Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Am făcut un legământ cu prostituția ca să strecor desfrâul în sânul familiilor. Îmi amintesc de noaptea care trecuse înaintea acestei legături de primejdie. Zării în fața mea un mormânt. Auzii un licurici, mare cât o casă, care-mi spuse: "Am să-ți fac lumină. Citește inscripția. Nu din partea-mi vine această înaltă poruncă." O răsfirată lumină de culoarea sângelui, la a cărei înfățișare fălcile îmi clănțăniră și brațele îmi căzură neputincioase parcă, se împrăștie prin văzduhuri până-n zori. Mă sprijinii de un zid dărâmat, căci eram gata să mă prăbușesc, și citi: "Aici zace un adolescent care a murit bolnav de piept; știți de ce. Nu vă rugați pentru el."

în Cântecele lui Maldoror. Cântul întâi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
mai schimbăm virușii între
noi adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Românul patriot

Din flori de primăvară
cunună am să-ți fac.
Eu port, frumoasă țară,
mândria ta cu drag.
Că tu ești România
în care m-am născut,
Ești țara mea, ești glia
în care am crescut.
Oriunde-n lume rătăcesc,
în inimă-ți duc dorul.
Ca să-ți arăt cât te iubesc,
la brâu port tricolorul.
Revin în România,
unde îmi e izvorul.
Aici îmi e moșia,
aici îmi e poporul
Tu ești a mea comoară.
Ce mult te prețuiesc!
Nimic nu doboară.
Aici vreau trăiesc.

poezie de (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lorena Craia

Mic dejun cu Godot

Otrava e cuminte ca un prunc,
trage de aortă și de limbă
Și-n mine, liniștit, parcă se plimbă
Cu barca înspre care mă arunc.

Nelămurită, o poftesc la ceai.
O mângâi de la gleznă până-n hău
Și-i este bine și mi-e foarte rău,
Și dezbracă și îmi spune "hai!".

Privirea peste sânul ei sticlos
Îmi cade șovăielnic și precar,
Își face loc în sânul meu amar,
Cu limba desfrunzită până-n os.

copleșesc spre seară scarabeii.
În fața filarmonicii, se sting
Doi ochi îngălbeniți, care mă ling
De moartea mea și poate a femeii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Cele mai frumoase scrisori

Singuri morții mai scriu scrisori de pe front
Eu parcă-i aud scrijelind
răcoare de ierburi
cu mâna
în care ruginește un glonț.

Parcă și eu eram cândva o iubită
cu părul nebun
alergând să-și îngroape duminicile
în fața unui mormânt,
dar parcă eram mai mult, mai mult,
această liniște de tine
în care se mai întâmplă, arar,
doar putreziri de frunze.

Nu-i așa, toamnă, nu-i așa
că te vei ține de cuvânt?
Mi-ai promis
un stilet în dreptul inimii
o să aștept
poate îmi voi face o casă,
poate îmi voi face un rost,
cum suavele din trecut
lasă resturi de evantaie
pe nisip.

Voi aprinde o lampă
într-un tango de demult
și voi citi, pe genunchii lui,
cele mai frumoase scrisori de dragoste.
Cele mai frumoase scrisori
de pamânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

În închisoarea mea cu pereți de hârtie

se aude cum cineva sapă în zid poate-i
abatele faria îmi zic sau poate vântul
care aduce dinspre pustie părinții mei
de cenușă ori poate e dincolo de ușă
nevăzutul neștiutul demonul care-mi
strecoară noaptea sub frunte poeme ca
niște bombe artizanale cu ele arunc
în aer exact atunci când vine acasă iubita
mea moartă și mereu înviată căutând sub
leandri cheia ruginită demult am adunat
argintul viu din oglinzi și la flacăra
lumânării am distilat aceste cuvinte care
nu țin de foame dar țin în viață cât
caut ieșirea din labirint cu detectorul de
metale rare dau în loc de d-zeu peste tatăl
meu în salopeta lui proletară îmi promite că
o să-mi sudeze aripi minunate aripi de fontă
în formă de m m de la mir stația orbitală pe
care d-zeu e un cosmonaut uitat și bătrân în
mâni are un ciocan și o seceră în cealaltă
mână un ochean cu care citește pe buze cuvintele
ce compun închisoarea noastrăcu pereți de hârtie
timid apropii și privesc prin ocheanul întors
transformat în vizor dincolo nu sunt decât eu
deghizat într-o lumină sfioasă ca de neon și
parcă pe umărul transparent am o sclipire de coasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Aici îmi este Țara

Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeși,
Oameni harnici și viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mândresc,
Aici îmi este țara mea
Cântată în doine și balade,
Unde sunt bătrâni cu fețele brăzdate
De atâta muncă și singurătate,
Lucrându-și ogorul de cu zori până în noapte.
Aici am soră, frate, un tată și o mamă,
Aici pomii și iarba știu cum cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este țara mea,
Pe ea Moldova o cheamă.

poezie de (2 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Noaptea din jur

În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Parcă dormim și visăm

Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea,
și eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai ușoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.

Alergam în sus pe scările de beton
și ea ridica din îmbrățișarea mea
doi ochi lucioși, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.

Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.

Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârșise demult. Și clădirea.
Trecuserăm și de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Și poate nici noi
nu mai eram.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gol în gol

Sunt c-o ea și totuși singur,
ne tolerăm iubiri pe rând,
îi admir o tresărire
și îmi zace prinsă-n gând

Este colega mea de pat
pentru a fi cu cineva,
cândva eram amorezat,
dar e demult și am uitat!

O constantă îmi e noaptea
și legătura-n rădăcini,
rest îmi e singurătatea
și crucea mea cu ochii bruni

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Neruda

Poemul VII

Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.

Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde și arde, brațele ei arată ca brațele unui om
aproape de înec.

Am trimis semnale roșii dincolo de ochii tăi absenți,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.

Reții numai întunericul, femeia mea distantă,
și din privirea ta, uneori, țărmul temerii iese la lumină.

Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.

Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.

Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,
aruncând o coamă albastră peste țărm.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toți ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut și lipsit de apărare,
Viața mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neștiind încotro -îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorții.

De nicăieri, o rază de lumină, -n fața mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Și, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopții de coșmar,
Drept în fața mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce îmi doresc

Îmi doresc fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc te implici,
Îmi doresc ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc nu minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc fii a mea.

Îmi doresc îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar citești.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Oglinda oarbă

Fierul ruginit care-mi înmoaie oasele
Fierul forjat care-mi zgârie mâinile
Fierul înroșit care mă pătează de sânge
Fierul vechi care-mi invadează biografia

Tu ai putea crede că inima mea e nămolită
dar trecătorii sunt țintuiți pe trotuare
pentru că pereții vor fi scriși hoțește cu sânge
și spaima mea va fi peste tot răspândită
o spaimă ce-mi dilată în crescendo pupilele
o spaimă ca o vorace gură căscată
sau mai degrabă ca distanța dintre dinții ce-mi clănțăne
și în spatele acestei frici îmi voi expune versurile

Îmi doresc să mă privești ca pe o basilică
Îmi doresc să mă pipăi ca pe o orgă
Îmi doresc să mă simți ca pe un capelmaistru
Îmi doresc cobori, păcălindu-i pe sfinți, din icoană

parodie de , după Gellu Naum
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doină în lumină

cu bruma de economie amăgesc bătrânețea
și fericire cumpăr de la farmacie
dar cu demnitate îmi port ttristețea
am de la părinți credință țesută în ie.

sunt melodii ce nu lasă să mă prăbușesc
amăgiri transparente sunt ca gheața din cub
ascund de furtunile care răvășesc
cu speranța- icoană prinsă-ntr-un șurub.

proptesc de versul tandru și duios
ca de o columnă sub arc de triumf
fac cu steaua mea legământ grandios
nu rămân în beznă spiriduș sau ștrumf.

armoniile din suflet ca iarba pălesc
strivită de copite ce prin lume gonesc.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Nu ți-am spus niciodată

Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Și-a schimbat frunzele
Și acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.

Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat
Ajung în brațele tale.

Nu ți-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Și în toata lumea mea mică,
Era prezența lui.

Nu ți-am spus,
în timp, aleea m-a însoțit
Și în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.

Nu ți-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Și scriu în zori
Când îmi lipsești,
Căci scriu lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pași de lumină

Pe-ale Tale mâini preasfinte
Vreau Isus m-odihnesc
Și în dragostea-ți fierbinte
Numele să-ți proslăvesc

Să îți dau Isuse viața
Și ființa mea acum
Tu să-mi scalzi în Tine fața
Să-mi fii soare să-mi fii drum

Vreau Isus să-ți dăruiesc
Și ființa și destinul
Pentru veci te iubesc
Căci Isuse Tu-mi ești drumul

Și îmi ești pe veci comoară
Îmi ești stâncă și izvor
Vino dar aici coboară
Isus Domn al domnilor

Numai Tu o Doamne-mi dai
Și lumina și Adevărul
Îmi ești stâncă și-mi ești Rai
Pentru veci și îmi ești țelul

Numai Tu îmi ești menire
Stâncă vie și adăpost
De aceea a mea iubire
Ți-o dau Ție să-mi fii rost

Pune-mi dar mâna pe frunte
Și fă așa cum vrei
Ființa mea să te asculte
Jos în lumea celor răi

Fă- Doamne un izvor
De iubire pentru Tine
O Preascump Mântuitor
Prinț al dragostei Divine

Ca să-ți cânt a Ta iubire
Al Tău har nestăvilit
Căci Doamne la mântuire
Și pe mine m-ai primit

Să-ți cânt Doamne biruința
Harul Tău nespus de mare
C-ai pus în mine credința
Să am parte de salvare

Căci doar Tu Isus ne ești
Adăpost și călăuză
Tu pe brațe ne primești
Duhul Tău ne pătrunză

Și pe palme azi ne ții
Să-ți fim Doamne slujitori
Să-ți cântăm în veșnicii
Pe veci că-ți suntem datori

În lumina Ta cea sfântă
Numai Tu azi ne zidești
Chiar și soarele-n noi cântă
Căci la sân Tu ne primești

Tu ne-ai dat a Ta lumină
Duhul Tău Isus Cel Sfânt
Să trăim fără de vină
Viața nouă pe pământ


Și cu sângele Tău Sfânt
Tu Isuse ne-ai spălat
Ne-ai hrănit cu-al Tău Cuvânt
S-avem sufletul curat

Numai Tu ne dăruiești
O Isus a Ta lumină
Și în dragoste ne crești
Să trăim fără de vină

Pe-ale Tale palme sfinte
Adesea aici ne iai
Și prin dragostea-ți fierbinte
Fapte bune Tu ne dai

Să-mpletim lumina sfântă
Cu Adevărul Tău Isus
Și azi îngerii de cântă
Căci la sânul Tău ne-ai pus

Ne-ai făcut să-ți fim cântare
De slav㠗 să-ți lăudăm
Al Tău Nume Doamne mare
Mire ca să te avem

Pașii noștri de lumină
Adesea Tu i-ai făcut
Dragostea ca să ne țină
Tu fii al nost" avut

Ție dar Isus onoare
Ți-aducem cu bucurie
Ne ești viață și salvare
Numele slăvit să-ți fie


Că-n lumina mântuirii
Cu drag Isus ne-ai zidit
Ne-ai scăpat de jugul firii
Mire drag Mire iubit

Vânturi rele aici când bat
Tu ne ești un adăpost
Ne ții sufletul curat
Și ne ești Isuse rost

Tu ne dai azi biruință
Ca pe palme dar ne ții
Să-ți cântăm azi prin credință
Onorat Isus fii
02-12-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți amintești iubirea?

Ochii tăi aveau lumini necunoscute.
Îmi amintesc atât de bine!

Și glasul tău îmi încălzea nisipoasele sloiuri.
Îmi amintesc atât de bine!

În brațele tale îmi odihneam neliniștile
și mă pregăteam de un nou zbor.
Doar în brațele tale știam visez,
doar acolo puteam trăiesc.

Iubirea ta mi-o amintesc atât de bine!...

poezie de din Când îngerii iubesc (decembrie 2009)
Adăugat de Elena ContomanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Povestile ne invata lucruri bune despre viata" de Elena Contoman este disponibilă pentru comandă online la 28.00 lei.

Atitudine

am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă și îmi este mumă
încurajează zbor către stele
cu pasiunea mea mirabilă antumă.

aprind în mine timpul cu un dans de iele
și-apoi relaxez într-o baie de spumă
am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă și îmi este mumă.

romantică lumina trece prin perdele
se-așează-n conștiința pe care o îndrumă
prin tot ce fac cresc gândurile mele
strângând din veșnicie fericirea o brumă.

am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă și îmi este mumă.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Scara

Cineva-mi lua scara. Eram sus
Și eu soarelui îi luam scara.
Ca un meteorit prăvăleam prin apus
Și în cap îmi cădea noaptea (întâi bună seara).

Bolovan sieși își era Sisif,
Trebuind numai și numai să se prăvale,
De o mie de ori, fără motiv,
Să-și cadă din vârf până-n poale.
Până-n poalele domniei-sale.

Aveau dreptate vorbele foarte-nțelepte,
Rostite - îmi amintesc - de ursitoarea amară:
"Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scară".

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Ai ocazia să ajuți: Sprijină proiectele Asociației Culturale Citatepedia fără să te coste nimic! Află cum, doar până pe 25 mai!