Și dacă nu m-ați învățat să dorm
am crezut de cuviință
că e bine să întorc stele pe dos
să-mi mânjesc degetele cu strălucire
ca apoi să vă ating ochii
ochii voștri, orbilor
care m-ați ținut strâns de mână
până când am învățat să înțeleg semnele
trei snopi de gânduri mi-am pus la căpătâi
și n-am putut închide pleoapă peste pleoapă
am zăbovit în mine până să cresc
și femeie m-am născut
când întâmplarea m-a luat pe nepregătite
și dacă nu m-ați învățat să dorm
v-am ținut grijile în brațe
vouă, umbrelor mele topite în amurguri reci
și-n răsărituri neîmblânzite
până când am uitat că greul nu-i decât ușorul
ce-ți ridică sufletul spre cer
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
8 noiembrie
am ținut un iepure
în căușul palmelor, simțeam
bătăile inimii, căldura, blănița moale
până ce
m-am crezut și eu
un iepure în alt căuș mai mare
am ținut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceș, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
pește mic, peștele și mai mic
am uitat punctul de plecare din
căușul palmelor sângerând cresc
mușchi, ciuperci vineții, vernil
mă îmbrățișez
singur
ca atunci când ți-e tare frig
duc palmele
toate palmele în țărână, caut ape
lăptoase, tainice, apoi
le port curate
la buze, la frunte
mi-am regăsit rugăciunea
doi arhangheli cunosc pentru mine
căușul căușurilor
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
An învățat
Am pansat spinii trandafirilor cu maci
până când am invățat că iubirea este.
Am fabricat dulcegării afumate,
hrană pentru o inimă exilată în aburul norilor,
până când gheața realitații m-a învățat
că a fi
este
Nu a fost...
Am contopit lacrimile cu trupul mării
până am învățat că sarea durerii
curată alb o rană însângerată.
Am ars suflet cu focul deznădejdii
până am înțeles că cenușa
zămislește sâmburele renașterii.
Am căutat zborul în stoluri de păsări
până am înțeles că aripile mele
cresc inimii cu fiecare răsărit de soare.
Voi coborî în abisul ființei
până când sfârșitul lui a fi
va începe cu a fost...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc, mamă și tată
Muțumesc, mamă și tată,
C-am viața asigurată,
C-am muncit și am de toate,
Cât trăiesc, până la moarte.
M-ați născut și m-ați crescut,
Mi-ați dat tot ce ați avut.
Mi-ați dat știință și sfat bun,
Pot să mă descurc și-n drum.
Știu lumii să dau respect,
M-ați învățat să fiu corect,
Să prețuiesc, să muncesc,
Să păstrez și să trăiesc.
Să-mi conduc viața mea,
De-i ușoară, ori de-i grea,
Că am indicații bune,
Pot să mă descurc în lume.
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat
Mi-am construit
în viață drum
N-a fost ușor
am râs... am plâns
Doar sunt un om
Am învățat că în viață
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învățat
ca să muncesc.
Am învățat să iert
Dar nu-i de-ajuns
Am învățat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învățat să-nvăț
Ce n-am știut demult
Am învățat
să prețuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învățat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efectul Mozart
trei nopți până la sfârșitul mileniului,
trei nopți până când pitica gigant
va atinge maximul;
profit de sentimentul general de vinovăție,
să-mi pierd mințile.
viața nu înseamnă să-i văd pe alții trăind
iubirea -
o legătură urbană.
în prezența ta ideile mor pe picioare,
niciodată n-am stat în pat cu o femeie frumoasă,
mi-am luat inima-n râs,
în dinți se vedea neîncrederea salivând:
maturizează-te,
oricât de veche ar fi ocupația ta,
oasele lui Adam au o vechime mai mare
decât rușinea că sunt
cel mai rău frate de la Cain până acum,
alcoolismul mi-a devenit un clișeu puturos
ca și obiceiul de a spune despre lucruri, ființe
sau obiecte că-s mici.
m-am uitat în ochii lui până au clipit dureros,
dacă aveam un pistol, te-mpușcam,
nu de alta, dar contravii părerii
despre femei
îmi voi aminti acest unic lucru rău pe care mi l-a spus Dumnezeu,
singurul dispus să discute cu mine:
învață să ceri!
am stat lângă trupul flaușat de razele dimineții,
coborându-I pe coapse,
până copacul cu flori albe de mărimea piticei gigant
a plesnit din lipsă de spațiu,
Dumnezeu
arăta mai nefericit decât mine.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dascălului meu
A fost odată, nu de mult,
O zi frumoasă-n viața mea,
O zi, în care-am mai primit o mama,
Pe dumneavoastră, Doamna mea!
De-atunci, de cand v-am cunoscut,
Eu m-am schimbat, în bine zic,
Sunt mai deștept și-am mai crescut
Și cred că sunt mai bun un pic!?
M-ați învățat să scriu și să citesc,
Cum să mă port și cum să cânt,
M-ați învățat să socotesc
Și multe alte, câte sunt!
Păcat că timpul a trecut
Și-o altă zi va fi acum,
Când vrem, nu vrem va trebuii
La revedere să ne luăm.
La revedere, rămas bun
Și mii si mii de mulțumiri,
V-om continua același drum
Ce cu iubire l-ați deschis!
Și-oricât de lung va fi acesta,
Nici când in viată n-am să uit,
Pe-a doua mamă, primul dascal,
Ce cu noroc eu l-am avut!!!
poezie de George Lache (10 iunie 2009)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!
UITARE PE BUCĂȚI
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ați iubit, m-ați învățat, m-ați prevenit și pentru un viitor binecuvântat m-ați pregătit.
Valeria Mahok (20 iulie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo (2)
Trebuie să-mi țin ochii larg deschiși,
Până când Domnul mi-i va închide,
Trebuie să fiu neîndurător cu mine,
Până când Domnul se va îndura de mine,
Trebuie să cred în Har,
Până când Harul se va pogorî și asupra mea,
Trebuie să iert și să iubesc,
Până când voi fi iubit de semeni și de Domnul,
Ruga mea este tăcută ca melcul,
Ea înaintează prin nopți de poezie, limpezi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Uitare pe bucăți
(Dintr-un volum ce fi-va, totuși)
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am învățat...
Am învățat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeți în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.
N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greșit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Și-am pătimit pentru al meu păcat.
Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viață să călătoresc,
Să nu regret, tăcută și bătrână,
Că n-am știut să simt sau să iubesc.
M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Și nu m-am depărtat de drumul meu.
Nu mi-am zidit fățarnice castele,
Nu am crezut în false bogății.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.
Am înțeles că sunt o muritoare,
Dar n-am știut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învățat... să nu mai plâng.
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt către voi
am smuls gândurile din sufletul meu
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
din ele s-au născut poezii
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
vă iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă pentru părinți
Niciodată n-am să uit
Satul în care m-am născut,
Părinții care m-așteaptă
Cu lacrimi în ochi la poartă.
Întotdeauna am să vin cu drag
Să vă trec al casei prag,
Să vă-ntreb ce ați m-ai făcut
De când eu nu v-am văzut?
Să vă spun că-s fericită
Și de soțul meu iubită,
Și de a mea fetiță care
E gingașă ca o floare.
M-ați crescut, m-ați legănat,
De multe ori m-ați iertat,
Ați făcut cum ați putut
Să-mi dați în viață ce am vrut.
De aceea azi vă mulțumesc
Și tot ce-i bun în viață vă doresc,
Vă sărut mâinile trecute,
De muncă bătătorite.
Dragă mamă, dragă tată,
Vă mai spun încă odată,
Cât pământul m-o ținea,
Pentru voi oricând mă voi ruga.
Iar dintre noi de veți pleca
Și atunci mă voi ruga,
De păcate iertați să fiți
Că destul ați fost munciți.
poezie de Felicia Niculina Lămășanu
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților mei
Vă mulțumesc că m-ați născut,
Că m-ați iubit, că m-ați crescut,
Că-n viață voi m-ați îndrumat
Și că frumos m-ați educat!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mama m-a învățat niște lucruri
Mama m-a învățat LOGICĂ...
"Dacă-o să cazi din copac și-o să-ți rupi gâtul, n-o să mai poți merge cu mine la cofetărie."
Mama m-a învățat MEDICINĂ...
"Dacă mai încrucișezi mult ochii, așa o să rămâi, sașiu!"
Mama m-a învățat SĂ FAC FAȚĂ PROVOCĂRILOR...
"Unde te gândești? Răspunde când vorbesc cu tine... Nu-mi mai întoarce vorbele!"
Mama m-a învățat ce este UMORUL...
"Când cositoarea îți va tăia picioarele, să nu vii repede la mine!"
Mama m-a învățat să devin ADULT...
"Dacă nu mănânci toate legumele, n-o să crești niciodată mare!"
Mama m-a învățat GENETICĂ...
"Te comporți exact ca taică-tău!"
Mama m-a învățat despre ORIGINI...
"Te comporți de parcă te-ai fi născut într-un grajd!"
Mama m-a învățat ce înseamnă ÎNȚELEPCIUNEA VȂRSTEI....
"Când vei avea vârsta mea, o să înțelegi!"
Mama m-a învățat să PREVĂD VIITORUL...
"Așteptă numai până vine taică-tău acasă și-o să vezi tu atunci!"
Mama m-a învățat JUSTIȚIE...
"Într-o zi o să ai copii și sper că-or să se comporte exact ca tine, și-atunci vei vedea ce bine e!"
Mama m-a învățat să apreciez o TREABĂ BINE FĂCUTĂ...
"Dacă aveți de gând să vă omorâți, ieșiți în curte. Abia am terminat de făcut curat!"
Mama m-a învățat MAI MULTĂ LOGICĂ...
"Este așa pentru că așa spun eu!"
Mama m-a învățat să ANTICIPEZ...
"Păstrează-ți chiloții curați, în caz că-o să ai, Doamne ferește, vreun accident!"
Mama m-a învățat CONTORSIONISM...
"Ia uite ce murdar ești pe spate!"
Mama m-a învățat să am RĂBDARE...
"N-o să pleci de aici până nu mănânci tot spanacul!"
Mama m-a învățat METEOROLOGIE...
"Camera ta arată de parcă-ar fi trecut un uragan pe-aici!"
Mama m-a învățat ce înseamnă IPOCRIZIA...
"Ți-am spus o dată, ți-am spus de un milion de ori: Nu mai exagera!"
Mama m-a învățat CICLUL VIEȚII...
"Eu te-am făcut, eu te omor!"
poezie satirică de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă și lină
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie, voi scrie în neștire
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele...
să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
ce vă doresc....
o cupă imensă, eternă, plină de iubire
vă mulțumesc că sunteți...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă și pură
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă să-l mâncați când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele... să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în sufletele voastre
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
ce vă doresc.... o cupă imensă, eternă, plină de iubire
vă mulțumesc că sunteți...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
V-ați îndrăgostit de mine, lacrimi
v-ați îndrăgostit de mine, lacrimi,
v-ați îndrăgostit și-mi puneți jar,
pe sufletul cuprins de-atâta patimi
și-mi dați să gust mereu din cupa cu amar
prea m-ați iubit și prea devreme,
v-am cunoscut și m-ați pătruns
și-acum mă părăsiți alene,
prin ochi și gene care-mi plâng
îmi sunteți ca surate îmbătate,
și rătăcite în mine de demult,
îmi țineți sufletul împuns de ace
și sufletul îi sete de-atâta plâns
m-ați iubit și nu m-ați părăsit lacrimi,
veniți din ce în ce mai des și mai curând,
îmi faceți ochii roșii, storși de ape,
furați răcoarea trupului ce-mi simt plăpând.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lidia: Când m-am despărțit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferința era tot acolo și mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit și acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat și peste jumătate de an și tot așa. Mi-am ținut mintea ocupată cu munca, iar brațele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrățișare, o emoție pe care aș vrea să o împărtășesc cu el, un cântec mă îngenunchează dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.
replici din romanul Arlechinul de Natașa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lupii trecutului Sofia" de Natașa Alina Culea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Recurs la deznădejde
Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus și voi nu m-ați crezut
de-aceea m-am retras la țară
biet clopot surdomut
V-am spus și voi nu m-ați crezut
că trântorii își fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere
Când trântorii își fac averi de miere
din sărăcia voastră ordinară
voi mai aveți o șansă și-o putere
să-i dați din vețnicie afară
Păcat doar moartea vă învață
cum să pășiți nemuritori din viață
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.