Lia: Mă bucur că te-am putut ajuta cu ceva.
Lucian: Nu vreau ca ceilalți să observe că sunt neliniștit și îmi fac probleme. Trebuie să fiu tare, căci ei trebuie să aibă încredere în mine. Deși uneori mi-e atât de greu... De aceea m-am retras, dar tu m-ai observat; bine că nu și ceilalți.
Lia: Da; e greu să fi comandant...
Lucian: Mai ales când n-ai nici un sprijin din partea celorlalți. Nici măcar din partea ta; sau mai ales din a ta...
Lia: Eu ți-am acordat sprijinul meu, acum.
Lucian: Da, acum; doar acum... Întrebarea este dacă mi-l vei mai acorda și în continuare, de acum încolo...
Lia: Nu te aștepta la prea mult din partea mea!
Lucian: De asta mă temeam și eu. Păcat... Ne-am înțelege destul de bine. Sper numai să nu redevii ca mai înainte, când nu făceai altceva decât să mă cicălești. Poate că putem fi totuși prieteni.
Lia: Ce-ai spus? Prieteni?! Asta nu! Doar colegi, nimic mai mult. Nu uita asta niciodată!
Lucian: Sigur. Atunci... Mulțumesc pentru ajutor, colega. A fost foarte drăguț din partea ta.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lucian: Să nu uit... La mulți ani, Lia!
Lia: Mersi, Luci, dar nu trebuia.
Lucian: Deschide-l, e cadoul tău, de ziua ta, din partea mea! Nu mi-l poți returna.
Lia: Ah, Luci... E minunat, dar nu-l pot primi.
Lucian: Ba da, pentru că ți l-am oferit din tot sufletul. Lasă-mă să ți-l prind, să vedem cum îți stă. Ridică-ți puțin părul, te rog... La mulți ani! Te iubesc! Atât de mult... Iar acum pot spune că inima mea e cu adevărat la locul ei, adică îți aparține ție, în întregime. Păstreaz-o pentru mine, te rog...
Lia: Mulțumesc, Luci. E foarte frumos... Și tare drăguț din partea ta, dar cred că ar trebui să mă retrag acum, așa că am să mă schimb, în rezerva mea.
Lucian: Nu, cum o să te retragi tocmai acum, când urmează partea cea mai interesantă? Trebuie să sărbătorim ziua ta!
Lia: Să sărbătorim?! Doar noi doi?! Și ceilalți?! Nu crezi că ar trebui să-i invităm și pe ei?
Lucian: Nu! Acum sărbătorim doar noi doi, fără ei. Iar împreună cu ei vom sărbători joi, când va fi cu adevărat ziua ta.
Lia: Ah... Bine, cum vrei tu.
Lia: Păi, ce fel de cavaler mai ești și tu?! Și ce fel de petrecere e și asta, oare?! Dacă tot m-ai invitat, pune muzica! Vreau să dansez, mai ales cu tine, maestre!
Lucian: Pun și muzica, imediat.
Lia: Păi, mai repede!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Totuși, mă ierți, cu adevărat?
Lucian: Sigur! N-ai înțeles încă? Te-am iertat deci, deși ceea ce ai spus rămâne, nimic nu poate schimba acest lucru și sper să înțelegi că m-a durut foarte mult. Încă mă doare, dar nu contează. Nu vreau să mă mai gândesc. Ce-a fost, a fost, trebuie să uităm. Timpul merge înainte, nu se oprește-n loc, iar înapoi nu se întoarce. Trebuie să privim spre ce va fi de acum încolo.
Lia: Și ce va fi? Vei reveni acum printre noi?
Lucian: Așa, brusc?! Uff... Nu se poate. Mi-e greu, dar am să în-cerc. Cred că da, voi reveni în cele din urmă. De ajuns cu separările inutile! După șase luni, m-am săturat de singurătate!
Lia: Deci, chiar nu ești supărat, deloc?
Lucian: Nu! Și te rog să nu mai vorbim despre asta. Eu sunt dispus să uit totul. De fapt, am și uitat deja. Putem pretinde că nu s-a întâmplat nimic, niciodată. Te-aș ruga să gândești și tu la fel. Să ștergem totul cu buretele. S-o luăm de la început.
Lia: Am să încerc, dar nu-i așa ușor. Rămân cele șase luni, care nu pot fi șterse cu buretele; e jumătate din perioada care a fost stabilită pentru această misiune pe planeta Proxima... În orice caz, îți mulțumesc. Acum pot fi liniștită, dacă știu de la tine că m-ai iertat. Înseamnă foarte mult pentru mine. Dar ești sigur că...
Lucian: Da, sunt foarte sigur. Te rog încă o dată, nu vreau să vorbim despre asta! Dacă tot ai venit până aici, să vorbim despre altceva, orice altceva. Ar fi mult mai plăcut.
Lia: Bine. Doream doar să mă asigur...
Lucian: Poți fi foarte sigură! Te rog...
Lia: Da, bine. Am înțeles. Nu mai vorbim despre asta, pentru că nu-ți face plăcere. Nici mie.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, n-ai plecat totuși?
Lia: Nu, nu sunt așteptată de Sid. Cel puțin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înțeleg deloc, domnule comandant! Vacanța s-a sfârșit, pentru noi toți, inclusiv pentru tine, doar așa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnișoarei Ly e de așteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar și pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid și eu te-am așteptat ieri și alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Și de ce nu m-ai anunțat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te așteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Se poate, șefu'?
Lucian: Sigur. Imediat... Mulțumesc pentru dansul acordat, Ly.
Ly: N-ai pentru ce.
Lucian: Și atunci înseamnă că ne-am împăcat și nu-mi mai porți pică?
Ly: Nu conta pe asta!
Lucian: Păcat. Mi-ar fi plăcut.
Ly: Îmi închipui. Ți-ar fi surâs ideea, dar... Nu încă! Poate altădată.
Lucian: Bine, Ly. Aștept cu nerăbdare acea altădată. Nis... Sper că ne-ai lăsat și nouă din prăjiturile alea.
Nistor: Sigur, șefu'! Jur că nici măcar nu m-am atins de ele. Până acum...
Lucian: Ai grijă, Nis! Nu-s numai pentru tine!
Nistor: Știu, șefu'. M-am învățat minte.
Lucian: Nu sunt atât de sigur de acest lucru...
Nistor: Aș...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah, Lia, oricât aș încerca să te înțeleg, cred că nu voi reuși niciodată!
Lia: Același lucru e valabil și pentru mine, în cazul tău. Singurul lucru pe care-l înțeleg ar fi că totuși, ești un mare Don Juan, în continuare, fie că-ți place, fie că nu. Nu poți nega acest lucru și ar fi bine să nici nu încerci.
Lucian: De ce aș contrazice un psihiatru?! Ar fi o "nebunie" din partea mea!
Lia: Lasă textele, Don Juan!
Lucian: Le-aș lăsa, dar nu-mi dai voie... În fine! Repet: Chiar nu contează! Aș aprecia însă dacă ți-ai ține gura față de colegii noștri și nu le-ai spune nimic din ceea ce tocmai ai aflat.
Lia: De ce nu le-aș spune?
Lucian: Pentru că... Nu știu. Nu găsesc motive. Dar nu văd nici de ce le-ai spune. Nu-i nimic interesant. Nu te-ar ajuta cu nimic.
Lia: Nu-ți face griji. Nu le voi spune! Promit!
Lucian: Nu-i nevoie să-mi promiți, dar, oricum, mulțumesc. Deci, eu ți-am povestit partea mea. Acum e rândul tău. Tu ce ai de spus?
Lia: Eu?! În legătură cu ce? Cumva... Cu Sid?! Nimic!
Lucian: Haide, eu ți-am făcut pe plac, deși nu eram obligat! Încearcă să procedezi și tu la fel. Relația de parteneriat se bazează pe încredere reciprocă, nu doar de o singură parte; de obicei, de partea mea. Doar eu trebuie să fiu cel sincer, mereu? Tu, nu? Niciodată?
Lia: Fie. De fapt, cu Sid m-am întâlnit sâmbătă seara, prin oraș, iar la despărțire, am căzut de acord să ne vedem și ziua următoare, adică ieri. Și asta a fost tot.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Aș vrea să-ți spun că... Totuși, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aș vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Știi tu... Pentru tot. Pentru tot ce ți-am spus, în urmă cu șase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu știi cum m-am simțit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poți să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt șase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înțelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înțeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înțelegi și tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniștită. Altfel, nu mai pot suporta situația asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insiști... Pentru liniștea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deși practic, nici n-aș avea motive pentru care să te iert. N-ai greșit deloc atunci, ți-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacționat greșit.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: La mulți ani, bătrâne! De ce nu mi-ai spus nimic? Te rog, scuză-mă, uitasem...
Alex: Luci, te înțeleg, nu trebuie să te scuzi.
Lucian: Dar n-am pregătit nici măcar un cadou pentru tine.
Alex: Nici nu ți-am cerut nimic. Cadoul din partea ta poate fi considerat faptul că te simți bine; dacă nu ți-ai fi revenit, nu puteam serba nimic, pentru că am fi fost toți mult prea triști, ca să petrecem. Așa însă, ești printre noi, din nou, tu însuți, deci, putem fi veseli. E un cadou plăcut din partea ta. Serios, Luci!
Lucian: Posibil... Și deci, cât împlinești?
Alex: Ha... Prea mult ca să mai și spun.
Lucian: Păi, să vedem...
Alex: Te rog, Luci, nu pronunța numărul!
Lucian: De ce?! Sunt doar 32.
Alex: Ah, răule... De abia te rugasem să nu pronunți numărul! Mă faci să mă simt cu adevărat bătrân...
Lucian: Glumești cumva, sau ce-i cu tine?! Nu te simți bine?! Bătrân te vei putea considera de abia după vreo 90 și ceva de ani de acum încolo... Acum ești încă nepermis de tânăr și de fapt, indiferent de vârstă, dacă sufletul ți-e tânăr, te vei simți mereu tânăr, chiar și după mai mult de 90 și ceva de ani.
Alex: Știu și eu?! Poate că ai dreptate. Dar, atunci, de ce-mi zici mereu "bătrâne"?!
Lucian: Hai că la asta nu mă așteptam, să-mi reproșezi... E doar un fel de-a spune; nu știam că te-ar deranja. Dar bine, de acord, de acum încolo, nu-ți mai spun așa, dacă nu-ți place.
Alex: Nu, Luci... Știi ce?! Las-o baltă! Nu mă deranjează deloc, nimic; poți să-mi spui oricum vrei tu.
Lucian: Cum vreau?! Atunci ce-ar fi să schimb formula anterioară cu "moșule", "moșulică"... Sau cum?! Dă-mi o sugestie!
Alex: Hmm... Știi ce?! Prefer "bătrâne"...
Lucian: Atunci, așa rămâne; dar fără supărare. De acord, bătrâne?
Alex: Fără supărări; ce naiba?!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Sper să nu te aștepți la felicitări și din partea mea!
Lucian: Nu, nu mă aștept la felicitări din partea ta, nici din a celorlalți, chiar dacă Maria m-a felicitat deja; asta e treaba ei. Eu nu vă cer nimic, nici unuia dintre voi.
Alex: Și totuși, Luci, chiar meriți felicitări; atât tu, cât și puștanul ăsta... Zău așa, șeful securității misiunii, la nici 18 ani? Bravo, măi, băiețaș!
Mihai: Mulțumesc. Cred... Dar aș fi mult mai mulțumit dacă nu mi-ai mai spune "puștan", "băiețaș", sau altceva asemănător; mă numesc Mihai, nu altfel!
Alex: Ia te uită la el, are și pretenții, puștiul...
Lucian: Lasă-l, bătrâne! Și mai bine fă-i pe plac, știu eu ce zic; are un nume simpatic, deci, spune-i Mihai!
Alex: Hmm... Dar fie așa cum zici tu, Luci; o să-i spun Mihai.
Lucian: Așa-i mult mai bine, bătrâne, crede-mă! Și să fie clar pentru toți ceilalți: Vreau să ne înțelegem cât mai bine, să nu existe certuri sau alte divergențe între noi pe parcursul celor 13 ani sau cât va dura misiunea noastră. Să fim uniți, cel puțin prieteni, dacă nu chiar mai mult; cred că în asta constă succesul misiunii noastre, în modul în care ne vom înțelege și ar fi bine pentru noi să ne simțim ca într-o familie, a noastră.
Stela: Frumos spus; ca într-o mare familie...
Lucian: Da, așa ar fi bine, ca-ntr-o mare familie, strânsă, unită; și la bine și la rău.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian simți cum îl copleșește amețeala; nu s-ar fi așteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărți aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea să fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea că tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia să constate că se înșelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că așa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuși mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mda... Nu pot să spun decât că voi încerca, dar nu-ți promit nimic. Tot ceea ce-ți pot spune sigur e că mi-ai trezit curiozitatea în privința existenței jurnalului Liei și poate că din această cauză mă voi întoarce printre colegii mei; poate-ți voi urma sfatul, pentu că vreau să aflu cât mai multe despre acest presupus jurnal...
Sonya: Nu presupus, sigur are unul, jurnalul există; l-am văzut. Nu te-aș minți în privința asta. N-aș avea nici un interes, nu crezi?
Lucian: Nu știu ce să mai cred și ce nu. Aș vrea să fiu sigur, să mă conving, să am certitudinea că ar fi așa.
Sonya: Dar poți face acest lucru, ți-am spus cum.
Lucian: Am reținut; și-ți mulțumesc pentru sfat.
Sonya: Nu trebuie să-mi mulțumești, Lucian. A fost plăcerea mea.
Lucian: Ciudată plăcere...
Sonya: De asta-ți sunt prietenă, să te ajut. Prietenii se ajută între ei, chiar și pe Terra, nu-i așa?
Lucian: Sigur că se ajută.
Sonya: Asta încerc și eu acum, să te ajut, deși e atât de greu acest lucru...
Lucian: Mersi pentru intenție. E frumos din partea ta, deși modalitatea de a mă ajuta e cam dură.
Sonya: Dură sau nu, ar trebui să-ți convină.
Lucian: N-am spus că nu mi-ar conveni...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nu cred că vreau să vorbesc despre asta acum. Problema asta o voi rezolva doar când mă voi afla din nou acasă, pe Terra, față în față cu dom' director; cu nimeni altul!
To Kuny: Dar, băiete, noi doi am discutat pe larg despre acest subiect, iar eu ți-am explicat destul de clar cum stau, de fapt, lucrurile. În plus, tu ești un băiat destul de inteligent pentru a putea înțelege...
Lucian: Victor!
To Kuny: Da, comandante!
Lucian: Oprește-te, te rog!
To Kuny: Bine, mă opresc în acest punct, așa cum vrei tu, dragul meu...
Lucian: Cu tot respectul pe care ți-l port, Victor, ar trebui să-ți fie clar un singur lucru: Anume, n-am de gând să dezbat acest subiect acum, nici măcar cu tine! Și trebuie să înțelegi că nu vreau să te supăr, doar n-am nici un interes să vreau așa ceva.
To Kuny: Înțeleg, dragul meu. Deci, problema asta o vei lămuri doar cu Traian, față în față...
Lucian: Exact! Și până atunci, nu vreau alte discuții legate de acest subiect, cu nimeni! În plus, eu rămân, așa cum mă știți, doar Lucian Enka, nimic mai mult și nimeni altcineva! Și acum, poate ar trebui să trecem la altceva; ar fi destule altele de spus...
To Kuny: Ai dreptate, dragul meu. Deocamdată, putem abandona acest subiect. Avem multe altele de spus... Am să te rog însă să mă ajuți în continuare. Pentru că ești singurul care cunoaște destul de multe amănunte, tocmai datorită lui Traian.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Nu e deloc o decizie instantanee; ne gândisem din timp la asta. Instantaneu a fost poate doar anunțul.
Lucian: Da?! Și de ce nu ne-ați avertizat mai din timp totuși?
Nick: Pentru că ne-am gândit că poate veți protesta.
Lucian: De protestat, am fi putut protesta și acum, însă vezi bine că nici unul dintre noi n-a avut nimic împotrivă; am acceptat în cele din urmă, chiar dacă nu ne convine.
Nick: Dar, Lucian, ceilalți n-au zis nimic, decât tu.
Lucian: Întreabă-i, să vezi ce au de zis!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Sper să nu uiți ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Și tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Și nu știu ce și cum va fi vom vedea ce vom hotărî toți, împreună...
Ly: Înțeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Te-aș putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aș prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face să plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu știai că ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia să aflu până acum. Totuși, dă-mi voie să încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aș sfătui. Și nici nu cred că știi ce ar trebui să faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate mă descurc.
Lucian: Bine. Dacă insiști, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ți explic. Privește doar! Și încearcă să faci și tu tot așa, la fel ca mine. E ușor. Sau cel puțin, mie așa mi se pare.
Lia: Cu cuțitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuțitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Ești musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau să încerc și eu.
Lucian: Cum dorești. Poți încerca. Însă... Invers; cuțitul în dreapta, doar dacă nu cumva ești stângace. Și nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ți-am spus: Ceapa e tare afurisită! O să plângi, iar eu nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Totuși, nu sunt foarte sigur că ar fi așa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toți? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că știau toți, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; și nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuși, doar ni se pare nouă, Mihai și-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc așa... Sper că nu-i așa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu știu ce să-ți spun! Dar... Stai puțin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Privește-mă cu atenție, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu știu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îți dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău așa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreșit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reținut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraș, apoi în navă, desigur. Te las să-ți vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Lucian, sper că tu și prietenii noștri nu mai aveți nici o armă asupra voastră! Maria sigur nu mai are arma la ea.
Lucian: Te asigur că nici noi, Nick. Poți avea încredere în mine, ai cuvântul meu în acest sens.
Nick: Cuvântul tău înseamnă destul de mult pentru mine. Totuși, fără nici o supărare, aș vrea să verific eu însumi acest lucru, dacă-mi permiți.
Lucian: Nu, Nick! Te rog, nu face asta! Nu-i nevoie... Te rog, ai încredere în mine și nu vei greși! Amintește-ți că în cele din urmă, eu am avut încredere în tine. Acum e rândul tău.
Nick: Bine. N-am să vă controlez deloc, deși aș fi preferat să o fac eu personal, pentru a fi mai sigur. Dar am încredere în tine, Lucian și sper să nu greșesc. Sper că ai reușit să-i convingi pe colegii tăi că aici nu e nevoie de arme; sunt inutile! Ești totuși comandantul lor și poate că ai o oarecare influență asupra lor; mi-ai dovedit că ai autoritate, îți impui punctul de vedere, atunci când este nevoie... Ești prietenul meu și nu vreau să stricăm prietenia ce ne leagă pentru o nimica toată.
Lucian: Desigur, prietene. Mulțumesc pentru încredere și te asigur că n-ai greșit procedând astfel.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Salut, Luci. Ce mai faci? Cum te simți?
Lucian: Mihai... Nu știu ce ți-aș putea spune. N-am cuvinte... Știu că ești supărat, că sunt vinovat, că n-am nici o scuză, că am fost un idiot, un cretin fără pereche și nu mă aștept la înțelegere din partea ta, dar...
Mihai: Nu, Luci; încetează! Nu de asta am venit aici. M-ai auzit pe mine reproșându-ți ceva? Nu vreau să te acuz de nimic și nici nu trebuie să te scuzi față de mine. Am înțeles că n-ai avut intenții neserioase și-mi pare rău pentru ceea ce ți-am spus atunci. Regret... Altfel spus, nu aveam motive întemeiate să fiu supărat pe tine, nici n-aș avea de ce să te iert și sunt dispus să uit totul. Să lăsăm în urmă ce a fost. Nu vreau decât să te știu bine.
Lucian: Adevărat?!
Mihai: Sigur. Prieteni, nu?!
Lucian: Sigur, rămânem prieteni. Mă bucur că ai venit să mă vezi. Dar cum de te-ai răzgândit? Ultima oară când ne-am văzut, păreai foarte supărat. Spuneai că până atunci am fost mereu un exemplu demn de urmat pentru tine, un fel de idol pe care-l admirai, însă după ceea ce s-a întâmplat, ți-ai schimbat brusc părerea; mai spuneai să-mi fie rușine și crede-mă, chiar mi-era, normal, fără să-mi fi spus tu... Și mai ziceai că te-am dezamăgit și că-ți pare rău pentru mine. În plus, că dacă n-ai fi ținut cont de respectul pe care mi-l purtai, mi-ai fi tras cel puțin un pumn zdravăn, pe care sigur l-aș fi meritat.
Mihai: Știu ce-am spus atunci... N-ai uitat? Parcă ai fi înregistrat totul pe bandă.
Lucian: Nu puteam uita. M-a afectat foarte mult. Nu puteam suporta gândul că aș pierde prietenia ta. A fost îngrozitor. Doream să nu mă gândesc, dar nu reușeam. M-a durut mult mai tare decât pumnul acela zdravăn, pe care l-aș fi meritat.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și tu? Care a fost idolul tău? Modelul tău?
Lia: Eu?! Nu știu. Nu m-am gândit. Mama mea, cred...
Lucian: Crezi doar?!
Lia: Ți-am spus, nu știu sigur, nu m-am gândit la asta.
Lucian: Păi, mama ta e psiholog?
Lia: Nu. De ce? Ar trebui să fie?
Lucian: Nu. Însă mă gândeam... Tu de ce-ai ales psihologia?
Lia: Eu?! Nu, inițial nu asta a fost alegerea mea, ci fizica; asta mă atrăgea... Dar n-am renunțat nici la fizică. Spre psihologie însă m-am orientat mai târziu, pe la vreo 16 ani.
Lucian: De ce atât de târziu?
Lia: Păi, pentru că, din anumite motive, atunci mi-am dat seama că-mi place ideea de a-i ajuta pe alții să-și rezolve problemele psihice; dacă Stela vindecă boli ale trupului, eu pot afirma că vindec, într-un fel, boli ale sufletului.
Lucian: Frumos spus...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Șefule, mai mergem și azi în peștera aia? Din nou...
Lucian: Da, mă. Doar trebuie să ne lămurim și noi cât de cât, dacă se poate.
Nistor: Așa e, șefu', ai dreptate. Da' eu tot mai sunt claustrofobic. Și azi, la fel ca ieri.
Lucian: Știi ce, Nis... Eu am impresia că suferi mai mult de claustroprostie, nu de claustrofobie.
Nistor: Hai, mă, șefu'... Eu vorbesc serios, nu glumesc.
Lucian: Nici eu, Nis. Ai văzut destul de bine ieri că n-ai de ce să te temi. Nu există motive. Dacă ieri n-ai pățit nimic, poți fi sigur că nici azi.
Nistor: Bine, șefu', cum zici tu. Întotdeauna. Deși să știi că ieri m-am ales totuși cu vreo câteva cucuie zdravene de pe acolo, din cauza galeriilor mai joase.
Lucian: Păi, Nis, apleacă-te, ce naiba!
Nistor: Zău, șefu', la înălțimea mea, mai dificil de înaintat în poziția cocoșat. Încearcă tu, dacă poți! Nu crezi?
Lucian: Las' că te descurci tu.
Nistor: Am să mă străduiesc, șefu'.
Lucian: Deci, Nis, nu ne vei crea probleme? În cercetarea peșterii...
Nistor: Sper că nu.
Lucian: Poate scapi și de claustrofobie astfel, dacă-ți înfrunți temerile. Cine știe?!
Nistor: Aș, șefu', mai dificil... Nu se scapă așa de ușor de chestia asta.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!