Sărbători Pascale

Lumină din Lumină
Îm suflet şi în casă
Şi multă bucurie
Să-aveţi când staţi la masă,
Risipitori să fiţi
În vorbe cu simţire
Şi-n faptele frumoase,
Izvor de fericire.
Întindeţi, cât mai des,
O mână oricui cere
Şi lacrima s-o ştergeţi,
Aduceţi mângâiere.
Ferestrele din suflet
Lăsaţile deschise,
Primiţi Lumina Sfântă
În candele aprinse.
Vegheaţi să crească mare
Când timpu-aveţi în faţă,
E singura putere
Să trecem drept prin viaţă.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie, ziua mamelor

Înainte să fiţi doamne,
Dumnevoastră sunteţi mame.
Viaţă primiţi şi viaţă daţi,
Grădini de flori meritaţi.
Dar cea mai frumoasă floare
Este-această sărbătoare,
Când vă urăm sănătate,
Fericire cât se poate!
Anii frumoşi să vă fie!
În suflet multă bucurie!
Toţi trandafirii ce-i primiţi,
Fie-vă ani fericiţi!
La mulţi ani, iubite mame!
Pentru noi rămâneţi doamne.

poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe

Spun acei vorbalagii, că vorba este sfântă.
Spun şi alţi palavragii, că şi mutul o cuvântă.
O fi sau nu adevărat, eu nu ştiu ce să vă spun.
Poate cei ce-au cuvântat, vor spune că sunt nebun.
Ei, bine, eu îndrăznesc să spun, cu multă obrăznicie;
Dacă cuvântu-i românesc, poartă-, n suflet bucurie.
Dorul de părinţi alină, dorul de fraţi, de surori.
Ne toarnă-n suflet lumină, chiar când plângem uneori.
Cuvântul strigat la nuntă, aduce multă veselie,
Strânge-n jurui lume multă, ce chiuie de bucurie.
La botez îi zici cumătru celui ce te însoţeşte.
Care-ţi creştinează fătul şi în braţe-l linişteşte.
Vorba-i vorbă şi la moarte, că şi-acolo se rosteşte.
O spune atât cât poate, baba care ne boceşte.
Astfel vorbele se-adună în gura noastră, a tuturor,
Când le rostim împreună, traiul este mai uşor.
E ştiut că dacă-n viaţă, limba pe care o vorbim,
E rostită cum se învaţă, tot ce dorim, împlinim.

poezie de Dumitru Delcă (16 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul care ucide

Potop de vorbe-aruncă unii cu-atât de multă uşurinţă,
Lovesc cu ele drept în faţă, de parcă n-au pic de credinţă.
Şi încărcată le e vorba de mult venin şi multă ură,
Îţi intră-n suflet cu bocancii, nu au ruşine, nici măsură.
Nu au produs de când se ştiu decât şuvoi de vorbe goale,
Au stat la pândă şi-au lovit când au simtit un loc mai moale.
Cuvântul lor e ca pumnalul, ce-n inimă ţi-l răsucesc,
Ei simt cum rana sângerează şi-atunci mai tare-l învârtesc.
Dar cel mai laş e-acela care îţi sare-n spate mişeleşte
Şi pe la colţuri des apare, urzeşte intrigi, terfeleşte.
Ar trebui trimis în rând cu-acei tâlhari la drumul mare
Şi pedepsit cu penitenţă, că te-a adus la disperare.
E mult mai grav un braţ rănit, sau portofelul tău furat?
Nu este mai cumplită rana din bietul suflet disperat
Şi inima ce-a fost rănită, cu vorba rece ca de gheaţă,
Ce a ucis în om speranţa şi bucuria lui de viaţă?

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Să ştii c-ai fost luat în seamă
Atât cât ai avut de dat,
Apoi ţi-au adresat sudalmă
Şi răni în suflet ţi-au săpat.

De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preşul, binişor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiţi în contul lor.

Prin tine vor doar ei să crească
Şi-ţi exploatează-al tău talent,
Dar când le ceri s-o recunoască
Îţi spun că eşti impertinent.

Te pun la colţ că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit să ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Duşman de azi, nu bun ca ieri.

Ei şi-au atins cu tine scopul,
Acum te-aruncă la gunoi,
Tu suflet mult ai pus în totul,
Îar de la ei primeşti noroi.

E jocul lor, tu nu ai loc
În măsluitele lor cărţi,
N-ai cum să intri-n acest joc
Şi baţi la ferecate porţi.

Sunt multe cruci de dus în viaţă.
Să nu te laşi de ele-nfrânt,
Chiar dacă răni îţi fac pe faţă,
E şi lumină pe pământ!

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă sunt Pâinea Vieţii

Plin de-o-naltă-nţelepciune
Domnul Isus ne-a vorbit
Eu nu sunt din astă lume
Şi la voi dar am venit

Căci Eu sunt Lumina lumii
Pâinea Vieţii încă sunt
Lăsaţi căile deşărtăciunii
Şi primiţi al Meu Cuvânt

O veniţi acum la Mine
Viaţa veşnică s-aveţi
Căile de soare pline
Ucenici să-mi rămâneţi

Ţineţi viu dar legătura
Cu Tatăl ce v-a creat
Trăind harul şi Scriptura
Toţi cu sufletul curat

Jugul Meu voi să-l luaţi
Şi sarcina Mea că e uşoară
Sfinţenia o-nvăţaţi
În lumea ce vă-nconjoară

Fiţi lumină din Lumină
Ascultând de Dumnezeu
C-o viaţă fără vină
Împletind Cuvântul Său

Domnul Isus ne-a-nvăţat
Noi viaţa s-o trăim
Şi Lumina Lui ne-a dat
Numele să i-l slăvim

Eu sunt Calea şi Viaţa
Uşa oilor Eu sunt
O spălaţi-vă azi faţa
În lumină şi-n Cuvânt

Oameni ai neprihănirii
De azi toţi să deveniţi
Pe cărarea nemuririi
Viaţa sfântă s-o trăiţi

Lumea o abandonaţi
Şi trăiţi Sfânta Scriptură
Să fiţi toţi surori şi fraţi
Dup-a Mea învăţătură

Împletiţi-vă-n iubire
Să creşteţi în sfinţenie
Lăsând vechea voastră fire
Ceru-al vostru ca să fie

Tatăl Sfânt dar vă iubeşte
Şi vă vrea să fiţi Lui
El pe braţe vă primeşte
În puterea harului

O veniţi dar în lumină
Viaţa sfântă s-o primiţi
Până-n patria Divină
Pentru El dar să trăiţi

Şi Tatăl va răsplăti
Pe oricine îl ascultă
La Sine vă va primi
Sus în Patria Lui Sfântă
12-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină (II)

E senin şi luna-i plină,
Stelele pe cer se-aprind.
În noaptea asta de lumină
Copiii pornesc colind.

Prin troiene ei înoată,
Cad, se scoală, iar pornesc.
Ajung şi la mine-n poartă
Şi mă-ntreabă de-i primesc.

În lumina din fereastră
Le-am făcut un semn cu mâna:
-Hai, ziceţi colinda voastră
Că se luminează-acuma.!

Îi poftesc apoi în casă,
La căldură şi lumină.
Le aşez covrigi pe masă
Şi-o bucată de slănină.

Un ceai cald ca să le vină
Poftă de-a mai colinda.
În noaptea asta de lumină
În tot satul vor umbla.

Ei, cu bucurie mare
Spun că-n noaptea de Crăciun,
S-a născut Domnul Cel Mare
Şi ne-a dat al vieţii drum.

Steaua Lui ne luminează
Şi-n tot locul ne-nsoţeşte.
Tot creştinul îl urmează
Şi-n cântece îl slăveşte.

poezie de Dumitru Delcă (20 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

După cum ştiţi fiecare
Mama, suflet mare are
Şi pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.

Şi sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlaţi,
Când la masă, adunaţi,
Spun de ce sunt apăsaţi.

Mama-i o nemărginire
De speranţă şi iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină

Ea găseşte oricând putere
Să mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni să-i fie soare
Cu dulci raze protectoare.

Ea poartă-n inima ei
Tot ce sunt copii săi
Şi din orice depărtări
Şterge lacrimi şi întristări

Şi aşterne flori pe cale
Pentru odraslele sale
Simţind ca pe-o datorie
Să le facă bucurie.

În caldul ei sufletesc
Roade dulci, bogate cresc,
Roade de care au parte
Pruncii şi când sunt departe.

Tu eşti opera ce-o scrie
Mama ta cu bucurie
Şi dorinţă luminoasă
Să fii veşnic valoroasă.

Tu eşti rodul mamei care
Trece des prin încercare
Şi prin valea de suspine,
Toate, toate pentru tine
Ca să-ţi fie în viaţă bine.

Mama-i o nemărginire
De speranţă şi iubire;
Nu se lasă biruită
Nici în ultima clipită,
Luptă, luptă pentru tine
Să-ajungi OM, să-ţi fie bine!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

"La mulţi ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ţi viaţa cânt şi sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viaţa-ţi fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire şi lumină...
Douăzeci şi nouă de boboci de crin
La reverul vieţii prinşi sunt azi... Amin!
Să-mi trăieşti! Eu mă mândresc cu tine...
"La mulţi ani!" şi multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ţi împlineşti
Visele pe care le croieşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

"La mulţi ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ţi viaţa cânt şi sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viaţa-ţi fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire şi lumină...
Douăzeci şi nouă de boboci de crin
La reverul vieţii rinşi sunt azi... Amin!
Să-mi trăieşti! Eu mă mâdrec cu tine...
"La mulţi ani!" şi multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ţi împlineşti
Visele pe care le croieşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Femeii

Să fiţi frumoase
Să fiţi sănătoase,
Să fiţi iubite
Să fiţi fericite.
Să aveţi puterea,
De a trece cu vederea,
Şi de a ierta
Tot ce vă face viaţa grea.
Dar şi:
Să fiţi iubitoare,
Şi ocrotitoare,
De ai voştri copii
Şi bune soţii.
S-aveţi suflet cald,
Să-i iubiţi cu drag
Pe–ai voştri părinţi
Să-i faceţi fericiţi.
Să fiţi drăgăstoase,
Şi să fiţi voioase,
S-aveţi în priviri
Flori de trandafiri.
S-aveţi glas duios,
Dulce şi frumos,
Susur de izvor
Îngânând uşor.
Caldă melodie
Cum ţi-ar placea ţie
Azi ca să asculţi...

poezie de Mariana Simionescu (7 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, copile drag

De ziua ta, Copilul Meu,
Mă rog la Bunul Dumnezeu,
Să-ţi dea tot binele din lume
Şi-n minte numai gânduri bune.
Noroc, iubire, sănătate,
În viaţă tu să ai de toate.
Să ai în suflet numai soare
Şi-n viaţă veşnic sărbătoare.
S-ai parte doar de fericire,
Şi multă, multă implinire.
Chiar dacă nu sunt lângă tine
Aş vrea să ştiu că-ţi este bine
Şi când ţi-i greu sau nu ţi-i bine,
Să ştii că-s mereu lângă tine
Cu gândul şi cu inima
Te rog să crezi, copila mea.
Iar dacă ţi-am greşit vreodată,
Te rog mă iartă, dragă fată.
C-aşa-i în viaţă, toţi greşim
Când nici nu ne închipuim.
Dar trebuie să avem răbdare
Cu toţi cei ce ne ies în cale.
Şi trebuie s-avem puterea,
Să trecem multe cu vederea...
Că a greşi e omeneşte,
Dar oare cine nu greşeşte?!

poezie de Mariana Simionescu (1 iunie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca Iov

O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauţi mângâiere
Când ţi-e ursit de-al tău soroc,
Să guşti doar din oţet şi fiere.

Sorbind eternul lor obroc
Turnat în cupa-ţi de durere,
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauţi mângâiere.

Potirul vieţii tale cere
A fi umplut mereu la loc;
Ca Iov, de sus primind putere,
Tu rabzi şi bei cu-ndoliere,
O, suflet fără de noroc.

rondel de Ionel Adrian Gugea (25 februarie 2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri ancestrale

Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
şi-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea fiinţei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,

mi-e orizontul întrerupt, mamă
şi mă doare femeia cu trupul ei insaţiabil,
mă doare clipa când fug din aşternuturi,
mă doare absenţa binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...

poezie de Ion Ţoanţă (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădejdea

Tu, duhul meu, credinţă vie,
Îmbărbătează-te-n răbdare:
Din ceruri totdeauna ţie
Ţi-au fost lumină şi-alinare.

Din mâna morţii a Cui mână
M-a mântuit, mi-a dat viaţă
Şi inima, de ură plină
Mi-a liniştit-o cu blândeţă?

A cui putere mă-nfrăţeşte
În chinuri şi în patimi grele,
Şi cine pacea îmi păzeşte
Şi curăţia minţii mele?

Din tinereţe cine-mi vede
Durerea mea în piept cuprinsă,
Şi cine arzătoarea sete
Îmi stinge de păcat aprinsă?

Din Ziditor s-acestea toate,
Însufleţiri înalte, sfinte,
Gândiri fără amar, curate,
Tot El în suflet îmi aprinde.

Dar cea mai bună dăruire
A Domnului îi vecinicie;
Când oare sfânta fericire
Mi-a da dorita bucurie?

Când fără haină pământească,
Lăsată jos, voi fi-nnoit.
Şi-n cerul Domnului suit
Gusta-voi liniştea cerească.

poezie de Konstantin Batiuşkov (decembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuală beţie

nutresc prin poezie un strop de măreţie
îmi petrec cu slova virtuală beţie
nutresc o vară veşnică în suflet
cu florile iubirii cu armonii în umblet.

împrospătez câmpul cu miresme de mac
fluturi fericiţi îmi zburdă în stomac
ca pe un răzor cu parfum de lavandă
izvoare şi ecouri să-mi murmure în glandă.

inima mea cere mângâierea cerească
în întunecime o lumină să crească
timpul e solemn leagăn de amintiri
cu lecţii de viaţă azi frâng dezamăgiri.

pe iubirea sfântă pun mare accent
concentrată zilnic pe-un cer transcendent.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom învinge prin Hristos

Iubiţi-vă unii pe alţii
Aşa cum v-am iubit Eu
Cetăţenii sfintei naţii
Să fiţi azi prin Dumnezeu

Şi umblaţi în sfinţenie
Trăind harul şi iubirea
Sfântă viaţa să vă fie
Urmărind neprihănirea

Fiţi lumină din Lumină
Împlinind Cuvântul Sfânt
Să umblaţi fără de vină
Viaţa-ntreagă pe pământ

Împletiţi mereu cântarea
Cu Adevărul Sfânt şi viu
S-aveţi parte de-ndurarea
Domnului şi mai târziu

În iubirea Lui Hristos
Voi să creşteţi azi cu toţii
Să-mpliniţi aici frumos
Tot ce-i scris în sulul Cărţii

Umnblaţi dar cu multă grijă
Sfinţi să fiţi azi în Sion
Fiinţa dar plină de milă
Daţi-i-o l-al vostru Domn

Celui ce e Pâinea vie
Şi Adevărul scump şi sfânt
Să vă ia în veşnicie
Atunci de pe acest pământ

Trăiţi dar prin îndurare
Pentru cel sărac lipsit
Ca Domnul din încercare
Să vă scape negreşit

În lumina învierii
Voi luptaţi-vă mereu
Cu ispitele-ncercării
Să fiţi fii de Dumnezeu

În smerenie-mplinţi
Toţi Cuvântul şi Scriptura
Fii ai Tatălui să fiţi
Mereu sfinţiţi-vă făptura

Ca să fiţi toţi o lumină
Pentru Mielul răstignit
Fără pată fără vină
Domnul cum v-a rânduit

Daţi-vă toată silinţa
Să-mpliniţi Domnul ce vrea
Unind fapta cu credinţa
Culminând cu dragostea

Deci iubiţi-vă mereu
Unii pe alţii ca Hristos
Biruind dar pe cel rău
Cu suflet victorios

Voi prin Duhul dar umblaţi
Răstignind puterea firii
În picioare ca să staţi
Pe treptele amăgirii

Căci Hristos vă este stâncă
Şi o piatră de ajutor
Prin puterea Lui adâncă
El dă viaţă în popor

Fiţi lumină din Lumina
Lui Isus în veşnicie
Să vă-ndrume-ntodeauna
Dăruindu-vă din Pâinea Vie

Luaţi azi scutul credinţei
Şi încinşi cu adevărul
S-aveţi sorţii biruinţei
Căci Hristos ne este Domnul

Vom învinge prin Hristos
Intrând toţi în veşnicie
Mirele victorios
Pe veci stâncă să vă fie

Căci în El ne vrem zidiţi
Alergând spre biruinţă
Să fim oameni împliniţi
Toţi având sfânta credinţă

Fie-i slavă Lui Hristos
Mielului ce ne-a chemat
Să-i slujim de aici de jos
Dându-i sufletul curat
30-10-2021 măn.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus - infinită lumină

Din iubirea divină plămădită lucrare,
Cu suflet de-anafură din Duminica mare,
Croită din trupul sfânt, cu lut fără moarte
Şi lumii, trimisă de Cer, a feriri de păcate.

IISUS, botezat de Maria-n iubire maternă,
Crescut în imensă iubire, de mâna paternă,
Ne-a fost hărăzire, Lumină, de rău nepătată,
Pe bezna, ce colţii din noi alăpta, necurată...

Dar, goi de credinţă-am stivit Lumina orbită,
I-am pus ruşinoasă cununa de spini înflorită,
Din lemnul, menit a fi scut la viaţă şi moarte,
Cioplitu-i-am crucea, povară de suflet şi spate

Şi n-a fost destulă, smerenia lui... Prin cruzime
băut-am prin cuie tot sângele-i pur... Mi-e ruşine
a scrie de creierul lânced, iudit a se stoarce
prin gânduri stupide spre mâna nebună-a-le face...

Prin moarte-a călcat, ispăşindu-ne, oarbă, cruzime,
Doar ruga-şi urca spre Tatăl, puteri să-i împline,
Ce sufletul lui aduna în căuşul de palme divine,
Să-l pună în trupu-i, ce nu s-a gemut în suspine...

Din nou ÎNVIEREA-I coboară din Palma divină
Pe noi, păcătoşii, ne crede, iubeşte, cu milă,
Ne-mbracă, pe suflet, iertarea, destulă şi plină,
Ne-ncrede: "Hristos a-nviat!", primiţi infinita-i Lumină!

O, Lume, ai dreptul a-ţi pune Lumina eternă pe faţă,
Plămâni-a smeri cu-ndrăzneala, de-a plânge-n tăcere,
Doar dacă în suflet porţi unica-i, dreaptă povaţă
Şi-ngenunchezi la Iubirea-i,
răsplată la, oarbă, a noastră cădere...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet lumina

Aş vrea să pot vindeca
Suflete strivite
Împărtăşindu-le din sfânta taină-a vieţii
Să pot aduce geană de sperantă
În palida splendoare-a dimineţii...

Aş vrea să pot aduce-n dar
Lumină
Celor ce-n neguri bâjbâie orbeşte
Găsind oriunde şi oricui
Umbră de vină
Purtându-se ca orice om... lumeşte...

Aş vrea să pot să darui
Mângâiere
Doar linişte si-n suflet impăcare
Zâmbet de-azur senin
Şi armonie
Din gând curat trimit raze de soare...

poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi

Dă-mi viaţă să-nvăţ să trăiesc,
Dă-mi lacrimi şi zâmbet, să-nvăţ să iubesc
Trezeşte în mine o altă fiinţă,
Şi fă să se nască din suflet dorinţă...
Greşeşte-mi şi cere-mi iertare,
Dă-mi roua din zori şi-o dulce chemare,
Cuprinde-mă-n braţe, condu-mă-n abis
Dă-mi stele aprinse şi veşnicul vis.
Dă-mi forţă să trec prin foc şi prin ploi,
Încrede-te-n mine, încrede-te-n noi
Fii înger al nopţii, lumină din Rai!
Blândeţea senină din dulcele-ţi grai.
Destramă tu, zidul durerii
Dezleagă misterul vechi al tăcerii
Dă-mi şansa să sper, opreşte-te-n loc
Să fim iar copii - sa fie un joc!
Opreşte tu, dorul ce-n suflet se-adună
Dă-mi parte din tine, să fim împreună.
Mi-e teamă de frigul din sufletul meu
Când focul iubirii se-aprinde cu greu.
Să facem lumină din cer să se nască,
Şi dragostea noastră de-apururi să crească.
Dă-mi ropot din lacrimi, culese din ploi.
Şi astfel iubirea va fi pentru noi.

poezie de Andreea Palasescu (19 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină sfântă - în viaţă far -

"Te port pe buze, ca pe-un fagur plin
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă fir cu fir
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis"
Zorica Latcu
Lumină sfântă - în viaţă far -
Topeşti în mine orice gheţar.
Ca pomii-n luna cireşar,
Curat faci orice mădular.

Iar gustul care-a fost amar
Mai dulce-l faci ca un nectar.
Lumină sfântă - în viaţă far-
Topeşti în mine orice gheţar.

Eram pe lume un hoinar,
Umblam pe-ntunecat hotar
Cu trai parazitar, murdar,
Pân' raza sfântă ai dat în dar,
Lumină sfântă - în viaţă far -.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!