Lucian: Uau... Ce vegetație luxuriantă, exotică! Parcă ar fi o adevărată junglă aici!
Maria: Așa am și dorit să lăsăm impresia...
Lucian: Ah...
Maria: Ce-i, Luci?!
Lucian: Mi s-a părut că am văzut strecurându-se pe aici o...
Maria: O panteră neagră? Nu ți s-a părut deloc; chiar ai văzut una!
Lucian: Cum?! O panteră neagră? Nu glumești?!
Maria: Deloc!
Lucian: Dar... Nu sunt periculoase?
Maria: Periculoase?! Poate în libertate, Luci, dar nu aici. Sheeba e tare prietenoasă și mai blândă decât majoritatea mâțelor pe care le-ai văzut până acum. Uite! Vezi?! Toate zgârieturile astea mi le-au provocat doar pisicile mele, când mă jucam cu ele sau le îngrijeam, deși nu m-au zgâriat din răutate, răsfățatele; Sheeba însă n-ar îndrăzni niciodată să mă zgârie câtuși de puțin. Apropie-te, s-o vezi mai bine! Sheeba, vino aici!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Frumos animal, această panteră neagră.
Maria: Hai, pune mâna pe ea; te asigur că nu te mușcă.
Lucian: Parcă ar fi Bagheera, din Cartea junglei.
Maria: Nu-ți face griji, că se află și Bagheera pe aici, pe undeva, prin această încăpere. Trebuie să apară.
Lucian: Cum?! Bagheera?!
Maria: Da. Sheeba e femelă, Bagheera e mascul, chiar dacă numele animalului se termină tot cu litera "a".
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blondino.
Maria: Ah, Luci... Salut! Dar să știi că m-ai speriat puțin.
Lucian: Mii de scuze! Nu asta mi-a fost intenția.
Maria: Hmm... Dar care-ți era intenția?!
Lucian: Nici una, cred...
Maria: Bine, comandante. Scuzele se acceptă. Însă altădată să nu mă mai iei așa, prin surprindere.
Lucian: Voi încerca. Deci, ești foarte matinală, ca de obicei.
Maria: Nu chiar ca de obicei, dar azi e o zi deosebită.
Lucian: Da, știu. Va trebui să te desparți de mititica ta prietenă, Ema.
Maria: Așa e. Îmi va fi dor de ea.
Lucian: N-ar trebui să-ți fie. Doar știi că va fi bine îngrijită acolo unde o vom duce, iar de altfel, o vei putea vedea ori de câte ori vei dori, nu-ți va interzice nimeni acest lucru.
Maria: Ai dreptate.
Lucian: Bineînțeles că am! Și ești de mult aici?
Maria: Nu, dar nici de prea puțin.
Lucian: Aha... Și ai venit singură?
Maria: Nu, evident. Nick e pe puntea principală, n-a vrut să vină aici, la Ema.
Lucian: Așa, deci...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Luci, acum, că te văd atât de tulburat de cele întâmplate, sincer, tu mă îngrijorezi chiar mai mult decât Nick! Așa că, te rog, calmează-te! Nu-i atât de grav cum pare.
Lucian: Cum așa?! Ce vrei să spui?
Maria: Crede-mă, mă descurc eu cu Nick.
Lucian: Ar fi bine să fie așa cum spui tu. Însă tare mă tem că nu-i atât de simplu. Poate ar trebui totuși să încerc să-i vorbesc.
Maria: Nu! Am să vorbesc eu cu el.
Lucian: Bine, dar...
Maria: Nu, te rog... Nu-i o problemă pe care să n-o pot rezolva. Te rog, ai încredere în mine!
Lucian: Sper din tot sufletul să nu te înșeli!
Maria: Sigur nu mă înșel. Am să plec chiar acum să vorbesc cu el.
Lucian: Așteaptă! Te conduc.
Maria: Nu, Luci. Nu cred că ar fi o idee prea bună. Nu acum! N-ai face decât să torni gaz peste foc!
Lucian: Așa-i, ai dreptate! Unde mi-o fi capul?
Maria: Te rog, rămâi aici și încearcă să fii calm! Nu crea și alte probleme, că n-are rost!
Lucian: Bine. Am să încerc. Ai grijă ce-i spui, blonduțo!
Maria: Stai liniștit, voi avea!
Lucian: Blondino, îmi pare rău că s-a întâmplat așa!
Maria: E-n ordine, Luci! Repet, nu-i vina ta.
Lucian: Baftă, micuțo...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Luci, celorlalți le e dor de "Pacifis"... În plus, poate doresc să vadă planta artificială, cu recipientul... Ar putea veni în navă, să o vadă?
Lucian: Sigur, de ce nu?! Luni, marți, miercuri și joi, pot veni între orele 12.00 19.00, să viziteze planta artificială; pe mine nu mă vor găsi aici, voi fi plecat, preciză el. Vineri, sâmbătă și duminică să nu vină deloc; atunci, de obicei, stau doar aici, în navă, nu plec nicăieri.
Maria: Ah... Doar așa să vină, când nu ești tu aici...
Lucian: Exact; așa aș prefera.
Maria: Și dacă vor întârzia mai mult la bord, peste ora 19.00, sau vor veni mai devreme de ora 12.00, ori poate în week-end?
Lucian: Sper să nu fie cazul.
Maria: Dar, Luci, nu-i corect; normal, ar vrea să te vadă și pe tine.
Lucian: Eu, nu! Nu vreau să-i întâlnesc. Aș prefera să fiu lăsat în pace, singur...
Maria: Iar ești încăpățânat ca un catâr.
Lucian: Posibil...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Vă mulțumesc că ați avut grijă de Nero, doamnă. Și l-ați vindecat deja.
Eleonora: Nu trebuie să mulțumiți deloc, nimănui; Nero e un câine tare simpatic, merită tratamentul adecvat.
Lucian: Într-adevăr, merită.
Eleonora: Luați loc!
Lucian: Nu, mulțumesc. Va trebui să plec; deja v-am deranjat destul. Înainte însă de a mă retrage, aș mai putea-o vedea puțin pe Sheeba? Sau pe Bagheera? Și camera aceea exotică?
Maria: Ți-a plăcut Sheeba? surâse blonda.
Lucian: Evident. E... deosebită. Dar și Marta, Jerry, pinguinii, Wally, Sally, Judy, celelalte animale... toate!
Maria: Bine; haide să facem un tur!
Lucian: Superbe animale! Cred că te simți minunat în acest apartament al tău de bloc, unde ai oricând ocazia să te desprinzi de lumea noastră și să intri în cea a plantelor și animalelor, fără a fi nevoie să pleci de acasă; uimitor!
Maria: Așa-i; te relaxează. Uiți de orice probleme doar privindu-le; te simți în mijlocul naturii, chiar și aici, într-un apartament de bloc; e un sentiment plăcut. Nu mai e nevoie să pleci undeva, departe; e de ajuns să deschizi o singură ușă. Iar eu am crescut în acest mediu.
Lucian: Interesant!
Eleonora: Gata turul, draga mea?
Maria: Da, mamă, gata.
Eleonora: Vă plac animalele noastre?
Lucian: Foarte mult, doamnă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ia spune-mi, Luci, unde sunt cele șase bulinuțe aurii?
Lucian: Poftim?!
Maria: Spune-mi unde sunt; le iau, le aduc și ți le prind imediat pe reverul uniformei tale, unde le e locul.
Lucian: În nici un caz!
Maria: Ai văzut doar, cei din laborator ți s-au adresat tot cu "domnule comandant". Deci, ar trebui...
Lucian: Blondo, renunță, te rog, la acest subiect! Altfel, mă întorc imediat în rezerva mea și nici c-am să revin aici, oricât ai insista!
Maria: Dar lor nu le-ai reproșat nimic.
Lucian: Nu mi-a convenit deloc să-i tot aud spunându-mi astfel, dar ce-aș fi putut face? Chiar nu le puteam reproșa nimic celor din laborator. Cu voi însă, altfel se prezintă situația. Și repet, dacă insiști, plec imediat înapoi, în rezerva mea!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Luci, ce-a fost asta? Cum poți să te comporți astfel, să te faci de râs, tocmai tu? Zău așa...
Lucian: Poftim?! Cine și cum se face de râs?
Maria: Tu, te-ai făcut deja; de fapt, nu doar pe tine, ci și pe mine, că eram împreună cu tine la acea masă... M-ai făcut serios de râs acum!
Lucian: Eu?! Nu înțeleg absolut nimic din ce-mi spui, Maria...
Maria: Ah, Luci... Știi foarte bine că nu trebuie să facem zgomote aici, pe Proxima.
Lucian: Off... La naiba! Cui îi mai pasă? Ce contează? Chiar e lipsit de orice importanță! N-are sens; nimic...
Maria: Te rog, nu vorbi astfel.
Lucian: Dar... L-a sărutat! Nu-mi vine să cred! Chiar l-a sărutat!
Maria: Știu, Luci. Am văzut și te înțeleg. Eu, da, însă nu și localnicii. Trebuie să te controlezi, nu să reacționezi astfel.
Lucian: Poate că ai dreptate. Însă, în acel moment, cine s-ar mai fi putut controla?! Eu nu, eram mult prea furios!
Maria: Luci, te înțeleg foarte bine! Știu că ți-a fost greu să-i vezi astfel, însă asta nu explică modul în care ai reacționat. Indiferent de situație, nu trebuie să uităm unde ne aflăm și care e regula de bază aici: Liniștea! Pentru localnici, liniștea e sfântă. Și noi trebuie să o respectăm.
Lucian: Păi, știu foarte bine asta, dar... La naiba! L-a sărutat! Chiar l-a sărutat! Pe Sid! De ce tocmai pe el? Ea pe el, nu invers. Adică... Măcar dacă o săruta Sid pe ea, nu mă deranja atât de mult. Înțelegeam. Dar așa... Nu înțeleg, nu mai înțeleg nimic! Nu pot... Ce-nseamnă asta?! E-o nebunie!
Maria: Off, Luci... Ce complicat!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Ce distrat e!
Stela: Distrat doar?! Parcă-i căzut în cap! Rău de tot.
Maria: Mai mult chiar: Parcă-i drogat.
Lucian: Hei, ce tot vorbiți despre mine, de parcă n-aș fi prezent aici, cu voi?
Maria: Păi, scuze, Luci, dar în momentul de față, chiar așa ești; absent total.
Lucian: Poftim?
Maria: Ah, Luci, poate că ești aici, lângă noi, dar mintea ta zboară aiurea, pe undeva, doar în jurul Liei. Deci, clar, parcă ești drogat!
Lucian: Te-am auzit, să știi, blondo. Drogat, eu?! Cum aș putea fi drogat?
Maria: Eh, lasă, că înțelegi tu la ce mă refeream... Drogat, de Lia, evident. Și-n sensul bun al cuvântului!
Lucian: Nu știam că a fi drogat poate avea și un sens bun... Dar în cazul ăsta, ai dreptate, chiar are un sens bun.
To Kuny: Bun; deci, vă aștept pe toți, de dimineață.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Poate ar trebui să mă duc după el, să încerc să-i explic...
Maria: Nu! Nu-i nevoie! Lasă-l, Luci!
Lucian: Poftim?! Să-l las? Dar ai văzut cât de răvășit era...
Maria: Exact! Am văzut. Și tu ești la fel ca el! Acum sunteți amândoi prea tulburați pentru a vă și înțelege unul cu altul. Oricum, el sigur nu te-ar asculta.
Lucian: Păi, nu pot nega că-l înțeleg perfect! La naiba! Cum reușesc oare mereu să intru în astfel de încurcături?! Sunt atât de tâmpit uneori! Nu-mi vine să cred! La naiba!
Maria: Ah, Luci... Tu n-ai nici o vină, cel puțin nu de data asta. Doar încercai să mă liniștești, atâta tot. Acum tu ești cel tulburat, după cum observ eu.
Lucian: Sigur că sunt! Cum altfel ai vrea să fiu?! Calm?! N-aș putea... Vezi, se pare că dacă până acum nu aveai totuși, nici un fel de probleme cu Nick, acum chiar că ai una, destul de gravă. Și numai din cauza mea! La naiba! Simt că înnebunesc! Uff... Ce prost sunt! Mare prost...
Maria: Luci, tu ești oricum altcumva ai vrea tu să fii, numai prost, sigur nu! Deci, nu spune așa ceva! Niciodată!
Lucian: Off, blondo... Tare mult aș vrea să ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și acum... Ce zici, cum rămâne cu micuța ta prietenă, arahnida Ema?
Maria: Așa cum am stabilit.
Lucian: Bine. Atunci, prinde-o și pregătește-o pentru o scurtă călătorie!
Maria: E vreo grabă? Adică... Am mai putea-o lăsa puțin.
Lucian: Fie, blondo! Dar nu prea mult. Va trebui să plecăm cel târziu la 09.00. Sau, hai să zicem 10.00. E bine așa?
Maria: Perfect! Mersi, Luci.
Lucian: Pentru nimic. Tu hotărăști când să o ducem.
Maria: Da, sigur, eu...
Lucian: Ascultă, blondo, dacă vrei, poți amâna data.
Maria: Nu, Luci. Nu e cazul.
Lucian: Și ce-ai aflat despre ea?
Maria: Păi... Regret, Luci, nu prea multe. Ema nu a făcut nimic deosebit în perioada în care am ținut-o sub observație. A stat doar, știi și tu. Însă nu cred că e cazul s-o păstrăm. Dick și ceilalți sunt nerăbdători s-o aibă. Deci, le-o putem da astăzi, așa cum am stabilit.
Lucian: Așa cred și eu.
Maria: Și cum rămâne cu microcipul? E nevoie să-l chemăm pe Mihai, să i-l scoată?
Lucian: Nu, blondo. Nu e cazul. Nu cred că va păți ceva dacă-l va purta în continuare. Așa că, să nu-l deranjăm degeaba pe campion. Oricum, el a zis clar că de scos e mult mai dificil decât cum a fost de atașat și nici n-ar fi dorit să încerce.
Maria: Cum spui tu...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai și până-n orașul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian: Frumoasă încercare, blondo, dar să știi că nu merge! Nu ține figura. Nu mă las păcălit, deci, n-am să-ți cad în capcană.
Maria: Ar trebui, totuși; colegii noștri vor și ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absență, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian: Blondo, nu insista!
Maria: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Ești altfel.
Lucian: În ce sens?
Maria: Nu știu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simțit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi înghețat brusc toate simțurile. Nu erai așa înainte...
Lucian: Serios?! Scuze, nu intenționam să... De fapt, nici nu știu ce vreau să spun.
Maria: Zău, Luci, de ce ești așa?
Lucian: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria: Așa cum ești acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpățânat, mândru, orgolios... Nu știu, te comporți prostește, copilărește, nicidecum ca un om matur cu pretențiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian: Eu, blondo?! Ți se pare ție numai...
Maria: Nu mi se pare deloc. Ești, dar ce să mai, te las așa, cu încăpățânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Ești foarte căpos, ca un catâr, ți-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ți face.
Maria: Nu sunt eu nici chiar așa, blonduțo.
Maria: Asta vom vedea.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Știi, nu-i deloc corect ceea ce faci acum.
Lucian: Adică?! Nu-nțeleg... De ce anume mă acuzi?
Maria: Mă refer la această separare...
Lucian: Și ce anume nu-i corect aici?
Maria: Știi ce ne-ai spus mereu, nu doar înainte de plecarea în misiune?
Lucian: Cred că da.
Maria: Hai să-ți amintesc eu, să-ți reîmprospătez memoria. Spuneai că vei asculta mereu părerile noastre și că vom decide întotdeauna împreună cum e mai bine să procedăm.
Lucian: Știu foarte bine ce-am spus; n-am uitat niciodată, doar nu crezi că aș fi uituc.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blonduțo.
Maria: Salut, Luci.
Lucian: Lasă-mă să te văd... Mi-a fost dor de tine. Frumoasă, ca de obicei...
Maria: Scuză-mă, Luci, îmi pare rău că nu mi-am strâns părul de data asta, mi-am permis luxul de a-l lăsa desfăcut.
Lucian: Ah... Nu face nimic. Nici nu observasem. Regulamente stupide; cine are nevoie de ele? Nu-i nimeni aici, să ne verifice! Deci ne putem permite să le încălcăm, nu?
Maria: Păi, dacă ne permite comandantul nostru cel bun și înțelegător, sigur că da; de ce nu?!
Lucian: Hmm... Te iert, de data asta. Pentru că mi-ai spus "comandantul", nu din cauza chestiei cu părul desfăcut.
Maria: Bine, mersi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Salut, blonduțo.
Maria: Salut, Luci.
Lucian: Lasă-mă să te văd... Mi-a fost dor de tine. Frumoasă, ca de obicei...
Maria: Scuză-mă, Luci, îmi pare rău că nu mi-am strâns părul de data asta, mi-am permis luxul de a-l lăsa desfăcut.
Lucian: Ah, serios?! Nu face nimic. Nici nu observasem... Regulamente stupide; cine are nevoie de ele? Nu-i nimeni aici, să ne verifice! Deci, ne putem permite să le încălcăm, nu?
Maria: Păi, dacă ne permite comandantul nostru cel bun și înțelegător, da; de ce nu?
Lucian: Hmm... Te iert, de data asta. Pentru că mi-ai spus "comandantul", nu din cauza chestiei cu părul desfăcut, sau a regulamentelor stupide, neverificate, pe care, cu permisiunea mea, deja le-am încălcat toți, de vreo câteva ori.
Maria: Bine, mersi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraș, deși cred că aș fi procedat mult mai bine dacă aș fi rămas în continuare liniștit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la ușa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare și l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieșit, ea l-a luat de mână, ba l-a și sărutat, deși, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât ești tu atât de trist?
Lucian: Păi, ți se pare puțin?
Maria: Sigur! Cine știe ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoștință. Și eu aș fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de față în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Și?!
Maria: Și nimic! Nick trebuie să înțeleagă că așa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soțul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu știu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenții mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Și eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braț, până am ajuns aici, în părculeț.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braț? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei pași.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braț... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Și nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porți astfel!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Eu... Rămân doar comandantul... Sau condamnatul misiunii, mai bine zis. Atâta tot! Nimic mai mult.
Maria: Nu-i așa, Luci... Ești tot tu, așa cum te știam. Așteaptă doar să ajungem înapoi, pe Terra, să vezi cum te vor înconjura iarăși o mulțime de tinere frumoase. Ai de unde alege. Deci, nu vei rămâne niciodată singur; nu s-ar putea. Nu tu!
Lucian: Te rog, blondo! Nu-mi aminti de ele! Nu-i momentul potrivit. Nu mă interesează, nici una! Alesesem deja...
Maria: Da, știu, tu o alesesei pe Lia, încă de atunci, de mult timp...
Lucian: Am ales greșit, se pare... Însă doar ea mă interesează. Nici o alta. Asta e... Mai și pierzi în viață, nu poate fi totul așa cum ți-ai dori... Ar fi prea frumos. Doar nu trăim în basme... Ce credeam?! Cât de naiv puteam oare fi? Tocmai eu?! Hmm... Aici e vorba de realitate, nu de povești.
Maria: Totul, Luci?
Lucian: Păi, da... Restul dorințelor mi s-au împlinit, aproape toate. Cea mai importantă însă, tocmai s-a îndepărtat teribil... Ascultă, mă simt mult mai bine acum, așa că te poți întoarce liniștită, să mănânci. Eu te-am întrerupt de la masă și nu aveam nici un drept să fac asta.
Maria: Nu-mi mai e deloc foame.
Lucian: Atunci, te poți întoarce la Nick, probabil te așteaptă nerăbdător și nu vreau să ai din nou probleme cu el, mai ales nu din cauza mea! Nu din nou. Pricepi?
Maria: Nick?! Lasă-l în pace pe Nick! N-am nici un fel de probleme cu el. Cu excepția uniformei ăleia, pe care o poartă într-una. Ar lua-o și ca pijama, dacă s-ar putea...
Lucian: Hmm...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Hai acum, nu mai sta închis aici. Hai cu mine pe puntea principală. Nu ne poți lăsa singuri; ar fi nepoliticos din partea ta. Sau poate vrei să plecăm mai repede, să te lăsăm singur? Spune-mi, te deranjează prezența noastră?
Lucian: Nu. Cum poți să crezi așa ceva?! Aș prefera totuși să rămân aici, în rezerva mea.
Maria: Nu se poate, pentru că nu te las eu. Hai, struțule, nu mai tot băga capul în nisip ori de câte ori ți se pare ceva în neregulă. Scoate-l afară și înfruntă realitatea, cu curaj! Nu te tot ascunde, nu-ți șade bine. Nu ție...
Lucian: Struț?! Eu?! Parcă eram urs.
Maria: Struț, urs, catâr; ce contează? Nu-i genul tău să fii nici una, nici alta; nu-ți stă bine deloc în nici una dintre aceste variante.
Lucian: Bine, domnișoară Biologie... Gata, m-ai convins, dacă insiști atâta. Ai terminat cu lecția de biologie, despre animale încăpățânate, ursuze și retrase?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Șefu', hai să petrecem! Acum e ocazia.
Lucian: Bine. Dacă și ceilalți sunt de acord, de ce nu? Putem petrece împreună, pentru prima oară.
Mihai: Unde?
Alex: Aici, cel mai bine.
Nistor: Desigur; comandăm fiecare câte ceva și rămânem la bordul navei.
Maria: De altfel, în oraș n-ar fi deloc interesant, cu o ceată de body-guarzi după noi, ca o umbră.
Lia: Da, aici ar fi cel mai convenabil.
Lucian: Atunci, rămânem aici, în navă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ah, Luci, ce bine-mi pare să te revăd, nărodule! Ce mult mi-a fost dor de tine! Ce mult mi-ai lipsit!
Lucian: Și mie-mi pare bine să te revăd. Dar te rog, blondo, ia-o mai ușurel, nu chiar așa! Păstrează distanța!
Maria: Ce tot vorbești?! După trei luni de separări inutile, de abia așteptam să ajung odată aici, să te văd, cum mai arăți... Și tu, afurisitule! Cum mă întâmpini? I-auzi la el, să păstrez distanța... Ia să te văd mai bine! Oh... Ce-i cu tine, Luci? Ce-i cu mutra asta, ca de curcă plouată? Nu așa mă așteptam să te revăd!
Lucian: Blondo, te rog...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Aș vrea să te pot ajuta cu ceva. Cum să te ajut, Luci?! Cu ce?! Te rog, spune-mi, ce-aș putea face pentru tine?
Lucian: Nimic, blondo. Nimic! Oricum, mulțumesc pentru intenție... Nu înțeleg, oare de ce a procedat astfel? Ce-a fost în mintea ei? Ce i-a venit, dintr-o dată? De ce l-a sărutat? Pe Sid... De ce?!
Maria: Evident, pentru a te provoca, în mare parte, din cauza ta.
Lucian: Cum adică, din cauza mea, blondo?
Maria: Păi, probabil se simțea jenată de privirile tale și s-a gândit că astfel ți-ar putea da o lecție. Și doar ți-am spus de nu știu câte ori să nu-i mai fixezi atâta cu privirea!
Lucian: Nu m-am putut abține. La naiba! Trebuia să-ți fi dat ascultare de la bun început și să fi plecat când au intrat ei doi acolo.
Maria: Ar fi trebuit. Acum însă nu putem schimba nimic.
Lucian: Dar și mai bine ar fi fost dacă nu veneam deloc în oraș azi. Oare nu stăteam liniștit în nava noastră, fără probleme?! Așa, m-am învârtit ca un idiot prin oraș și... Până la urmă, am găsit ce căutam!
Maria: Ah, Luci, de ce trebuie să ai tu mereu probleme?
Lucian: Nu știu, blondo, nu-mi dau seama. Oare de ce?!
Maria: Păi, după cum spui chiar tu, prea le cauți...
Lucian: Da, tot eu le caut; cu lumânarea...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!