Testament
Aș vrea a mea înmormântare
Să fie-acasă în grădină,
Să vină noaptea pe-o cărare
Din când în când câte-o vecină.
epigramă de Petru Miloș (2010)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Lui Petru Cărare
As vrea, pentru arcașul nesupus,
Să zic și eu o vorbă mai ghimpoasă:
Săgeata, când e slobozită-n sus,
Se-ntoarce-n capul celui care-a tras-o.
(ÎN MEMORIA REGRETATULUI PETRU CĂRARE)
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Probleme mari
Seara, când se-nchide barul,
Am probleme mari la plată,
Beau, ca domnii, cu paharul
Și plătesc câte-o găleată.
epigramă de Petru Miloș din Poezie.ro
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecină, dragă vecină
Se-mprumută la vecine
Cu bărbați, când noaptea vine,
Dar datoare nu va fi,
Că-i restitue, la zi.
epigramă de Ioan Fărcaș din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul îngrașă
Bat-o vina ei s-o bată
De vecină buclucașă,
Ea a râs cu mine-o dată
Și de-atunci se tot îngrașă.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie, Ministru al Turismului, vrea să i se facă statuie
Se tot vorbește c-ar fi spus,
Madama cea cu mintea-ngustă,
Că vrea pe soclu, cât mai sus...
Să o privească mulți sub fustă!
epigramă de Petru Miloș din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultura la sat
Când mă cheamă o vecină,
Cu plăcere eu mă duc
Să îi fac ceva-n grădină
Și din Goethe să-i traduc!
epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unei vecine
Când mă cheamă o vecină,
Cu plăcere eu mă duc
Să îi fac ceva-n grădină
Și o țeavă să-i îmbuc!
epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Spovedanie
Părinte, am o mare vină
(Și Dumnezeu nu mă adastă),
Că stau cu ochii la vecină
Și cu salariu la nevastă!
epigramă de Petru Chira din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care ne cheamă
Ne dă parcă mai rar o veste bună
Începe-ncet, încet, să ne rărească
Apelu-n cer când are să-l citească
Ar vrea ca toți ce-am fost "prezent" să spună
Pe cei rămași, acum o să-i rănească
Dar mâine El întreabă: -Cine
Mai vrea să vină-n inimă la mine
De l-au iubit pe toți o să-i primească
Noi știm că lumea asta-i trecătoare
Și nu ne mai mințim de mult cu visuri
Când sufletul se-ndreaptă spre abisuri
Materia în veșnica-i schimbare
Ne duce spre o lume sclipitoare
Și vom plutii în alte paradisuri
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine are vină
de ce cerem lumină
v-ați gândit că nu are vină
când o punem mască peste tină
ca să o aruncăm cu a noastră vină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surprize casnice
De câte ori mă bagă-n priză
Nevastă-mea, urzind vre-o vină,
Îi fac și eu câte-o surpriză:
Împart dormeza c-o vecină.
epigramă de Vasile Vorobeț din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătâcit in iubire
Te-am cunoscut pe-o lacrimă de frunză
În dimineața zilei următoare,
Pictură vie pe-a naturii pânză,
Te prelingeai pe-o inimă de floare
Parfumul tău acoperea tăcerea
În infinite spații aromate,
Tu mi-ai zâmbit, mi-ai colorat durerea
Și m-ai ascuns în clipe fermecate
De-atunci mă rătăcesc fără oprire,
Iubirea ta mi-e labirintul vieții,
Am să rămân în el în nemurire
Ca să-i dedic poeme frumuseții
Aștept o seară, știu că va să vină,
Aș vrea ca lângă tine s-o apuc,
Alături să îți fiu, să-mi fii lumină,
Când eu în noaptea vieții-am să mă duc
poezie de Adi Conțu (10 iulie 2018), traducere de Adi Conțu
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire...
Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire,
Frúmoasá-mi vecină iúbeșté-n neștire,
Scârțâie-n durere al ei pat, sărmanul,
Iar la mine-n casă-mi cade-n cap tavanul!...
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (10 octombrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Depanatorul
Când lucrează, stăm pe cuie,
Să ne facă aparatul,
Și pe ace, să ne spuie
Cât ne costă reparatul.
calambur epigramatic de Petru Miloș (2009)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea rece, geroasă
În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.
Avea tovarăși doar luna
Și puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.
Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.
În pădurea care-i mută
Omul rătăcește drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.
Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se așează.
Așteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.
Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.
L-a-înălțat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mi-e dor
Mi-e tare dor de casă, de părinți,
Și adesea jinduiesc după copilărie,
Când nu eram nici răi, nici sfinți,
Și adormeam visând la câte-o jucărie.
Îmi este dor de nucul din grădină,
Sub care ne jucam de-a cavaleri cu spade,
Chiar și acum îmi este dor de câte o vecină,
La care aruncam din când în când ochiade.
Mi-e dor de prispa casei părintești,
Unde stăteam și priveam ploaia, vara,
De fetele de prin Furceni și din Cosmești,
La care mă duceam când venea seara.
Îmi este dor și-acum de oamenii din sat,
De nunțile cu lăutari, ce se făceau odată,
Dar mulți dintre prieteni mi-au plecat,
Și n-o să-i mai revăd, probabil, niciodată.
Revin în sat în fiecare an mânat de dor,
Să îmi revăd vecinii cu părul lor cărunt,
Și când văd case goale, mă trece un fior,
Știind că mulți dintre aceștia nu mai sunt.
poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Pașii tăi făceau cărare
Unui răsărit de umbră
Tremurândă, temătoare,
Cu un gând în mintea-i sumbră:
"Mi se-apropie sfârșitul
Și mă doare vai ce doare!
Soarele, când este sus
Și mă trece pe-o cărare
Dintr-o viață viitoare,
În apus."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru
Acum când nu-i nimic de râs
Și nici de glume nu e loc,
Niponii să nu zică pâs
Că ei n-au prins guvernul Boc.
epigramă de Petru Miloș (21 martie 2011)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada sufletului între aripi
Pe-o creangă de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creangă de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creangă de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creangă de pin,
caut în destin.
Pe-o creangă de apă,
sufletul îmi scapă
și-alerg după el
tras printr-un inel
până ilumină
fructul din grădină,
curcubeu-n umăr,
soarele-ntr-un număr,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n altă clipă,
aripă-n aripă,
corul într-un nor,
zborul într-alt zbor,
soboru-n sobor,
vina-n altă vină:
lumină, lumină...!
poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Zoria (7 iunie 1977)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șomerul
Greu câștig, din când în când
Viața mi-i pe-un fir de ață
Când mă simt mereu flămând,
Sunt sătul
de-astfel de viață!
epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iepurasul curajos" de Petru Cărare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar