Nebuniile din gând
Prinse de furtuna nopții zilele ce mi-au rămas,
Sunt cu toate bântuite de un val fără de glas,
Valul nopților de vară curge foarte amăgit,
De privirea ta fugară care iarăși a rănit.
Sus, pe cerul plin de nuferi, plouă foarte liniștit,
Împăcat cu ce se duce, încerc somnul odihnit,
Dar nu vine să coboare peste trupul obosit
Ce îl port din primăvară, de acum îmbătrânit.
Prinse de furtuna nopții gândurile trec, revin,
Ochii de-i închid, aduceri doar cu noi când ne iubim,
Îi deschid să fugă somnul, visul său clocotitor,
Scrie drama pe hârtie cu final răscolitor.
Caut în mine printre pagini, filele scrise de noi,
Sunt frumoase dar au tragic prins pe undeva de foi
Și când slova recitită îmi pătrunde trupul meu,
Sunt o ființă prea rănită și fac pași-ncet, cu greu.
Tu de undeva din noapte poate-o clipă te gândești,
Că sunt rătăcită-n șoapte și te chem de mai dorești
Să petrecem cum o dată focul ne ardea mocnit
Arzând jarul de la vatră și pe noi mai înzecit...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corina Mihaela Soare. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.