oglinda vieții mele,
Licăresc în noapte, parcă-s două stele,
Iar privirea lor plină de mister
Mă arde ca o faclă aprinsă în eter.
Ce ascunde-n ei, numai femeia știe,
Când focul se stinge sub mantia-i pustie.
Și inima-i plânge plină de durere,
Când singurătatea o mistuie-n tăcere.
Privirea-i se-nsenină ca cerul albastru
Când o sărut și-o îmbrățișez tandru.
Mă-nvăluie-n stele și-n mii de mistere,
În clipe de iubire, dulci, dar efemere.
Știe numai luna, sub raza-i argintie
Ce scântei aprinde un suflet de femeie,
Căci ea este enigma ce n-o pot desluși,
Dar îmi aduce-n viață multe bucurii.
Când negura se lasă și umbrele dispar,
Rămâne numai una, în chip de chihlimbar
Și ochii ei mă cheamă în nopțile târzii,
Să o țin în brațe pân' zorii s-or ivi
poezie de Gheorghe Deniștean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznesc
Îndrăznesc să sper
Intr-o zi....
Când cerul se sparge,
Si nori risipiți de furtună
Lasă să vadă
Doar lumina unei stele
Care arde
Doar pentru mine!
E mult.... prea mult,
Ce-mi doresc....
Si atunci deschid ochii
Mă aplec
Spre inima ta
Si o simt mai fierbinte
Decât oricare stea
De pe cer....
Îndrăznesc s-o ating
Si zâmbesc.....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de ceară
Sub floare ninsă s-a uscat
O lacrimă de primăvară,
Mă înalț din mine peste sat
În noaptea stelelor de ceară.
Un câine vagabond mai latră
Ador nebun de lună plină,
Cărbunii stinși veghează-n vatră
Și masa-i pusă pentru cină.
Pe lavița din colț un dor de mamă
Cu ochii duși, de abia mai cată
Cu glasul stins ea cheamă
Feciorul dus la geam să-i bată.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mângâiere
Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.
Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.
Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să țină
În Ceruri poemul de-amor.
Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de cașmir
De vină e visul
Că Tu ești alesul
Cu inima plină de mir.
Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când dintre ceruri
Când dintre ceruri și pământ hotarul
A fost stropit cu sânge și suspin
În inima Ți-am înălțat altarul
Și am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din șoapte,
Când adormise steaua la apus
Ți-am înălțat o candelă în noapte
Și sufletul în palme Ți l-am pus.
Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ți-am înălțat altarul din ruine
Și Te-am ales pentru vecie Domn.
Când trupul Tău s-a înălțat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat și eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.
Pe-altarul ridicat cu suferință
Te-am pus, Isuse, să trăiești mereu
Și inima și-ntreaga mea ființă
Ți-am închinat-o Ție, Domnul meu!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor
amor amor amor a
mor cântă cris
tinarăduță și urcă
pe patul meu în patul meu
lascivă cris
tinarăduță vede în ochii mei
ochii ei și vreau să o se
duc și mă întreabă dacă mi-aș dori
să o ating o întreb: vrei
să au
zi șoapte cris
tinarăduță (?!) fierbinți vrei
să amor amor amor a
mor în față la tele
vizor la mine în dormitor o noapte de
a
m
o
r
simți cum bate inima
(?!) când săruți vrei să fii
a mea am visat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-n dulce șoapte
Când luna e pe cer
Și visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată
Tu îmi ești poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.
Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Și tu ești una dintre ele.
Privesc sub ramuri de măslin
Și te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Și zâmbesc, căci nu mă pot abține.
Chipul tău duios, de zână,
Îl visez în toi de noapte.
Și privesc cum a ta mână,
Mă atinge-n dulce șoapte.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă nu m-ați învățat să dorm
am crezut de cuviință
că e bine să întorc stele pe dos
să-mi mânjesc degetele cu strălucire
ca apoi să vă ating ochii
ochii voștri, orbilor
care m-ați ținut strâns de mână
până când am învățat să înțeleg semnele
trei snopi de gânduri mi-am pus la căpătâi
și n-am putut închide pleoapă peste pleoapă
am zăbovit în mine până să cresc
și femeie m-am născut
când întâmplarea m-a luat pe nepregătite
și dacă nu m-ați învățat să dorm
v-am ținut grijile în brațe
vouă, umbrelor mele topite în amurguri reci
și-n răsărituri neîmblânzite
până când am uitat că greul nu-i decât ușorul
ce-ți ridică sufletul spre cer
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;
Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;
Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,
Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Și-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălțat
Când prima oară-n viață am pășit;
Dar astăzi, furișat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotnița bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este Vinerea cea mare
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,
Însă de Paști, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui să mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L să mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,
Acolo unde dorul nu mai doare,
Și lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Și merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ochii storși de lacrimi
Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
și cine-ți dă privirii o rază de viață?
Credința, doar credința, ea-i singura putere
ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte
din viața răvășită de-a urii vijelie,
o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
și cine-ți dă vieții o nouă temelie?
Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
și cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credința, doar credința... ea singură împarte
viața, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălțând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!